Presate de ofensiva Rusiei în Siria, Statele Unite încep, în sfârșit, să acționeze.

Groapa comună era deja săpată. Executarea a 69 de ostatici ai ISIS era programată a doua zi în zori. Vineri, 23 octombrie, la ora 2 dimineața, elicotere Black Hawk, echipate cu rotoare silențioase, lansează la marginile unei ferme transformate de ISIS în închisoare, din localitatea Al-Hiwa, la sud de Kirkuk, câteva zeci de luptători kurzi și 30 de membri ai trupelor speciale americane Delta Force.

După primele schimburi de focuri cu jihadiștii, soarta încleștării părea nesigură, scrie Le Point. Așezați pe o colină, americanii asistă la încleștare. Oficial, ei se află acolo pentru a-i consilia pe kurzi. Însă, când observă că aceștia sunt în dificultate, intervin în luptă.

În asalt, un sergent Delta Force este lovit mortal: numele său este Joshua Wheeler și avea 39 de ani. Este primul militar american mort în noua campanie a țării sale împotriva jihadiștilor ISIS.

Pe teren, în ciuda acestei pierderi, operațiunea este un succes. Cei 69 de prizonieri care mai aveau doar câteva ore de trăit, sunt eliberați. Printre ei se află șase foști luptători ISIS, declarați trădători de șefii lor.

Toți sunt îmbarcați în elicoptere și transportați în orașul Erbil, în vreme ce aparatele F-15 al US Air Force termină treaba, și rad baza ISIS de pe fața pământului.

Istoria va reține că pe 23 octombrie a început o nouă fază a războiului împotriva ISIS. Cea a unei angajări americane care nu se mai limitează doar la raiduri aeriene, ci este însoțită și de operațiuni terestre.

Acum mai puțin de un an, Barack Obama, prezent la un centru de antrenament al pușcașilor marini în Tampa, Florida, declara:

„Forțele americane desfășurate în Irak nu au și nu vor avea misiune de luptă.”

O promisiune care, așa cum s-a întâmplat și în Vietnam, unde președintele Johnson trimisese „consilieri militari” pentru a ajuta eforturile regimului de la Saigon, nu a putut fi respectată mult timp.

În 2014, văzând că guvernul de la Bagdad este pe punctul de a cădea sub loviturile jihadiștilor, a trimis 3500 de „consilieri”, a căror misiune era exclusiv de a reda tonusul unei armate irakiene, destul de bine înarmate, dar care înregistra numai înfrângeri din cauza unei suspecte apatii și lipse de combativitate.

A doua zi după operațiunea de commando de la ferma - închisoare a ISIS, secretarul de stat al Apărării a declarat că se așteaptă ca „trupele americane se se angajeze într-un număr mai mare de operațiuni, dacă se vor ivi opertunități - cum s-a întâmplat la Al-Hiwa - de a aplica lovituri puternice islamiștilor” (de notat și folosirea de către oficialul american a cuvântului „islamiști”; până acum, Washingtonul s-a ferit de orice ar putea face legătura între ISIS și religia lor!).

Chiar dacă oficial doctrina Obama („no boots on the ground”) nu a fost părăsită, ea pare depășită de realitățile din teren. Primul motiv este că armata irakiană, în ciuda tuturor eforturilor „consilierilor” americani, pare în continuare incapabilă să recucerească teritoriile căzute în mâinile Statului Islamic.

În plus, chiar dacă războinicii kurzi sunt mai combativi, se întâmplă adeseori (așa cum a arătat-o încleștarea de la Al-Hiwa) să fie surclasați de jihadiști.

Un alt motiv, mai puțin militar și mai mult politic, al schimbării de strategie americană, este că Rusia, de când a început bombardamentele masive (împotriva ISIS și a altor forțe) sunt pe cale să preia inițiativa în zonă, ceea ce a sfârșit prin a-i îngrijora pe americani.

Ultima sfidare (de nesuportat) la adresa Washingtonului este faptul că premierul irakian Abadi, după ce a acceptat o structură comună de informații cu Rusia, Iranul și Siria, pare tot mai dispus să cedeze presiunilor membrilor cabinetului său de a face oficial apel către Putin pentru a cere ajutor militar în războiul cu ISIS.