Mihail Sadoveanu s-a născut la 05 noiembrie 1880 la Pașcani, în Moldova. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu (d. 1921) din Oltenia,[10] și Profira Ursache (d. 1895),fată de răzeși din localitatea Verșeni.

-Familia își avea originile în Sadova, conform numelui ales adoptat de aceasta abia în 1891.[14][15]

Acest contrast dintre identitățile regionale și sociale au avut rolul lor în formarea autorului,

deschizându-i calea spre o „universalitate românească- Mihail Sadoveanu fiind atașat de rădăcinile sale moldovenești.

-Începând cu anul 1887, Mihail Sadoveanu face școala primară la Pașcani.

-Profesorul său preferat, Dl. Busuioc, a fost cel care l-a inspirat să scrie colecția de povești Domnu Trandafir.

-Urmează gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni și Liceului Național din Iași.

-Eugen Lovinescu și Ion Dragoslav i-au fost colegi la Falticeni ,

-Moartea mamei sale il face ca sa termine anii de gimnaziu în fruntea promoției.

-În 1901, se căsătorește cu Ecaterina Bâlu, cu care s-a stabilit la Fălticeni, aici întemeiază o mare familie,avand 11 copii,din care au trait 9.

Cel care l-a descoperit pe Mihail Sadoveanu a fost NICOLAE IORGA

-1904 În anul 1904 Nicolae Iorga numește „anul Sadoveanu”,

- 1905 In anul 1905 Spiru Haret Ministrul Educatiei în semn de prețuire îl numește pe Mihail Sadoveanu Inspector al cercurilor culturale sătești și al bibliotecilor populare unde acesta i-a mărturisit:

“Cartea Sfântă”-Biblia,ar trebui distribuită gratis.Într-o ediție cartonată și ilustrată-în orice colibă a țării -să stea sub icoane și-n casa cărturarului și-n casa analfabetului.la acesta din urmă cu nădejdea că va veni știutorul de carte ca s-o deschidă”

-1906 Criticul Titu Maiorescu, îi va face o recenzie pozitivă volumului Povestiri,propunându-l totodată la Premiile Academiei Române din 1906.

-1908 Deja în anul 1908, Titu Maiorescu îl menționeaza pe Mihail Sadoveanu într-o listă cu cei mai mari scriitori ai României.

-La Adunarea din 21 octombrie 1917, Presedinte al Societatii Scriitorilor Români a fost ales

Mihail Sadoveanu

-1910 În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași, poziție pe care o deține până în anul 1919

-În anul 1921, la numai 41 de ani Mihail Sadoveanu devine membru al Academiei Române.

-În anul 1928 devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.

- 1930 Între anii1930 și 1935 Mihail Sadoveanu a îndeplinit următoarele demnități masonice:

„Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din România (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR,

Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite.

-In anul 1931, este ales ca senator din partea județului Iași.În perioada cabinetului țărănist, condus de Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu este numit Președinte al Senatului României.

-Scriitorul Mihail Sadoveanu se retrage din viața politică la sfîrșitul anilor 30, din cauza dictaturilor de dreapta prin care trecea România.

La invitatia Regelui României Carol al II-lea Mihail Sadoveanu revine la începutul anilor '40,

oferindu-și sprijinul Regelui României Carol al II-lea și formațiunii politice înființate de acesta,

Front al Renașterii Naționale, care încerca să blocheze venirea la putere a grupării radicale fasciste Garda de Fier.Astfel,Regelui României Carol al II-lea îl numește pe Mihail Sadoveanu membru al restrânsului senat corporatist.In aceeasi perioada prietenul lui de la Iasi compozitorul George Enescu este făcut Senator de către regele Carol al II-lea

A fost colaborator al cotidianelor de stânga ADEVARUL si DIMINEATA perioada in care a fost ținta unei campanii de presă venite din partea partidelor de extremă dreapta.

În 1937, în toiul campaniei împotriva lui Mihail Sadoveanu (5 octombrie 1880 –19 octombrie 1961) duse de legionarii care, în public, ardeau cărţile lui „Jidoveanu” iar în privat îi trimiteau prin poştă Baltagul spintecat cu toporul (după ce în 1936 îl mărunţiseră pe Mihail Stelescu), Sadoveanu a scris un articol în care se întreba cum e cu putinţă aşa ceva. Răspunsul pe care şi-l dădea singur era că legionarii nu l-au citit. Pentru că, era convins Sadoveanu, dacă l-ar fi citit, legionarii care se dedau unor asemenea acte de sălbăticie ar fi realizat că operele lui vorbesc despre români ca despre un popor de oameni cumsecade veşnic „maltratat de către oameni vicleni”.

