Toate curentele ideologice care macină civilizația occidentală urmăresc distrugerea fi zică sau psihică a oamenilor: anticreștinismul, accesul discreționar la avort, mișcarea LGBT, destructurarea familiei, incluziunea, multiculturalismul, eutanasia (inclusiv la copii). Însă apogeul acestei ofensive concertate împotriva umanității este atins de antinatalism. Niciodată, propovăduirea iubirii de oameni nu a fost mai criminală.
Gwynn Mackellen este consultantă în reciclare. Avea 26 de ani când s-a sterilizat: „Din motive de protecție a mediului am știut dintotdeauna că nu vreau să am copii”.
Cercetătorii suedezi de la Universitatea din Lund au ajuns în 2017 la o concluzie halucinantă: cea mai eficientă măsură anti-poluare este să ai mai puțini copii. Potrivit unui studiu din iulie 2017 publicat în Environmental Research Letters, orice copil nenăscut ar echivala cu o reducere a poluării de 58,6 tone de bioxid de carbon pe an. Aiuritoarea cifră este rezultatul unui calcul complicat, în care se face o estimare a emisiilor poluante pe care un individ le produce într-o viață la care se adaugă cele ale tuturor descendenților săi, suma fiind ponderată cu gradul de rudenie și cu durata medie de viață.
Potrivit savanților de la Lund, în comparație cu catastrofa ecologică de care se face vinovat un copil, poluarea unui automobil este floare la ureche: doar 2,4 tone de CO2 anual.
„Fie să trăim mult și apoi să dispărem!”
Studiul universitarilor suedezi i-a adus la frenezie pe toți ecologiștii, disperați că mersul lor pe bicicletă nu salvează planeta. Așa a apărut antinatalismul: o mișcare filosofică bazată pe principiul că este o cruzime să aduci pe lume ființe umane, doar pentru a le condamna să sufere și să provoace suferință altora, întro lume din ce în ce mai puțin propice vieții.
Gwyin Mackelen (foto) este o anti-natalistă convinsă: „Lucrez în industria deșeurilor, iar deșeurile sunt un efect al populației”, explică Mackelen, care observă că poluarea este făcută adesea cu intenții bune.
„Copacii sunt tăiați în beneficiul nostru. Deșeurile de plastic sunt deversate și mineralele sunt extrase nu din cauza oamenilor răi, ci a oamenilor pur și simplu. Dacă noi am fi mai puțini, ar exista mai puține astfel de efecte.”
„Cred că societatea omenească are o cultură prea natalistă, iar acest lucru este dăunător. Îmi doresc să reducem populația în mod voluntar.” Însă prejudecățile culturale sunt vinovate, deoarece proslăvesc maternitatea și împing omenirea să facă copii, fără a realiza consecințele catastrofale pentru planetă.
„Mama mea a fost educată că trebuie să se mărite și să dea naștere la copii, însă eu și sora mea nu am fost crescute la fel”, mărturisește Gwynn într-o discuție cu reporterii de la The Guardian. Nici prin cap nu-i trece că dacă maică-sa ar fi fost anti-natalistă, ea n-ar mai fi făcut filosofie cu ziariștii.
Tânăra, care locuiește în oaza de progresism numită San Francisco, face parte dintr-o comunitate numită Voluntary Human Extinction Movement (Mișcarea pentru Dispariția Voluntară a Omenirii). Deviza VHEM este: „Fie să trăim mult și apoi să dispărem!”, iar siteul său conține multe desene animate și încearcă să demonstreze că extincția umanității nu are nimic grav sau tragic.
Cele mai abjecte lucruri devin acceptabile prin repetare
VHEM are o soră în Marea Britanie: organizația Population Matters. Aceasta nu face propagandă deschisă pentru extincția benevolă a omenirii, ci doar împotriva creșterii demografice, care, susține ea, duce la degradarea mediului, epuizarea resurselor, sărăcie și inegalitate.
