HAARETZ (Israel). Aceasta este America, anul 2020. Și Hitler câștigă. Într-un liceu cu elevi albi în proporție de 99% din nordul statului New York, inspectoratul școlar a trebuit să retragă în iunie o ediție a albumului de absolvire, după ce redactorii îi ceruseră profesorului de istorie Jeff Acor să numească cel mai important personaj din istorie.
Răspunsul lui, citat în album: „Adolf Hitler, care a făcut multe lucruri mărețe pentru Germania și tineretul ei înainte de Holocaustul de abjectă notorietate”. Acor a adăugat că „Se poate argumenta că Hitler este cel mai mare orator din istoria lumii. Adolf a realizat pași mari pentru a face din Germania o super-putere mondială”.
Într-un alt exemplu dintre prea multele existente, Morris Berger, un antrenor de fotbal american de la o facultate din Michigan, l-a lăudat și el pe Hitler într-un interviu pentru ziarul facultății: „felul în care a fost el în măsură să conducă era nemaipomenit. Cum putea el mobiliza un grup, o mișcare; vreau să știu cum a făcut asta”.
Pe vremea când copilăream în California, o mătușă provenită din Lumea Veche mi-a spus: „Orice ai face, nu-i ceda lui Hitler, în mormânt, o victorie.”
Habar n-aveam despre ce vorbea.
Cine și-ar fi imaginat atunci că, într-o perioadă de timp cât o viață de om trecută de la sinuciderea lui Hitler, ororile ordonate de el, genocidul comis conform instrucțiunilor lui se vor diminua în conștiința lumii până în măsura în care un număr mare de americani știu puțin sau nimic despre Holocaust.
Cine ar fi crezut la acea vreme că după 75 de ani influența subversivă, implacabilă, copleșitoare a rețelelor sociale și ascensiunea liderilor autoritari și a extremiștilor vor fi de așa natură încât, pentru unii, moștenirea perversă a lui Hitler se va metamorfoza într-un model de conducere, patriotism, guvernare și fermitate.
E timpul să ne confruntăm cu realitatea. Hitler câștigă.
Când eram copil, dacă aș fi părut mai interesat, probabil că rudele mai în vârstă m-ar fi avertizat.
E vorba de ceva care trece cu mult dincolo de nazismul german, ceva care poate atrage și infecta orice popor, de oriunde. Americanii bunăoară.
M-am gândit mult la victoriile postume ale lui Hitler atunci când l-am privit pe Donald Trump întinând odinioară prestigiosul Discurs despre Starea Națiunii prin înmânarea celei mai distinse decorații civile a țării unui om de radio care este cel mai gălăgios, cel mai influent, cel mai nerușinat de josnic în voioșia sa rasistă, misogin, zeflemitor la adresa handicapaților, înjurător de afro-americani, vituperant contra imigranților, dezumanizator al persoanelor LGBTQ, calomniator de hispanici, hăituitor de musulmani, denigrator de asiatici și, da, antisemit - decoratul cu Medalia Prezidențială de Onoare Rush Limbaugh.
Donald Trump nu este Hitler. Dar vorbele și faptele lui Trump îi încurajează și-i incită pe aceia dintre simpatizanții lui care tânjesc după un Hitler al lor.
Pentru că atunci când un președinte american se laudă la mitinguri de masă că-i va aresta și expulza sumar pe solicitanții de azil în țările lor de origine periculoase - în care, între timp, mult prea mulți dintre ei și-au și găsit moartea - America pierde.
Hitler câștigă.
Atunci când un președinte american înființează facilități cu cuști insalubre și lagăre de concentrare pentru a-i închide pe părinți și, separat, pe copiii luați de polițiști din brațele respectivilor părinți, iar apoi îi ține efectiv pe toți ascunși de privirile publicului și dincolo de posibilitățile de verificare și supervizare - America pierde.
Doar Hitler câștigă.
Trump nu este Hitler. Dar atunci când un președinte american, vorbind la mitinguri de masă, transmite că toți jurnaliștii onești, toți americanii de origine mexicană, toți non-creștinii, toți californienii și, de fapt, toți alegătorii Partidului Democrat sunt inamici neloiali ai statului, el nici măcar nu are nevoie să rostească explicit, nici să folosească cuvinte din limba propriilor săi înaintași din Lumea Veche pentru a reda ca un ecou sentimentele pe care cei care-și doresc un nou Hitler așteaptă să le audă:
„Ein Volk. Ein Reich. Ein Fuhrer!”
Când eram copil și mătușa mea din Lumea Veche mi-a spus să fac tot ce pot pentru a-l împiedica pe Hitler să câștige fie și o singură victorie postumă, habar n-aveam despre ce vorbea.
Presupun că a fost nevoie să mi se arate. Articol de Bradley Burston. (RADOR)