Fiul ultimului Șah a cerut sprijinul administrației Trump pentru răsturnarea regimului de la Teheran, afl at într-o criză profundă și prelungită. Popularitatea printre iranieni a lui Reza Pahlavi a explodat în ultimii ani.
Prăbușirea regimului din Iran este doar o chestiune de timp, afirmă Reza Pahlavim fiul ultimului Șah. Purtând un costum bleumarin și o cravată asortată în dungi, ziaristul de 59 de ani care locuiește în Maryland, s-a adresat săptămâna trecută unei audiențe la Washington Institute for Near East Policy, un grup de reflecție apropiat de administrația Trump.
Pahlavi a declarat că încearcă să contribuie la extinderea dialogului cu oamenii dezamăgiți din interiorul și din afara Iranului și cu forțele de opoziție pentru a provoca o „implozie controlată” a actualului regim și tranziția spre o democrație laică și pluralistă, în care Iranul să fie deopotivă aliat fidel al Statelor Unite și Israelului, dar și al celorlalte state arabe.
Fără acțiune militară
„Republica Islamică nu poate fi reformată”, a declarat Pahlavi, citat de Al-Monitor. „Chestiunea nu este dacă va avea loc prăbușirea regimului sau nu. Acest lucru este o certitudine”, a adăugat moștenitorul tronului de la Teheran. „Avem ocazia să controlăm rezultatul, să ne asigurăm că nu sfârșește totul în niște mâini greșite.”
Pahlavi a insistat asupra faptului că nici o acțiune militară – inclusiv americană – nu trebuie luată în calcul pentru a grăbi prăbușirea regimului iranian. În schimb, ar trebui încurajat un sprijin moral, financiar și politic de tipul celui pe care Occidentul l-a dat mișcării anti-Apartheid din Africa de Sud sau sindicatului Solidaritatea din Polonia. „Rareori o mișcare de nesupunere civică a reușit fără sprijin din lumea liberă”, a punctat el.
Reza Pahlavi s-a declarat îngrijorat de faptul că sancțiunile dure impuse de Statele Unite sectorului bancar iranian îi împiedică pe opozanții democrați ai regimului de la Teheran să obțină sprijin financiar din diaspora și să se organizeze. Pahlavi s-a plâns și de faptul că media finanțate de guvernele american și britanic care transmit în Iran, cum ar fi Radio Farda, Vocea Americii sau BBC secția persană, au fost infiltrate de reformiștii iranieni – cei care consideră că regimul iranian poate fi menținut dacă adoptă o linie mai moderată – înlocuindu-i pe cei care insistă asupra necesității unei răsturnări a regimului.
Americanii l-au trădat pe Șah, declanșând revoluția islamică
Soarta monarhiei iraniene a fost pecetluită din exterior, susține Amir Aslan Afshar, unul dintre confidenții lui Mohammed Reza Pahlavi, ultimul Șah al Iranului, răsturnat de la putere în 1979 de o revoluție islamică. În Memoriile sale, publicate în 2015, Afshar scrie că Șahul era convins că a fost abandonat de aliații săi occidentali, în frunte cu Statele Unite, unde, de doi ani, venise la Casa Albă unul dintre cei mai stângiști președinți din istorie: Jimmy Carter.
„Mi-am semnat condamnarea la moarte în ziua în care am semnat cu o societate petrolieră italiană un contract care acorda 75% din beneficii Iranului”, i-a spus suveranul lui Afshar. „Ostilitatea marilor companii la adresa mea a crescut când, preluând președinția OPEC, am reușit să fac să crească spectaculos prețul țițeiului și am proclamat deplina și totala suveranitate a Iranului asupra industriei sale petroliere începînd cu 1979 (...) Exact cum făcuseră și cu tatăl meu, au pus capăt existenței mele politice, exact în data fatidică de 1970.”
Marile corporații occidentale s-au aliat cu mișcările de protest interne – un amestec de marxism, progresism și islamism – iritate de programul galopant de industrializare și modernizare a statului, lansat de Șah.
Pe 4 ianuarie 1979, a avut loc un summit la care au participat Jimmy Carter, președintele francez Valéry Giscard d’Estaing, premierul britanic James Callaghan și cancelarul german Helmut Schmidt. „În cursul acestei reuniuni, Carter, evocând amenințările URSS asupra Afganistanului, a declarat că dorește ca Șahul să fie îndepărtat de la putere și înlocuit cu ayatollahul Khomeyni”, scrie Afshar în Memorii. Francezul, britanicul și, după o scurtă ezitare, germanul s-au declarat de acord. Așa a început revoluția islamică modernă pe care o trăim și azi. Pe 16 ianuarie, Șahul părăsește definitiv Iranul. Doar cu un an în urmă, Carter îl lăuda că a transformat țara într-o „oază de stabilitate”.
„Își dorește să fie ca Regina Elisabeta”
Fiul fostului Șahinșah spune că rolul pe care îl vede pentru sine în Iran nu este unul politic: doar să ajute la organizarea și realizarea efectivă a tranziției, după colapsul regimului islamic. La capătul tranziției, ar urma să fie organizate alegeri democratice, care să desemneze un Parlament pentru redactarea noii Constituții, garantând egalitatea tuturor iranienilor, indiferent de apartenență etnică, religie sau sex. Când aceste alegeri vor avea loc, rolul său se va încheia, spune Pahlavi. „Își dorește să fie Regina Elisabeta, nu ca bunicul său” (Șahul Reza, care a instaurat dinastia Pahlavi în 1925 – n.r.), a declarat pentru Al-Monitor Patrick Clawson, vicepreședinte al institutului din Washington și un vechi observator al situației din Iran.
„Popularitatea sa a explodat în ultimii trei ani, fără nici un efort din partea sa și în ciuda unor tentative de a se autosabota”, afirmă și Pooya Dayanim, un militant iranian care locuiește la Los Angeles și care îl cunoaște pe Pahlavi de 27 de ani.
Moștenitorul tronului de la Teheran a declarat că ar fi binevenit un dialog cu administrația Trump despre ideile sale privind viitorul Iranului.
Întrebat de Al-Monitor dacă a avut în vedere deschiderea unui dialog cu regimul din Iran, Pahlavi a răspuns că regimul ar refuzat categoric: „Acest regim refuză să dialogheze cu oricine în afara celor care gândeasc ca el.”