Sadoveanu le reamintea legionarilor că în cele şaptezeci de volume publicate de el pînă atunci: „Se găseşte inima părinţilor şi bunicilor voştri, se cîntă cu dragoste ce e bun, frumos şi original în alcătuirea noastră etnică, se slăveşte frumuseţea naturii şi a fiecărui colţ al acestui pămînt în care se manifestă puterea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dacă aţi fi citit acele cărţi, voi, umiliţilor şi ofensaţilor, aţi fi aflat în ele mîngîiere în năcazurile de azi şi nădejde în ziua de mîne. Aţi fi găsit o fierbinte credinţă în acest popor aşa de maltratat de către oameni vicleni şi o siguranţă că Dumnezeu va scoate la liman dreptatea celor mulţi.

Dîn noiembrie 1946-1947.Mihail Sadoveanu face parte din Blocul Partidelor Democratice B.P.D.,alaturi de marele compozitor George Enescu care a fost ales deputat de Dorohoi si care a activat in politica la fel ca prietenul sau bun Mihail Sadoveanu fiind înscris pe lista candidaților pentru Parlament din partea alianței politice Blocul Partidelor Democratice, dirijate de Partidul Comunist”

Regele Mihai a aprobat constituirea Adunarii Deputatilor impreuna cu B.P.D. il desemneaza pe Mihail Sadoveanu ca Presedinte al Adunarii Deputatilor si care prin vot este ales.

-30 Decembrie 1947 Regele Mihai abdică.

Dupa anunțarea abdicarii Regelui Mihai ,Dr. Petru Groza, presedintele Consiliului de Ministri,la finalul cuvântării sale a anunțat următoarele:

„ Potrivit Constitutiei, o data cu incetarea monarhiei, trebuie instituita o Regenta. Cum insa noi sintem oameni politici, care inregistram realitatile, avem formele noastre si trebuie sa dezvatam pe oameni sa tot vorbeasca despre Rege si despre Regență, am hotarit ca acest organ sa fie numit Prezidiul Republicii Populare Romane. El va fi constituit din 5 persoane, oameni onorabili, de suprafața si isi va exercita atributiunile pina cind Constituanta isi va face datoria.

In acest Prezidium, propun pe domnii:

Presedinte-Prof.dr.C.I.Parhon, presedintele A.R.L.U.S.-ului; Vicepresedinte-Mihail Sadoveanu, presedintele Adunarii Deputatilor;

Vicepresedinte-Ion Niculi, vicepresedinte al Adunarii Deputatilor. Vicepresedinte-Stefan Voitec, ministrul educatiei nationale; Vicepresedinte-Gh.Stere, presedintele Curtii de Apel din Bucuresti si Aceasta Comisie de Regenta-Provizorie va avea datoria sa faca trecerea de la Monarhie la Republica si totodata sa revizuiasca Constitutia Romaniei.

Deci nu Mihail Sadoveanu a decis ca sa schimbe Constitutia cum gresit ăi rău voit,se vehiculeaza in propaganda Procurorilor morali postdecembristi.Mihail Sadovanu a facut parte din Comisia de Regență.

Dupa ce Comisia de Regenta,numita de catre Dr.Petru Groza Prezidiul Provizoriu al R.P.R. aceasta comisie conform înțelegerilor s-a autodizolvat in martie 1948!

Din acest moment și pînă la decesul lui in anul 1961 ,marele scriitor Mihail Sadoveanu nu a mai avut nici o functie politica de decizie cum in mod intenționat greșit se vehiculeaza in massmedia din România.

Totodata este corect de precizat că nu există nici un document din care să reiasă precum ca marele scriitor a condamnat pe cineva la moarte,pentru simplul fapt ca nu avea aceasta functie de decizie.

Scriitorul Mihail Sadoveanu din martie 1948 si pina la decesul sau in 1961 a ramas simplu membru al M.A.N.

Aceste afirmații sunt controlabile, se pot consulta si verifica în documentele care se afla in Arhiva fostei M.A.N.

Deasemeni este bine de stiut ca Mihail Sadoveanu nu “s-a dat cu comunistii” precum afirma non-stop in fiecare an cu o lună de zile înainte de aniversarea de naștere a lui Mihail Sadoveanu fostul organizator de de spectacole muzicale și șușanele actualul istoric Stelian Tănase,(cel care înainte de Revoluția din 1989 nu a scris nici o carte!).Din contra! Mihail Sadoveanu a refuzat(!!) ca să se înscrie în P.M.R.(Partidul Muncitoresc Român).

Acest lucru a fost descoperit acum doi ani de zile in urmă de către Familia Sadoveanu în Arhivele P.C.R. (de la Arhivele Nationale).Arhivele Nationale/Fond Colectie 53/

Dosare de partid ale membrilor de partid cu stagiul din ilegalitate care au incetat din viata

Dosar L/97/Inventar3245.In care la rubrica Incadrarii in partid S/48/723 sta scris negru pe alb ca Mihail Sadoveanu nu a facut parte din Partidul Comunist !

Instaurarea regimului comunist a marcat zenitul gloriei publice a lui Sadoveanu şi nadirul cunoaşterii operelor sale, tipărite în ediţii ştirbite de cuvintele, frazele, paragrafele, capitolele sau cărţile care deranjau. Expurgat şi îmbălsămat scolastic pentru uzul pionierilor şi uteciştilor, Sadoveanu se înfăţişa ca un tovarăş de drum cuminte, descriptiv, ciufut şi plictisitor. Humoristul, ironicul, moldav-oblicul, rafinatul psiholog, modernul, caleidoscopicul Sadoveanu a fost fiert la foc mic de industria manualelor şi comentariilor şcolare pentru a fi redus la un şerbet adjectival servit, fără apă rece, vara, la vreme de Bac. Toată lumea ştia că Sadoveanu tace, în vreme ce pînă şi virgulele sale cîntă. Redus la statutul de organist mut cîntînd la un instrument vechi, cu tuburi înfundate de cîlţi ideologici, Sadoveanu a rămas singur – un autor de manual.

De aceea, nu e de mirare că, în 1972, Eugen Luca îşi începea monografia dedicată lui Sadoveanu (şi tipărită în 4060 de exemplare) atrăgînd atenţia cititorilor asupra faptului că, deşi la acea dată se afla în manuale de peste o jumătate de veac, Sadoveanu era „un scriitor necunoscut, un scriitor care abia trebuie descoperit şi valorificat”.

Deşi diverşi critici literari sau oameni de litere şi-au exersat pana scriind eseuri ingenioase sau exegeze pătrunzătoare pe marginea operei lui Sadoveanu, aceasta pare a fi rămas, pînă în ziua de azi, în mare parte necitită.

Şi asta pentru că, după 1989, figura lui Sadoveanu a intrat într-un nou con de umbră politică. După ce a fost falsificat de comunişti, patriarhalul, tradiţionalistul Sadoveanu a fost complet eliminat din conştiinţa publică de bizarii, contorsionaţii „anticomunişti” care au dominat discursul public în ultimii 25 de ani ..

Din pacate asa zisii Corecti politici postdecembristi,a caror corectitudine functioneaza conform normelor stabilite numai de dansii,s-au transformat in Procurori morali acerbi ai scriitorului Sadoveanu aducandu-i scriitorului tot felul de invinuiri,unele dintre ele foarte grave,fara absolut nici acoperire documentara. In acest fel s-a creeat o adversitate atat admiratorilor cît si cititorilor lui Sadoveanu.

Cel mai periculos este ca aceasta aceasta adversitate este transmisa automat si copiilor nostri care astfel nu vor mai citi cu drag singurele noastre romane istorice începind cu Neamul Soimarestilor si terminand cu Nicoara Potcoava.Pentru edificare,astazi din cele 7 romane istorice sadoveniene astazi a mai ramas doar un singur roman istoric recomandat de curricula scolara aceasta este trilogia „Fratii Jderi”.”Creanga de aur” este trecuta in domeniul uitarii iar cele mai frumoase povestiri despre Dobrogea scrise de Sadoveanu 'Ostrovul lupilor" este stearsa definitiv din curricula scolara.

Iată, de exemplu, ce scrie Stelian Tănase despre colaboraţionismul lui Sadoveanu: „A fost un colaboraţionist de cel mai înalt rang şi a adus neumărate servicii sovieticilor şi slugilor lor de la Bucureşti cauţionîndu-i prin prestigiul său de mare scriitor, (şi era), de scriitor naţional. Efectul dezertării sale, al pactizării cu ocupantul asupra societaţii româneşti a fost devastastator. A diminuat capacitatea ei de rezistenţă, a semănat confuzie. A dat un foarte prost exemplu celor care aşteptau de la el să fie o mare conştiinţă şi un apărător al neamului său.”

