Duminică seara, m-am repezit pînă la Cărtureşti, singura Librărie din Capitală şi din ţară deschisă la această oră cînd, între noi fie vorba, ar trebui să fie deschise toate librăriile şi anticariatele, pentru că duminica după-amiaza, cînd Oraşele se pustiesc, e cel mai bun timp ca să vinzi cărţi.

La noutăţi, am dat peste o carte despre Donald Trump, Linişte, vorbeşte Trump! una pozitivă, ca să-i zic aşa, surprinzătoare într-o Românie  aflată în proprietatea lui Hans Klemm,  cel care l-a mituit pe Obama ca să-i dea și lui o Gubernie pe Planetă.  

Cumpărasem din Belgia o carte care conţinea Programul lui Donald Trump, o carte despre care am scris, dat fiind că mă număr printre puţinii comentatori de la noi care nu s-au lăsat tras pe sfoară de manipulările grosolane de tip CNN. Deşi eram interesat de Trump, n-am cumpărat cartea de la Cărturești.

Mai era puţin pînă la Marţea alegerilor şi n-aveam nici o îndoială că va cîştiga Hillary Clinton, cea mai de fără sare şi piper femeie din America, varianta mai coaptă  a Alinei Gorghiu de la noi.

Cum să cîştige cel etichetat de Sistemul american, puternic sprijinit de cel european, drept nebun, preşedinţia Americii, puterea nucleară numărul unu a Lumii?

Ştiam din istorie că un candidat învins la prezidenţialele din America dispare din spaţiul public imediat după  anunţarea rezultatelor.

Avea vreun rost să mai pierd timpul citind ceva în plus despre Donald Trump?

Marţi spre miercuri, m-am culcat convins că va cîştiga Hillary Clinton.

Asta după  ce m-am stricat de rîs văzînd fudulia imbecilă cu care toţi piţifelnicii de pe televiziunile de ştiri comentau din România realităţile din America (unul se găsise chiar să contrazică violent un român din America, un român care atrăgea atenţia asupra unor realităţi interne americane,  cărora le răspundea Donald Trump), m-am gîndit că voi scrie totuşi,  după victoria lui Hillary Clintn, despre Fenomenul Trump, de care orice preşedinte american trebuie să ţină seama.

Cu ceva timp înainte, discutînd cu un român fan Trump din America îi spuneam că victoria lui Hilary Clinton poate fi începutul declinului american, în genul declinului prin care a trecut Imperiul roman, pentru că Fenomenul Trump dă semne de o nevoie uriaşă de schimbare în America.

Ce înţelegeam prin Fenomenul Trump?

Înţelegeam o voinţă populară ieşită din comun a americanilor pentru schimbare în America. Aşa cum am mai scris, chiar şi înfrînt, Donald Trump ar fi trebuit luat în serios, pentru că, iată, îmi ziceam, a fost umăr la umăr cu candidata Sistemului, impunîndu-se chiar şi în faţa nomenclaturii republicane.

Dacă politicienii americani nu ţin cont de acest semnal trimis de America profundă,  atunci ei vor fi, în anii următori, groparii Americii.

– Da, a fost de acord cunoscutul meu de peste Ocean, dar o victorie a lui Trump ar însemna o ruptură  prea bruscă. Aşadar, pînă şi cineva care mă bătuse la cap cu Trump, care-mi atrăsese atenţia, în urmă cu două săptămîni, asupra unor schimbări din presă faţă de candidatul republican, nu credea că Donald Trump va ajunge preşedinte.

Cum să cred eu din România?

Miercuri dimineaţa, cînd m-am trezit, am găsit pe telefonul mobil un mesaj de la cunoscutul  din America:

Trump la un pas de preşedinţie!

Am dat drumul televizorului pe CNN.

Aici, mai ceva ca în presa de la noi, marii ziarişti ai lui peşte, cei care ne învaţă pe noi, babuinii,  ce înseamnă deontologia, mai că nu boceau de jale c-a cîștigat adversarul lui Hillary Clinton.

Ce-am făcut imediat?

Mi-am luat umbrela şi,  făcînd un ocol în drumul spre BAR, m-am dus la Cărtureşti şi-am cumpărat cartea despre Trump.

Dan Andronic, căruia îi spusesem la telefon ce şi cum, mi-a zis să i se cumpăr şi lui una. I-am cumpărat.

Şi uite aşa, un moment de nătîngie de duminica seara m-a făcut să bat drumul prin ploaie miercuri dimineaţa pînă la Cărtureşti.

În drum spre bibliotecă m-am oprit la taraba de carte din Piaţa Amzei.

Vînzător e un bărbat care se școală în zori ca să fie om de servici la un bloc din Bucureşti.

Face rost de cărți de la bucureșteni care au trecut cu tot cu copii pe facebook și, în consecință, sunt bucuroși cînd cineva vine și le ia cărțile din apartament, pe post de gunoi acum.

După ce spală  scările din blocuri, bărbatul vine în Amzei şi-şi amenajează, într-un colţ de lîngă Florărie, mesele şi cutiile cu cărţi.

Aţi văzut? – mi-a zis el – a învins Trump.

Slavă Domnului! mi-a zis cel care se scoală în zori ca să spele scările  blocurilor din București,  după care cine devine, în Piaţa Amzei, vînzător de cărți, dacă ar fi fost în America l-ar fi votat pe Trump!

Discuţia cu acest om m-a lămurit unde greşisem cînd nu crezusem o clipă în victoria lui Trump.

Crezusem şi eu, ca mulți alți români,  în forţa Sistemului american de-a se opune voinţei populare.

Cum să-l lase   Sistemul pe Donald Trump să cîștige?

Şi crezusem asta, pentru că greşisem confrundînd SUA cu România.

La noi, în România, Donald Trump n-ar fi învins niciodată.

Dar ce spun eu.

N-ar fi ajuns niciodată să se înscrie în cursă pentru a deveni candidatul Partidului Republican.

La ordinul Sistemului, Codruţa Kovesi l-ar fi convocat la DNA şi l-ar fi făcut Penal.

Iar Partidul Republican, amenințat de Hans Klemm, l-ar fi respins imediat optînd pentru Bușoi sau în cel mai bun caz pentru  varianta cu fustă a lui Bușoi  legendara Alina Gorghiu.

Agentura din Presă s-ar fi năpustit asupra lui acuzîndu-l că e penal.

În America, Sistemul a luat-o peste bot de la Popor.

Cînd se va întîmpla asta şi cu Sistemul din România?