Votul formațiunii Fratelli d'Italia împotriva realegerii preşedintei Comisiei ar putea condamna Peninsula Italiană la insignifianță sau, dimpotrivă, ar putea anticipa „repoziţionarea strategică” a acesteia

Cum s-a stricat prietenia dintre Meloni și Von der Leyen

Este povestea unei prietenii surprinzătoare care nu a rezistat testului votului. Prin instruirea parlamentarilor săi să voteze împotriva realegerii Ursulei von der Leyen în funcția de șef al Comisiei Europene, Giorgia Meloni pare să fi pus capăt a ceea ce mass-media italiană, cu un strop de ironie și poate într-o notă machistă, a numit „axa celor două blonde de fier”.

Votul împotrivă al eurodeputaților din partidul radical de dreapta Fratelli d'Italia (FDI) a apărut astfel ca o trădare din partea președintelui Consiliului italian de Miniștri față de o uniune a contrariilor care a provocat multe discuții.

Timp de aproape doi ani, cele două personaje politice și-au etalat singulara lor complicitate personală și politică în fața camerelor de filmat.

Ce le unea pe cele două politiciene

Împreună, în mai 2023, în Emilia-Romagna devastată de inundații, șefa executivului european și-a oferit întreg sprijinul liderului italian. Împreună, câteva luni mai târziu, pe mica insulă Lampedusa, confruntate cu sosiri excepționale de migranți, au început un proces de înăsprire a politicii de migrație a Uniunii.

Împreună, în sfârșit, în Tunisia și Egipt, cele două lidere au finalizat cu cele două țări parteneriate strategice în vederea consolidării frontierelor externe ale Europei, în ciuda numeroaselor controverse.

Idila a fost perturbată brusc de „alegerea identitară” extrem de riscantă făcută de Giorgia Meloni: după săptămâni de îndoieli, răsturnări și secrete, muza dreptei suveraniste europene a negat procesul lung și dificil de „demonizare”.

„Ecologismul nesustenabil”, precum și alte „concesii făcute Verzilor și stângii europene” au făcut ca noul program al lui von der Leyen „să fie absolut incompatibil cu al nostru”, au explicat directorii FDI. Diferitele opinii comune dintre cele două femei, de la solidaritatea manifestată cu mândrie la Kiev până la constituirea unei adevărate Uniuni Europene a Apărării, nu au reușit să le păstreze relația.

Un gust de înfrângere pentru Meloni

„Meloni a încercat să nu trădeze în mod flagrant cea mai radicală parte a electoratului său, dar va continua să trimită mesaje liniştitoare la Bruxelles”, explică eseistul Fabrizio Amadori.

Totuși, nașterea acestei noi Comisii este văzută ca o înfrângere pentru Meloni. Umilită, în marja ultimului summit G7 pe care l-a prezidat în Puglia, a fost exclusă de președintele francez, Emmanuel Macron, și de cancelarul german, Olaf Scholz, de la discuțiile privind numirea „funcțiilor de top” la Bruxelles. Cea care visa să fie esențială în Europa, protagonistă a jocurilor politice, a fost astfel retrogradată încă o dată la statutul ei de suveranistă inabordabilă.

Confruntată cu vetoul de netrecut al socialiștilor, liberalilor și verzilor și în ciuda încercărilor sale de a se alinia printr-o trecere tactică spre centru-dreapta, lidera italiană pare acum destinată unui rol secundar la nivel european.

Meloni, împotriva lui Putin, dar prietenă cu Orban

„Oare Von der Leyen chiar o dorea pe Meloni la bordul noii ei comisii? Din punct de vedere ideologic, președinta Consiliului rămâne, de fapt, fluctuantă, chiar ambiguă…” adaugă Amadori.

„Ea se opune direct președintelui rus Vladimir Putin, rămânând totodată aproape de „micul Putin” european, ungurul Viktor Orbán. Ar putea, totuși, să ofere sprijin extern noii majorități europene în anumite probleme...”

O ambiguitate strategică care va condamna Italia la irelevanță? Opoziția italiană este convinsă de acest lucru. „Meloni are talentul să-și aleagă întotdeauna aliații greșiți”, protestează secretarul Partidului Democrat, Elly Schlein, care o îndeamnă să explice Parlamentului poziția sa europeană. Riccardo Magi, secretar al +Europa, denunță o strategie de autoexcludere care seamănă cu un „mini Italexit”.

Meloni, spre o strategie „implicită”?

„Giorgia Meloni era deja considerată o echilibristă, atât în ​​Europa, cât și în Italia. Dar este încă percepută ca un lider capabil să stabilească un dialog cu Bruxelles-ul, spre deosebire de aliatul ei anti-european din Ligă, Matteo Salvini”, explică Mauro Barisione, profesor de sociologie politică la Universitatea din Milano.

Liderul italian ar putea adopta astfel o strategie „default”, un fel de „ultimul cartuş”: transformându-se (prin grupul ei ECR) într-o „legătură” moderatoare între extrema dreaptă a noii grupări europene create de Viktor Orbán, Patriots pentru Europa și centrul-dreapta. O ipoteză considerată absurdă de unii, foarte periculoasă de alții.

„Meloni nu a vrut să lase monopolul discursului anti-establishment în seama extremei drepte, prezentându-se în același timp ca un actor critic, dar loial, atlantist și pro-ucrainean în cadrul Uniunii”, explică Barisione. O „repoziționare strategică” în așteptarea posibilei întoarceri a lui Donald Trump la Casa Albă. „Este totuși dificil ca Italiei să i se încredințeze acum o poziție strategică în cadrul Comisiei, așa cum sa întâmplat în urmă cu cinci ani, odată cu numirea comisarului pentru economie, Paolo Gentiloni”, adaugă el.

Cu toate acestea, Meloni dă dovadă de optimism. „Alegerea noastră nu va compromite rolul care va reveni Italiei”, a declarat recent. „Suntem o țară fondatoare a UE, a treia cea mai mare economie din Europa și unul dintre cele mai puternice guverne dintre marile democrații europene». Are dreptate sau va plăti preţul pentru trădările şi rătăcirile ei? Răspunsul nu poate întârzia să apară, potrivit Le Soir.

(Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMANIA)