Plantele medicinale cresc controlat şi trec prin zeci de analize înainte să ajungă în plic. Efectele lor sunt puse la încercare prin studii clinice făcute în spitale şi la medici de familie.

Înainte să fie turnat în ceaşcă, ceaiul trece prin zeci de analize, iar, ulterior, efectele promise sunt confirmate prin studii clinice desfăşurate în mari spitale din ţară sau în cabinetele medicilor de familie.

Cultivarea şi "mânuirea" plantelor nu se face după ureche: nu cresc la margine de drum, în bătaia gazelor de eşapament şi nu se usucă pe ziar până se transformă în paie, aşa cum făceau bunicile odată.

Românii nu au "5 o'clock", ca englezii, nu beau ceaiul după ritual, îşi umplu cu el dimineţile reci sau îl folosesc ca "leac" pentru diverse boli, să prevină guturaiul sau să-şi întărească organismul.

Am intrat pentru câteva ore în "templul Fares" de la Orăştie, pentru a reconstitui lungul drum al ceaiului românesc, din câmp până în ceaşcă, aşa cum spune tradiţia dacică.

Cea mai mare parte a producţiei ajunge pe piaţa autohtonă, iar o mică parte merge la export, dar tot în magazinele cu specific românesc.

De altfel, Fares s-a clasat pe locul 28 în topul celor mai îndrăgite branduri româneşti. Cifra de afaceri dovedeşte că ceaiul bate criza: profitul creşte cu 30% an de an.

Ceaiul, moştenire dacică

Pe meleagurile Orăştiei, la umbra Sarmizegetusei, inima regatului dacic, tradiţiile medicale populare au fost puternice. În anul 1697, a fost înfiinţată prima farmacie cu remedii din plante medicinale- "La Leul de Aur".

Omul care la începutul secolului 20 a aşezat sub auspiciile ştiinţei înţelepciunea populară a fost Andrei Farago, un farmacist pasionat de ceaiuri medicinale.

Intrat prin căsătorie în familia care deţinea farmacia din Orăştie, o transformă în etalon al fitoterapiei. Astfel, ia naştere, în anul 1929, "Digitalis-Prima Cooperativă Română pentru Cultivarea Plantelor Medicinale Orăştie", devenită azi Laboratoarele Fares Biovital.

Aici se cultivau plante din care se preparau ceaiuri, siropuri, uleiuri esenţiale. Totul se desfăşura "ştiinţificeşte": firma avea uscătorie, extractoare, secţii şi maşini în malaxorul cărora erau tocate plantele, dar şi laboratoare pentru analize.

În comunism, Fares este naţionalizată şi integrată în reţeaua Plafar, iar în '95 se privatizează. La 80 de ani de la fondare, este lider al pieţei remediilor din plante medicinale din România. Fabrica-mamă de la Orăştie are 200 de angajaţi, iar cu întreaga echipă de vânzări din ţară sunt 500.

Din câmp în carantină: la ce analize sunt supuse plantele

Pe 200 de hectare, la poalele Munţilor Orăştiei, cresc în voie păducel, salvie, levănţică, sunătoare, coada şoricelului. Cele mai mari suprafeţe sunt cultivate cu mentă şi muşeţel, cele mai iubite de români.

Doar plantele care nu se pot cultiva pe plaiurile mioritice sunt importate prin achizitori specializaţi: ceai verde, hibiscus etc.

Pe câmpuri s-a depus bruma acum, după recoltare. Doar în curtea fabricii mai sunt câteva plantaţii cu salvie, mentă şi cimbrişor.

După ce sunt culese, plantele intră în "carantină", adică "în aşteptare": sunt prelevate probe, este stabilită umiditatea şi procentul principiilor active. Abia după aceea intră într-o uscătorie cu o capacitate de 30 de tone. În funcţie de gradul de umiditate, pot rămâne şi trei zile "la zvântat".

"Temperatura nu trebuie să depăşească 45 de grade Celsius, ca să nu se ducă şi uleiurile volatile odată cu apa", explică directorul de producţie, Radu Joca.

Înainte să intre în depozit, plantele mai trec prin alte analize. Dacă sunt la limită "sunt întoarse". La fel şi plantele importate sau cele aduse din ţară de alţi furnizori. "Nu e suficient să fie verzi. Când punem lupa pe ele, se vede mucegaiul. Sunt războaie între noi şi furnizori. Plantele pe care noi le refuzăm, le vând la tarabă", adaugă Radu Joca.

Simplu sau ecologic?

La intrarea în depozit, ne schimbăm halatele, ca-ntr-un bloc operator, şi ne afundăm tenişii în spumă. Depozitul arată ca un hangar uriaş, care emană o beţie de arome. Pe întrega suprafaţă de 1.500 de metri, sacii cu plante sunt grupaţi pe loturi, ca "să nu se încrucişeze" plantele. Doar menta stă separat, pentru că altfel ar contamina cu aroma celelalte plante.

Plantele respiră în hangar la 25 de grade, iar microbii sunt "stârpiţi" cu ajutorul aparatelor cu ultraviolete fixate în tavan. Din depozit, plantele merg la procesare, unde se alege bobul de neghină. "Aici mâna este sfântă. Resturile se aruncă. După aceea, plantele sunt omogenizate (pentru ceaiurile-combinaţii, pentru o proporţie egală)", precizează directorul Fares.

După procesare, plantele ajung în secţia de ambalare, unde se lucrează la foc continuu şi sâmbăta, ca-ntr-o farmacie: angajatele sunt îmbrăcate în alb, cu bonete pe cap şi numără din cinci în cinci pliculeţele care rulează continuu.

Recent, Fares a scos şi o categorie de nişă: ceaiurile ecologice. "Nu ne axăm pe ceaiuri ecologice. Vrem să rămânem accesibili. De exemplu, dacă un ceai simplu costă 2 lei, varianta lui ecologică se duce la 5-6 lei", precizează Adelina Hanciu, Brand Manager Fares.

1697 este anul în care a fost înfiinţată prima farmacie cu remedii din plante medicinale. În 1929, ia naştere "Digitalis-Prima Cooperativă Română pentru Cultivarea Plantelor Medicinale Orăştie", devenită azi Laboratoarele Fares Biovital

BEST-SELLER

Menta şi fructele de pădure prind la români

Există mai multe tipuri de ceaiuri: de masă, funcţionale (pentru stres, relaxare) şi medicinale (stomac şi ficat sănătos, laxative). La români, cel mai bine prind cele de fructe de pădure, de mentă şi muşeţel, dar şi produsele pentru stomac şi ficat. Efectele nu sunt scrise la întâmplare pe cutie. Cam 75% din produse trec prin studii clinice sau evaluări, iar rezultatele sunt afişate pe site.

"Desfăşurăm trei studii clinice în spitale universitare din Bucureşti, Cluj şi Iaşi şi facem evaluări la medicii de familie. 80 de cadre medicale şi 800 de pacienţi au fost implicaţi în aceste cercetări. Vin şi studenţi la Farmacie să înveţe", explică Radu Moldovan, director de cercetare.

Mai există o categorie specială de ceaiuri, preparate după reţete mănăstireşti sau tratate vechi. "De exemplu, ceaiurile pentru ulcer conţin o plantă rară-iarba tâlharului. Un fitoterapeut a descoperit-o din întâmplare în pădure. S-a tăiat la mână şi frunzele i-au cicatrizat rana", adaugă Moldovan. Citiţi şi:

• "Explozia de sănătate" vine din ceaiul verde