Din pacate toti de genul lui Stelian Tanase (inainte de 1989 fost organizator de spectacole muzicale in functie de Politolog la Casele de Cultura-fără nici o opera scrisă)ar trebui,daca tot doresc sa judece pe cineva care a trait in acele vremuri,sa-i critice numai prim prisma vremurilor de atunci si numai prin documente,deoarece la ora actuala din pacate au transformat istoria in mitologie.

Marele Tudor Arghezi a declarat deschis si fara jena ”Daca nu ma dadeam cu ei,muream de foame,eu si familia mea”!

Trebuie precizat că nu văd cum ar fi putut verticalitatea lui Sadoveanu să salveze România de lipsa de verticalitate a lui Roosevelt şi a celorlalţi „aliaţi” occidentali care ne-au abandonat după 1944. În contextul tăvălugului care a venit peste România după 1944, nu au mai dat roade decît verticalităţile de martirolog ale unor Gh. I Brătianu sau Mircea Vulcănescu. Verticalitatea politică a M.S. Regelui Mihai sau a Generalilor Nicolae Rădescu şi Constantin Sănătescu a rămas nerăsplătită. Oricum, datorită puzderiei de strategi anticomunişti de berărie televizată care a năpădit spaţiul public, viaţa şi opera lui Mihail Sadoveanu au fost reduse, în imaginaţia publicului, la vinovatele sale tăceri de senectute şi la scrierile de conjunctură ale „comunistului” Sadoveanu, a cărui umbră a fost proiectată, retrospectiv, de unii critici asupra întregii bio-bibliografii sadoveniene.

Astfel, pentru a recurge la doar trei exemple, Marin Niţescu explică „promptitudinea convertirii” la comunism a lui Sadoveanu prin presupusa slavofilie a lui Sadoveanu. În ceea ce astăzi, prin ungherele neoconservatoare din România, s-ar celebra drept vigilenţă euro-atlantică, Niţescu scrie: „Mihail Sadoveanu nu a excelat niciodată prin vreo simpatie faţă de civilizaţia de tip occidental şi, în genere, faţă de Occident. Dimpotrivă, opera lui e în mare măsură un refuz al acestei civilizaţii. Slavofilismul său dintotdeauna este, de asemenea, un lucru mult prea evident pentru a mai avea nevoie de probe. Mihail Sadoveanu e scriitorul a cărui operă cuprinde cel mai mare procent de cuvinte de origine slavă din literatura noastră.” Probabil că, pentru a-şi dovedi adeziunea la valorile Occidentului, Sadoveanu ar fi trebuit să aducă lucrurile din condei în aşa fel încît fraţii Jderi, Domniţa Ruxanda şi Kesarion Breb să vorbească precum Marius Chicoş Rostogan.

Faptul că o parte însemnată a operei lui Sadoveanu e compusă din romane istorice, care cer folosirea arhaismelor, faptul că o parte covîrşitoare a operei lui Sadoveanu are drept subiect moldoveni – ţărani, boieri, boiernaşi, intelectualitate medie -, adică oameni care folosesc o limbă saturată de arhaisme şi de regionalisme de origine slavă, precum şi faptul că, în genere, arhaismele sau cuvintele de origine slavă fac parte din fondul grav-poetic al limbii române (”văzduh”/”zare”/”slavă” vs. „atmosferă”?), explică mult mai bine incidenţa cuvintelor de origine slavă la Sadoveanu decît presupusa lui slavofilie. În plus, relaţia dintre slavofilie şi filocomunism e una destul de şubredă, de vreme ce o puzderie de ruşi albi urau Sovietele, iar agenţii sovietizării la noi, o Ana Pauker, un Silviu Brucan, un Valter Roman sau un Leonte Tismăneanu nu se poate spune că erau din cale afară de slavofili. Naţiunea sovietică – rod al patriotismului civic comunist – era altceva decît naţiunea rusă a unui Soljeniţîn, bunăoară, care s-a opus comunismului tocmai în numele unei înţelegeri pe verticala istorică, naţională, a Rusiei.

De fapt, Sadoveanu a fost toată viaţa lui un conservator moldovean şi un scriitor naţional care a scris conştient că publicul îl înţelege şi care a avut un pact, o complicitate tacită, moldavă, cu publicul lui.

Tragedia a fost că, după moartea lui, şi mai ales după 1989, această comunitate de cititori – purtătoare a conştiinţei naţionale – a dispărut în prefacerile veacului.

Mihail Sadoveanu e, la această oră, un autor necunoscut. Nu există nici măcar o singură ediţie de opere complete, necenzurate.

