Melodia-hit a primaverii lui 1990 a fost compusa in toaleta Facultatii de Geologie din Bucuresti, unde era mai multa liniste pentru "a face cantecele". AUDIO

Cantecul care insoteste si astazi orice amintire legata de Fenomenul „Piata Universitatii”, „Imnului golanilor”, a fost compus de Cristi Paturca in cinci minute, in toaleta Facultatii de Geologie a Universitatii Bucuresti. Acolo, departe de vacarmul zecilor de mii de manifestanti, s-au nascut aproape toate melodiile Pietei.

„Sa faci muzica e ca si cand ai face dragoste”

„Mai bine haimana, decat tradator, / Mai bine huligan, decat dictator...” Versurile se canta uneori singure, spune astazi Cristi Paturca, cel care a compus muzica „Imnului golanilor”. „Uneori, sa faci muzica pentru niste versuri este ca si cand ai face dragoste. Vine de la sine. Asa a fost si in cazul acestui text, scris de o studenta, Laura Botolan”, explica Paturca.

El avea atunci 24 de ani si, numai cat s-a uitat peste refren, l-a si cantat cu chitara. Era in toaleta Facultatii de Geologie a Universitatii, impreuna cu Laura Botolan, cu profesorul cunoscut sub numele de Dr. Barbi, cu Vali Sterian, cu Stelian Maria.

Ca sa intregeasca muzica pentru tot textul „Imnului” i-a luat vreo cinci minute, spune Cristi, „daca nu chiar trei”. Fostul presedinte Emil Constantinescu era pe atunci prorectorul Universitatii Bucuresti si profesor la Catedra de Mineralogie a Facultatii de Geologie.

Isi aminteste foarte bine acele zile: „Sigur ca acolo s-au creat cantecele Pietei Universitatii. Eu eram atunci responsabil in locul rectorului Cristescu - era plecat din tara - si am aprobat accesul reprezentantilor protestatarilor la balconul Decanatului, de unde s-au tinut discursurile si s-au cantat melodiile”.

Cand au cantat la microfonul din balconul universitatii „Imnul golanilor”, multimea a intrat in delir, povesteste Dr. Barbi. Cristi Paturca este si acum coplesit de sentimentul pe care l-a avut atunci: „Cand vezi 20.000-30.000 de oameni care canta cu tine, te cuprinde un sentiment ciudat, foarte puternic... Mi-am dat seama atunci ca, din balcon, lumea se vede altfel si cantam cu ochii inchisi de teama sa nu puna stapanire pe mine sentimentul de putere”. Nu-i venea a crede ca lumea care pleca, seara, spre casa fredona „Mai bine mort, decat comunist...”

„N-am sa scap de cantecul asta niciodata”

Dar nu „Imnul golanilor” a fost primul cantec care a facut sa vibreze Piata Universitatii in acea primavara, ci „Nu plecam acasa”, scris de Stelian Maria in ziua de 24 aprilie, dupa prima interventie violenta a politistilor asupra manifestantilor adunati de doua zile in Piata. „Noi de-aicea nu plecam / Nu plecam acasa...” au ramas si azi in memoria romanilor. Ba chiar, ca o ironie, a observat Dr. Barbi, „au inceput sa-l foloseasca si muncitorii de la IMGB cand fac greve”, cei care i-au ajutat pe mineri sa tabaceasca spinarile protestatatilor in 13-15 iunie 1990.

Cam opt cantece au ramas, de atunci, bine cunoscute, dar au fost multe, unele compuse chiar ad-hoc. „Era o chestie inexplicabila atunci”, simte Paturca. „Prea veneau repede melodiile, era prea usor”. Dr. Barbi spune acelasi lucru despre versuri: „Se compunea foarte repede, erau dictate, parca, de sus. Lucram noaptea acasa, apoi ne adunam in toaleta de la Geologie, fiecare spunea ce mai facuse, si Paturca incerca melodia la chitara”.

Timp de 50 de zile, inainte de 13 iunie, in Piata Universitatii s-a cantat mult. „Ne simteam bine unul langa altul acolo si ne bucuram ca suntem impreuna”, retraieste Dr. Barbi bucuria din mai 1990. „Imnul golanilor” a lasat urme in memoria romanilor, iar Cristi Paturca resimte efectele succesului de atunci: „Eu n-am sa scap de cantecul asta nici dupa moarte. Am incercat sa mai cant altceva, dar nu, daca nu-l cant pe asta, degeaba!”.

Artistii pietei

Dr. Barbi pe numele sau real Petre Constantin, era si este inca profesor de diplomatie si relatii internationale, preda in Bucuresti, la ASE si la Facultatea de Litere. In iunie 1990 avea 45 de ani.

Cristian Paturca este compozitor si interpret, da lectii de muzica folk - voce si chitara. A facut parte din Cenaclul Flacara pana in 1985, este membru in Cenaclul „Totusi iubirea”. In 1990 avea 24 de ani.

Manifest

Imnul golanilor      

A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia Noi nu ne-am confundat nicicand cu oamenii de bine Veniti si neocomunisti si fara de rusine.

Refren:

Mai bine haimana, decat tradator Mai bine huligan, decat dictator Mai bine golan, decat activist Mai bine mort, decat comunist.

Vrem libertate, nu comunism si nici schimbari de forma Si de aceea securisti, sa nu ne puneti norma. Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate Democratii originale si nici minciuni sfruntate.

Ne-ati intrebat ce vrem aici, dar stie toata tara Noi sustinem punctul 8 de la Timisoara. A cazut 473, ce tinea TVR Legata in lanturile ei, dar tot degeaba e.

Alegeri fara comunisti, fara nomenclatura Si nu va temeti de golani fara coloratura. Din cei care-au murit aici, ne-am reintors naluci Sa nu mai fie cum a fost, macelul de atunci.

Muzica: Cristian Paturca, Versuri: Laura Botola, ‘90

Cititi si:

CT Popescu despre Piata Universitatii

Scrisoarea lui Ion Iliescu la 17 ani de la mineriada