Când Allain Juppé l-a somat pe François Fillon să-și „clarifice poziția” în chestiunea întreruperilor de sarcină, acesta s-a grăbit să se justifice:
„Nu m-am ponunțat niciodată împotriva avortului”. Acest episod definește probabil cel mai bine duelul din turul II al alegerilor primare ale Dreptei din Franța, și în care candidatul „cel mai de dreapta” a câștigat, doar pentru că rivalul său era „prea de stânga”.
Într-adevăr, Fillon l-a zdrobit duminică pe Juppé (66,5% - 33,5 iar presa de stânga din Hexagon (mai ales Libération) a dezlănțuit atacul la adresa lui: reacționar, catolic, homofob, antisocial, misogin...
Cu toate acestea și în ciuda catolicismului său asumat, François Fillon este doar un sărman reprezentant al stângismului cronic de care suferă Europa.
Am văzut că Fillon nu are de gând să se atingă de Legea Veil din 1975, care permite oricărei femei să facă avort după bunul plac până în luna a treia de sarcină.
Homofob? Viitorul candidat al Dreptei la alegerile prezidențiale din 2017 nu intenționează să pună în vreun fel sub semnul întrebării căsătoriile homosexuale. Ceea ce a stârnit mânia Stângii politice și a străzii este planul său de a nu mai permite familiilor homosexuale „adopțiile depline”. În prezent, în Franța, există două tipuri de adopții: „simple”, în care legăturile copilului cu familia de origine nu sunt rupte, și „depline”, când copilul dobândește o nouă filiație. Or, Fillon vrea ca familiile homosexuale să poată beneficia doar de „adopții simple”.
Nici în ceea ce privește imigrația, Fillon nu se distinge prin vreo poziție radicală: el vrea ca în fiecare an Parlamentul să fixeze cote maximale de imigranți ce pot fi primiți, precizându-se de asemenea țările din care aceștia pot proveni. Altfel zis, granițele nu se închid, cotele de imigranți nu dispar, ci doar se mută de la Bruxelles la Paris.
Poate doar în ceea ce privește programul economic, lui Fillon să i se potrivească eticheta de „Dreapta”, cu propunerile sale de reduceri de taxe și de stimulare a investițiilor, care au mâniat cercurile sindicale.
După ce, de ani de zile, întregul spectru politic european alunecă iremediabil spre stânga, Fillon este exponentul perfect al „Dreptei bruxelleze” contemporane. Adică un socialist tipic din anii 1970-80.