Sfântul Proroc Iona a fost fiul lui Amittai din Gat-Hahefer în seminția lui Zabulon, aproape de orașul Azot și a profețit între anii 830-800 î.Hr.

Mama lui Iona, rămasă văduvă, a trăit în Sirepta Sidonului. Ea este cea care l-a hrănit pe Prorocul Ilie din sărăcia ei, deși erau vremuri de foamete cumplită. Prin minune dumnezeiască, câtă vreme Sfântul Ilie a stat în casa ei, vadra de făină nu a scăzut și ulciorul de untelemn nu s-a împuținat.

Tot atunci, Iona, fiind prunc mic, s-a îmbolnăvit și a murit. Atunci sărmana văduvă i-a reproșat lui Ilie:

„Ce ai avut cu mine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomenești păcatele și să-mi omori fiul?”

Atunci Ilie a răspuns:

„Dă-mi fiul tău.”

Și l-a luat pe micul Iona în brațe, s-a suit în foișorul unde locuia și l-a pus pe patul său.  Apoi, Prorocul a strigat către Dumnezeu zicând:

„Doamne, Dumnezeul meu, oare și văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?”.

Și suflând de trei ori peste copil a strigat din nou cu glas mare către Dumnezeu:

„Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el” (III, Regi 17, 18-21).

Iar Dumnezeu a înviat pruncul care avea să devină el însuși un mare profet.

Mai multe informații despre viața lui Iona se găsesc în cartea care îi poartă numele din Vechiul Testament.

Astfel, Proorocul a fost trimis de către Dumnezeu să-i îndemne pe niniviteni (locuitorii cetății Ninive, capitala imperiului asirian) la pocăință pentru viața lor păcătoasă.

Iona, însă, temându-se să nu fie ucis de niniviteni, fuge la Tarsis, port din Fenicia, sperând că se poate ascunde de mânia Domnului.

Corabia pe care se îmbarcă este surprinsă însă de o furtună devastatoare, care o scufundă. Ajuns în valuri, Iona este înghițit de un chit (balenă), în burta căreia petrece trei zile și trei nopți, perioadă în care se roagă lui Dumnezeu pentru iertare, stând în picioare și cu mâinile orizontale, în formă de cruce.

Domnul i-a ascultat ruga fierbinte și chitul l-a vărsat pe uscat, primind din nou poruncă să meargă la Ninive.

De data aceasta, Iona se supune. El îi avertizează pe niniviteni că au trei zile pentru a se pocăi, altminteri cetatea lor va fi rasă de pe fața pământului. Iar locuitorii cetății au crezut în mesajul adus lor de Iona: însuși împăratul a lepădat veșmintele sale somptuoase, s-a îmbrăcat în sac și a șezut în cenușă, dând poruncă în toată cetatea să se păstreze post negru, nu numai oamenii ci și animalele, și nici măcar apă să nu bea.

După modelul împărătesc, toți ninivitenii s-au îmbrăcat în saci și s-au pocăit.

Iar Dumnezeu, văzându-le căința sinceră, a cruțat cetatea.

Considerat unul dintre cei 12 profeți ziși „mici”, Iona nu are nici o referire în Cartea sa la venirea Mântuitorului. Totuși, tradiția Bisericii consideră că cele trei zile și trei nopți petrecute în burta chitului prefigurează moartea și Învierea lui Hristos.