Faptul că sectorul bancar ar putea deveni mai devreme sau mai târziu una dintre cele mai mari victime ale pandemiei de coronavirus a fost clar încă de la început, imediat ce au început să se resimtă efectele recesiunii economice.

Toamna bate la ușă și datele din ultimele luni, care în multe cazuri au fost chiar mai descurajante decât era de așteptat, par să anunțe "furtuna perfectă" care ar putea genera mai mult de un cutremur în lumea bancară. Însă, oricare ar fi evenimentul esențial în jurul căruia s-ar putea genera criza din sectorul creditelor, nu este încă complet clar în acest moment, obligându-i astfel pe analiști să fie atenți la predicții.

Totuși, Banca Centrală Europeană pare să fi identificat - și în urma retrogradării din partea agenției de rating Moody s - una dintre principalele preocupări pentru reziliența băncilor europene: riscul de faliment al Turciei. Potrivit ziarului Business Insider, țara cu cel mai mare risc în zona euro ar fi Spania, al cărei sector bancar nu a trecut în ultimii ani prin perioade excelente.

Și, mai presus de toate, odată cu căderea sa ar putea genera un efect de domino care amenință să readucă Europa în anii întunecați de la începutul ultimului deceniu. De asemenea, după cum a relatat Business Insider, BCE a decis excluderea temporară a instituțiilor sistemice din zona euro de a-și expune mecanismul de leverage către Banca Centrală.

O mișcare extremă, menită să asigure reziliența sistemului bancar spaniol - chiar și în cazul în care Ankara nu va rambursa datoria - până cel puțin în iunie anul viitor.

Dar această ancoră de salvare, la urma urmei, nu este altceva decât o amânare, așteptând ca apele să se liniștească, criza să înceapă să se reducă și speranțele pentru viitor să înceapă să deschidă probabil noi căi de urmat.

Da, pentru că prăbușirea sistemului bancar spaniol nu reprezintă doar un risc pentru Madrid. Intrarea sa într-o spirală de criză ar fi devastatoare și pentru Portugalia - puternic îndatorată și legată cu un dublu nod de economia spaniolă - și pentru toate celelalte bănci din zona euro care dețin cantități semnificative de obligațiuni turcești. În acest scenariu, și sistemul bancar italian ar risca să sufere un impact puternic.

Ca și cum ar urma indicațiile economistului italian Andrea Enria, pare să fi început un sezon de fuziuni fără precedent în lumea bancară din Europa. După oferta făcută de IntesaSanpaolo de a prelua UBI Banca, și Spania va avea o fuziune între două mari bănci capabile să genereze o instituție de credit fără concurenți.

Potrivit cotidianului Il Sole 24 Ore, respectivele consilii de administrație ale Caixa Banca și Bankia s-ar fi exprimat în favoarea fuziunii, înființând astfel un gigant bancar cu un portofoliu superior față de Banca Santander, cu o valoare de piață de peste 15 miliarde de euro.

Însă, deși fuziunea este capabilă să creeze o instituție de credit care, dacă îndeplinește așteptările, ar putea oferi o soliditate mai mare economiei spaniole, pe de altă parte unele considerente nu pot fi evitate. De la fuziune de fapt ar fi fost deja luată în considerare închiderea a aproximativ un sfert din sucursale și concedierea simultană a 8.000 de angajați, într-un moment în care piața locurilor de muncă spaniolă nu navighează în apele prospere.

Dar asta nu este tot: decizia de a fuziona două instituții deja mari evidențiază fragilitatea actuală a băncilor spaniole, aflate din ce în ce mai mult în dificultate în producerea de profituri și "înspăimântate" de riscurile de credit în perioade de criză.

Și prin urmare, în această situație, singura cale a fost întrezărită tocmai prin formarea unor lanțuri bancare mari capabile să reziste loviturii datorită lichidităților mai mari deținute. Într-un scenariu care se dovedește însă a fi oricum altcumva decât reconfortant.

Articol: Andrea Massardo

Traducerea: Oana Avram, RADOR