Onorata Academie Romana nu a reusit nici astazi dupa 30 de ani de la revolutie ca sa reediteze si sa publice o editie noua de Opere complete sadoveniene,cu toate ca Familia Sadoveanu incepind cu anul 1990 a oferit acesteia dreptul de preemptiune.

Anul acesta însă cu ocazia a comemorarii a 140 de ani de la nașterea marelui autor român ,colegii de academie ai marelui scriitor s-au îndurat pentru a reedita 4 titluri sadoveniene cu ocazia acestui an aniversar,

Un gest de salutat !Spre deosebire de Uniunea Scriitorilor din România care tace.Culmea este ca tocmai Presedintele acestei Uniuni de Scriitori care se clatina din toate balamalele Dl Nicolae Manolescu care pe vremuri era un sadovenian acerb pasionat si inflacarat ,după 1989 chameleonismul dansului a ieșit din nou la iveala aducîndu-i critici marelui autor,pe care pina in 1989 nu le avea.Mai mult US.R.-ul precum si Academia Română nu au luat niciodată nici o pozitie fermă împotriva detractorilor sadovenieni,procedînd conform proverbului vechi romanesc Nici usturoi n-au mîncat nici gura nu le miroase.Singurul care a mai luat pozitie a fost D-l academician Eugen Simion,dar care de la o vreme si-a pierdut entuziasmul,din cauze pe care numai domnia sa le cunoaște.......

Ca atare, după 1989, la fel ca şi în cazul altor figuri emblematice ale culturii naţionale, a fost uşor ca, sub pretextul marginalizării „comunistului” Mihail Sadoveanu, să fie epurat conservatorul, patriarhalul scriitor naţional Mihail Sadoveanu.

The International Lenin Peace Prize

for Strengthening Peace Among Peoples

Sa nu mai vorbim de faptul ca nicăieri nu se mai pomenește în România faptul că Mihail Sadoveanu este singurul scriitor român care a fost decorat cu Premiul Lenin pentru Pace,echivalentul Premiului Nobel pentru pace în perioada comunistă.Scriitorul Mihail Sadoveanu a făcut parte din elita intelectuală mondială care au primit, The International Lenin Peace Prize for Strengthening Peace Among Peoples precum:

Ronald Reagan, președinte SUA,Martin Luther King,Nelson Mandela,Bertolt Brecht,Arnold Zweig,Miguel Ángel Asturias Laureat al Premiului Nobel Literatura,,Louis Aragon,Angela Davis,Indira Gandhi,Artur Lundkvist,Nelson Mandela,Pablo Picasso,Dmitri Shostakovich,Béla Bartók,Mikis Theodorakis,Frédéric Joliot-Curie,Pablo Neruda,Dolores Ibarruri,,Fidel Castro,Gamal Abdel Nasser(președintele Egiptului),Josip Broz Tito, președinte al RSFS Iugoslavia,General Lázaro Cárdena presedintele Mexicoului,Karl Joseph Wirth Cancelarul Germaniei,Sukarno Presdinte al Indoneziei,Urho Kekkonen Presedintele Finlandei si multi alții.

Cu ocazia acestui eveniment aniversar 140 de ani de la nașterea celui mai mare scriitor național MIHAIL SADOVEANU,Familia marelui scriitor face un apel către Instituțiile care au pe umerii lor cea mai mare și obligație sfânta Educația copiilor români.

Stimați ministrii din Ministerul Culturi, Ministerul Educației Nationale ,TVR si Radiodifuziunea Română.faptul ca în acest an aniversar al scriitorului Mihail Sadoveanu timp de 11 luni de zile nici una din institutiile enumerate nu a ridicat un deget pentru a sărbători modest această aniversare.

Această atitudine impardonabilă este desigur o mare pată din punct de vedere etic,moral si educational.

A-l trece înitare pe Mihail Sadoveanu,este cea mai mare crimă culturală pe care puteți să o faceți!

Scriitorul național MIHAIL SADOVEANU și opera sa fac parte din Tezaurul nostru național de aur!

Că vor unii sau nu vor alții.Operele sadoveniene vor rezista peste veacuri.Nu vă bateți joc de aceste comori literare pe care marele scriitor român vi le-a lăsat în păstrare.

Păstrați flacăra vie a operelor scrise ale lui Sadoveanu!

Keep The Sadoveanu Alive!

Familia Sadoveanu

Actriță dramatică

D-na Samaranda-Caterina Sadoveanu nepoata marelui scriitor.

Profesor

Dan Herford-strănepot al marelui scriitor.

Pe această cale dorim ca să mulțumim din inimă distinsei Direcții și Redacții

pentru generoasa ofertă de a posta acest articol în acest ziar respectabil.