EXCLUSIV. Membru al "Martorilor", antrenorul echipei FCM Târgu-Mureş a relansat campionatul de fotbal.

Ioan Ovidiu Sabău (43 de ani), antrenor la FCM Târgu-Mureş, este cel care a echilibrat campionatul la vârf, reaprinzând lupta pentru titlu în Liga I la fotbal, după victoria cu 1-0 obţinută sâmbătă, în meciul cu liderul Oţelul Galaţi.

"Moţul" şi-a lăsat amprenta la Timişoara (a eliminat-o pe Şahtior din preliminariile Ligii Campionilor), dar rezultatele interne cu care a atras atenţia le-a avut la formaţii mici: Universitatea Cluj, Gaz Metan Mediaş şi Gloria Bistriţa. Fostul internaţional s-a aflat în negocieri şi cu Dinamo, dar n-a făcut pasul în Bucureşti din pricina piedicilor puse de impresarul Ioan Becali, care l-a atacat murdar.

Neluţu este greu de găsit la telefon. Răspunde rar fiindcă, în paralel cu antrenoratul, îşi continuă misiunea de martor al lui Iehova. Apropiaţii săi susţin că de curând a primit puteri sporite în cadrul organizaţiei. "Mă duc în predică, nimic mai mult", răspunde, modest, Sabău.

EVZ: Neluţu, ai meritul de a fi redeschis lupta la titlu... Ioan Ovidiu Sabău: Aveam propriul interes. Cu Oţelul jucam pentru a scăpa de la retrogradare, dar şi pentru publicul care vine la stadion şi plăteşte biletul de intrare la meci. Am o formaţie nouă, făcută în iarnă din jucători luptători.

Prin rezultatul de sâmbătă ai ajutat-o şi pe Timişoara, echipă care s-a apropiat la două puncte de Oţelul. Bănăţenii te-au dat însă afară în sezonul trecut... Nu m-a dat nimeni afară! Cine spune asta nu este corect. Aveam contract pentru încă un an, stabilisem programul, dar l-am sunat pe domnul Iancu şi i-am zis că nu mai pot să rămân. I-am spus: "Vă rog să nu vă supăraţi!". Dânsul mi-a zis să mă mai gândesc două-trei zile, apoi să-i dau un răspuns definitiv. Asta am şi făcut. M-am gândit, iar răspunsul a fost acelaşi.

Atunci care au fost motivele despărţirii? Cu domnul Iancu n-am avut nicio problemă. Publicul a considerat că nu m-am ridicat la nivelul pretenţiilor lui, mă contesta, aşa că am decis să rup contractul. Cu toate astea, domnul Iancu a spus că s-au obţinut cele mai mari rezultate din istoria clubului cu mine pe bancă. Ele pot fi depăşite în acest an, dacă se va lua trofeul.

Îţi pare rău că nu mai eşti acum la Timişoara, în sezonul în care Poli poate lua titlul? Nu regret. Observ că echipa a avut până acum trei antrenori (n.r. - Petrovici, Contra şi Uhrin junior), dar, cu toate acestea, va câştiga titlul.

Crezi că-l va câştiga? Da, aşa cred. Galaţiul nu poate să învingă în toate meciurile până la final. Pierde Dorinel (n.r. - Munteanu, antrenorul gălăţenilor) unul-două meciuri la rând şi să vezi atunci cum o să-l înjure lumea! Aşa e în România!

Nu te temi că vei fi identificat drept un antrenor care reuşeşte doar la echipe mici? Când vei face pasul spre o formaţie mai titrată? Trebuie să existe un proiect la acel club. Nu mă încântă doar faptul că antrenez o echipă mare, în orice condiţii.

Aşa cum a făcut Hagi, fostul tău coleg de cameră de la naţională, care a preluat-o pe Galatasaray în plin sezon, cu multe probleme, iar acum se lamentează că îi merge rău? La Gică a fost vorba despre altceva. Are cel mai slab lot din istoria Galatei, iar preşedintele este ocupat cu viitoarele alegeri. Echipa a fost părăsită, aşa că fiecare jucător face ce vrea, nu mai ascultă de nimeni. Ce poate face el în condiţiile astea? Nimeni nu-l apără, toţi îl atacă.

Eşti un antrenor dur? E diferenţă între a fi dur şi a fi rău. Eu sunt exigent, pretenţios. Jucătorii trebuie să ştie că au şi obligaţii, să fie profesionişti. Au fost unii pe care i-am iertat când s-au culcat la ora 5. Prima dată te iert, dar dacă faci asta a doua şi a treia oară, atunci trebuie să-ţi faci bagajele şi să pleci!