Este spaga o plaga sociala sau un rau necesar?
Cele doua maini
Prea multa vorba pentru nimic. Toate societatile functionale sunt construite pe o suma de bani platita in plus. Ce importanta are ca se numeste dobanda, comision sau mita, ca e mai mult sau mai putin legala? Peste tot se practica, doar noi le privim deformat, pentru ca in Romania s-a depasit ultima bariera a nesimtirii.
Exista sofer care, dupa ce a incalcat o regula de circulatie si a fost tras pe dreapta, sa nu fi incercat cea mai usoara cale de a scapa? Nu e corect, dar e practic. Si este doar una dintre multele situatii in care suntem fericiti sa dam spaga. Pe toti ne deranjeaza, in vorbe, mita si coruptia, dar cat de incantati suntem sa-i cumparam sefului un dar de Craciun, stiind ca astfel cumparam si ingaduinta pentru viitoarele greseli! La fel, ce usor se poate adaposti si legaliza o spaga, doar dandu-i numele de „prima” ori de „bonus salarial”!
Dar exista de fiecare data scuze atunci cand noi suntem cei direct implicati. Nimic nu e gratis. Fiecare dintre noi detine cheia unui loc si fiecare ban pe care-l dam cumpara ceva. Pentru multi, chiar si gestul de a pune un ban in palma unui cersetor e motivat nu de mila, ci de speranta ca Dumnezeu va vedea si va aprecia. Nu e aceasta tot o timida incercare de mita, la cel mai inalt nivel? Pana la urma, poate ca spaga e doar unitatea cu care ne masuram unii pe ceilalti. Desi ne consideram morali pana in varful unghiilor, uitam ca, daca nu ar exista mana care da, nu ar exista nici cea care ia. Si ca fiecare avem doua maini. (Elena Georgescu)
Sa cobori in ochii tai? Spaga. Mita. Spert. Rusfet. Ciubuc. Mazda. Drept. Pinca. Sfantuiala. Bacsis. E cuvantul cu cele mai multe sinonime din limba romana, ceea ce arata ce adanc au coborat in noi radacinile sale. Sunt, totusi, diferente. Exista bacsisul pe care il dai taximetristului sau chelnerului ca rasplata pentru serviciile prestate. Acest „10% peste” a devenit deja un TVA asumat, daca nu vrei sa te simti sau sa fii etichetat zgarcit. Mita, in schimb, nu rasplateste, ci coboara, iar in timp te poate chiar deforma in plan social.
Diferenta vine din modul in care te simti dupa ce platesti. Cand dai bacsis te simti cumparator, cand dai spaga te simti cumparat, pentru ca e rasucita in plan mental relatia naturala vanzator-client. Tu, platitorul, construiesti infrigurat un esafodaj de gesturi (In ce buzunar ii strecor bancnota? Sa-i las plicul pe birou?), si tot tu te simti vinovat (O fi prea putin? Daca se supara?). Sunt, stim cu totii, situatii in care nu-ti arde de teorii.
De exemplu, cand un membru al familiei tale trebuie operat. Atunci ai da oricat. Medicul care cere mai mult decat e omeneste, chiar daca este un as in plan profesional, in plan moral nu e mai presus decat un ins care a luat ostatici si apoi le negociaza eliberarea. Sa refuzi cat poti spaga e semn de respect de sine. De aceea, daca totusi trebuie sa cumperi ceea ce, de fapt, ti se cuvine, un singur lucru mai poti face. Pune in acest gest nu umilinta, ci dispretul necesar. (Adrian Georgescu)
Puteti comenta pe www.adriangeorgescu.ro
Recomandările noastre
