Rob Riemen, preşedintele Nexus Institute din Olanda, lansează astăzi, la Bucureşti, cartea "Nobleţea spiritului. Un ideal uitat".
Nu mai este clar cine sau ce este Europa şi european, în plină criză financiară şi morală, consideră scriitorul Rob Riemen, preşedintele Nexus Institute din Olanda. El îşi lansează astăzi, la Bucureşti, cartea „Nobleţea spiritului. Un ideal uitat“, Editura Curtea Veche, la o masă rotundă la care vor fi prezenţi Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu şi ambasadorul olandez Jaap Werner.
Radio România: Identitatea europeană.... Rob Riemen: E clar că o identitate europeană e una culturală. Nu poţi avea o identitate economică. Trebuie să te raportezi la anumite valori, cum a spus un mare gânditor „Identitatea europeană e capacitatea de a cultiva spiritul uman“, asta e moştenirea Atenei şi Ierusalimului. În era globalizării plus imigrarea islamului spre Europa, când prosperitatea economică nu mai este aşa de evidentă, oamenii au început să se îngrijoreze şi chiar să spună că UE nu e un lucru chiar aşa de bun, iar asta a dus la o criză de identitate. E trist că Europa, care a avut oportunitatea de a se îmbunătăţi şi de a-şi lărgi identitatea, nu a făcut decât să se divizeze în identităţi tot mai mici.
Ce rol pot avea în găsirea identităţii noile state membre? Cei mai mulţi dintre intelectualii care se identifică drept europeni sunt cei din Est şi Centru, din Polonia, România, Ungaria. Ei încă mai au în gene şi memorie ce se întâmplă cu o societate dacă nu sunt cultivate adevăratele valori. Încă îşi aduc aminte ce înseamnă lipsa de libertate, inclusiv de expresie, ce înseamnă război. Din păcate, societatea europeană vestică a devenit un kitsch în toate privinţele. În Vest, oamenii au început să creadă că identitatea vine din ce posedă, din stilul de viaţă, dar asta spune doar ce ai, nu cine eşti. Sunt foarte dezamăgit de elita politică europeană, puţini ar fi în stare să se identifice ca europeni. Ei sunt primii responsabili pentru că, pe stradă, dacă întrebi pe cineva dacă se consideră european, numai unul la o sută va răspunde „da“. Politicienii vorbesc de valori europene, dar ca să le ai trebuie să le cultivi prin educaţie şi cultură, iar acestea sunt ultimele lucruri de care sunt interesaţi.
Politica valorilor e legată de politica externă a Occidentului, care are încă un grad de soft power, pe care SUA, de exemplu, au pierdut-o.
Mă tem că soft power a funcţionat doar în Europa. A mers în Darfur, ori Rwanda, Cambodgia sau cu Rusia? Vestul a încercat cândva să trateze totalitarismul cu soft power şi n-a funcţionat. SUA au la un loc o lume a treia şi mari bogaţi, nedreptate socială, prăbuşirea sistemului educaţional. Pe de altă parte, iată ce au demonstrat americanii prin alegerea lui Obama. Un Barak Obama nu poate exista în Europa, iar dacă ar exista, nu ar fi ales.
De ce? Pentru că europenii au o societate mult mai evident pe clase şi chiar mai rasistă. Încă suntem foarte naţionalişti şi ne e greu să tratăm cu alte culturi, chiar şi cu cele europene, ca să nu mai vorbim de cele islamice. Americanii sunt mult mai obişnuţi cu diferenţele. Totuşi există o legătură profundă între ideea europeană şi visul american, sunt idei gemene. Dar, despre ideea de Europa, noi nici nu mai vorbim azi. Nu mai vorbim decât în termeni economici, am devenit o societate de plângăcioşi.
Cum şi dacă se va schimba politica şi discursul european în relaţia cu noua Americă? Multă vreme, administraţia Bush, un dezastru, a fost o scuză foarte bună pentru Europa ca să nu-şi ia responsabilităţi. Cu Barak Obama e altceva. Nu cred că Obama va schimba prea mult politica externă americană. Va trata diferit Irakul, dar în termeni geopolitici Washingtonului are aceleaşi interese, aceeaşi agendă şi aceeaşi idee despre răspândirea democraţiei, poate în alt fel, dar aceeaşi. Aşa că Obama va întreba Europa: „Dar voi ce faceţi în ceea ce priveşte apărarea?“. Vestul a fost capabil să-şi dezvolte o societate bazată pe bunăstare, însă numai americanii au plătit pentru apă- rarea ei, iar noi, europenii, nu am investit nimic. În acel moment, SUA vor spune: „Ei bine, trebuie să vă ocupaţi de partea voastră, nu putem acoperi noi tot“.
Sentimentul antiamerican în Europa persistă... Antiamericanismul are de-a face cu un profund conflict intelectual în gândirea europeană. Ne credem superiori şi suntem frustraţi, mai ales elitele intelectuale. SUA au devenit o superputere, au devenit expresia a ce înseamnă lumea liberă, aşadar europenii sunt geloşi. Cred că antiamericanismul face parte din naţionalismul european şi din neîncrederea noastră în democraţie. Antiamericanismul şi antidemocraţia sunt stupizenii periculoase, fie ele că vin dinspre stânga ori dreapta.
Ce înseamnă „ObAmerica“ pentru europeni? Să ne aşteptăm la schimbări în relaţia SUA-Europa? Obama a fost ales pentru că americanii au înţeles că ce au făcut Bush şi Cheney a fost o trădare a valorilor americane. Iar aceste valori sunt exact aceleaşi cu cele europene. SUA şi Europa pot găsi teren comun din nou numai dacă ieşim din această situaţie politizată, dacă începem să înţelegem că puterea trebuie contrabalansată de viziuni critice. Politica e mereu legată de interese, iar economia tot de ele. Avem o criză financiară care la bază e, de fapt, o criză morală, cea mai mare fraudă a secolului. Sper ca noi, europenii, să conştientizăm că avem o responsabilitate care începe cu realizarea faptului că suntem parte a unei crize culturale. Dacă Europa chiar vrea un rol pe scena globală, nu o poate face cu o retorică goală şi crezându-ne superioară moral Americii sau altora. Trebuie să creăm o Europă reală, pentru că UE nu pare să aibă prea mult de-a face cu ideea de Europa, e doar o construcţie social-economică, iar dacă tot mai mulţi vor vedea că acest model de preocupare pentru sine nu le mai serveşte interesele, vor renunţa, iar UE se va prăbuşi.
Recomandările noastre
