După ce EvZ a primit, atașat unui „drept la replică” scris chiar de Nina Iliescu pe blogul fostului președinte, talonul de pensie, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob afirmă că acesta este „Sfântul Graal” al presei.

Și explică și de ce: a existat un singur moment în care fostul șef al statului ai scris, cu mâna sa, un astfel de drept la replică. Potrivit relatării actualului comisar european pentru Politici Regionale Corina Crețu, pe atunci consilieră a lui Ion Iliescu, fostul președinte s-a enervat foarte tare tot în urma unui articol legat de veniturile sale, publicat de Bogdan Tiberiu Iacob în Național.

Atunci, nemulțumit de conținutul și tonul articolului, precum soția domniei-sale în prezent, Ion Iliescu, pe atunci președinte în funcție, și-a găsit făcut timp, în ciuda încărcatei sale agende de șef al statului, să scrie singur un lung drept la replică pentru cotidianul în care apăruseră informații despre veniturile sale.

Sfântul Graal al presei

Bogdan Tiberiu Iacob mai povestește cum a încercat, atât el, cât și o mulțime de alți jurnaliști, să obțină un interviu de la Nina Iliescu, cea mai discretă primă-doamnă din istoria țării. 

„Un interviu cu Nina Iliescu a fost, după revoluție, cum spuneam mai sus, un soi de Sf.Graal al presei: mulți ziariști s-au chinuit, niciunul nu a reușit, Soția fostului președinte a refuzat să îl însoțească în deplasări oficiale, nu a apărut la talk-showuri, nu a participat la primiri protocolare la Palat. A fost de o discreție de-a dreptul exagerată. Nu a răspuns niciodată chiar unor acuzații care i s-au adus, (că ar fi rusoaică de origine, că nu ar vorbi prea bine românește, că ar avea, din culise, un cuvînt decisiv în politică șamd). Indiferent de vorbe, s-a ținut tare”, povestește jurnalistul.

„Nina Iliescu nu a reacționat nici la un fake news de proporții care a împînzit presa acum 3-4 luni, privind o așa-zisă decizie de ultimă oră de ardere a albumelor familiei. În fapt, informația provenea dintr-un interviu al lui Ion Iliescu de acum vreo 15 ani”, mai povestește Bogdan Tiberiu Iacob.

Replica președintelui și mogulii de presă

Totul a început cu un atac al președintelui la adresa ziariștilor și patronilor de presă. „Luna mai, 2004. Președinte în exercițiu, Iliescu se dezlănțuie la TV împotriva boșilor din presă care au salarii exagerate, susținînd că asta afectează și contribuabilii de rînd.

Iritat de raționamentul bolșevic, în opinia mea, mă pun pe treabă și trîntesc în ziarul de mare tiraj la care lucram un articol intitulat, de-a dreptul obraznic, ”Nea Nelule, da’ mata ce ai făcut cu banii?”. În el, fac o înșiruire a tuturor funcțiilor și demnităților pe care le deținuse Iliescu la viața lui, cu tot cu avantajele ce decurgeau de aici.

Din socotelile mele, rezulta că săracul și cinstitul Ion Iliescu încasase sume frumușele de bani, la pachet cu soția – căci nu o iertasem nici pe ea – și că ar fi trebuit, în mod firesc, să aibă un cont destul de bine garnisit, el însuși. Iar dacă nu era așa, ce a făcut cu banii?”, explică Bogdan Tiberiu iacob contextul.

Președintele sărac și cinstit

„Marea întrebare: de ce a reacționat atît de vehement Ion Iliescu, politician încercat, confruntat cu acuzații înfiorătoare la viața lui, de la cîrpă kaghebistă la ucigaș de tineri revoluționari, la constatarea – nu acuzația! – că ar fi beneficiat de venituri bunicele și deloc ilegale la viața lui?”, scrie jurnalistul.

„De ce Nina Iliescu nu a reacționat, la rîndul ei, la diverse acuzații și intoxicări, dar a făcut-o cînd a fost implicat fluturașul de venituri? Răspunsul e simplu: spre deosebire de mai toți politicienii post-decembriști, în primul rînd cei din PSD, Ion Iliescu și-a gestionat permanent, și continuă să o facă, extrem de atent, ceea ce el consideră bunul cel mai de preț: imaginea de om cinstit și neinteresat de bogăție. (Ne amintim, în treacăt, cum și-a schimbat toate afișele de campanie, în 1996, doar pentru că apărea în ele, din neatenție, cu un Rolex primit cadou la mînă)”, mai scrie Bogdan Tiberiu Iacob, în materialul său.

„Ion Iliescu e profund interesat să rămînă și după moarte un simbol pentru social-democrația autohtonă, altfel l-ar lăsa rece, la o vîrstă de acum înaintată, cîrcotelile pe seama veniturilor familiei. Fostul președinte nu pare atît de speriat de acuzația de crime împotriva umanității cît de perspectiva de a rămîne, în ochii românilor, altfel decît un om necorupt, sărac și cinstit”.

„În raport cu un om care își îngrijește atît de atent chiar și imaginea de după moarte, pesediștii actuali se dovedesc incapabili – sau pur și simplu neinteresați – să-și gestioneze măcar prezentul”, încheie cunoscutul jurnalist.

Cele două articole și textul integral, AICI