Directorul Population Matters, Robin Maynard, confirmă că există o creștere a sprijinului pentru ideile organizației sale în rândurile tinerilor. „Se vede după traficul nostru online – simpatizanții noștri pe Twitter au crescut cu 60% față de 2016, iar o postare recentă pe Facebook despre a nu avea copii a fost citită de 4 milioane de persoane... Acest lucru este sprijinit de creșterea numărului de savanți care afirmă că omenirea trebuie să-și rezolve problema numărului, ca și pe cea a consumului.”
Membrilor notorii ai grupului, sir David Attenborough, favoritul National Geographic, realizatorul de documentare despre natură (inclusiv pentru copii) Chris Packham, sau scriitoarea Lionel Shriver, li s-a alăturat recent Leilani Münter (foto), pilot de curse și activistă pentru mediu. Deviza ei: „Să nu subestimezi niciodată o puicuță vegană hipiotă cu o mașină de curse!” Are 44 de ani și spune că ea și soțul ei sunt „child-free” - în loc de „childless” - dat fiind că primul termen sună mai „pozitiv”.
„Cu cât vorbim mai mult, cu atât mai relaxați se vor simți oamenii să abordeze subiectul și atunci, poate, lucrurile se vor schimba”. Leilani enunță aici un pricipiu de bază propagandei: cele mai abjecte lucruri ajung să se banalizeze prin repetarea lor. Și să fie acceptate.
Șoferița vegană a avut primul semn de îngrijorare față de supra-popularea planetei când abia împlinise 20 de ani: „Studiam biologia la Universitatea din California și am mers la o conferință care credeam că este despre biochimie, însă profesorul ne-a prezentat un documentar despre populație.” A rămas stupefiată de cifre. „Omenirea a avut nevoie de 200.000 de ani pentru a ajunge la primul miliard de indivizi, apoi de 126 de ani pentru a se dubla ajungând la 2 miliarde, 30 de ani pentru a adăuga încă un miliard și 14 ani pentru încă unul.” Pentru fiecare dintre miliardele următoare a fost nevoie de 12 ani. „Este îngrozitor”, spune Münter, care crede că oricât s-ar converti omenirea la mașini electrice, la surse de energie refolosibile și la alimente din plante, toate acestea măsuri nu pot compensa suprapopularea. Ea este întru totul de acord cu un studiu al Universității Cornell din 1999, privind „capacitatea maximă” a Pământului: „Pentru ca toți oamenii să trăiască într-o relativă prosperitate, cu acces la apă curată și la electricitate, numărul lor nu trebuie să depășească 2 miliarde, dar suntem deja cu 5,6 miliarde în plus și cifra crește cu rapiditate în fiecare zi.”
Münter și cei care gândesc ca ea resping ideea că viața fără copii nu are rost și farmec. „Nu simt că îmi lipsește ceva. Grație activismului meu, ajung să vorbesc în școli și universități în fața a mii de copii. Dacă aș avea propriul meu copil, nu aș avea timp.”
„Climatul de acum nu este potrivit pentru a avea copii”
Și totuși, există și activiști mai activi decât șoferița de curse vegană. De pildă, colega ei din conducerea Population Matters, Emma Olif. Aceasta trăiește într-o caravană cu care colindă Marea Britanie și țările europene, mai ales zonele rurale, unde lumina antinatalismului pătrunde mai greu. „Oamenii sunt foarte limitați în legătură cu ce înseamnă să fii o persoană responsabilă. Astăzi avem atâtea oportunități să facem lucruri importante, să avem alte sarcini decât copiii. Putem fi însărcinați cu idei și visuri și revoluție.”
Și Emma își continuă expunerea convingerilor ontologice: „Din punct de vedere biologic, a avea copii este probabil unul dintre cele mai egoiste lucruri pe care le poți face. Furi resursele de la alții pentru a-ți perpetua propriile gene. Eu am patru frați, genele mele sunt în regulă. Dar lucrurile pe care vreau să le transmit sunt intelectuale. Dacă nu am copii, îmi rămâne mai mult timp să fac asta.”
Cu o licență în biologie marină și un master în diversitate biologică, Emma Olif, în vârstă de 30 de ani, spune că nu a simțit niciodată vreun imbold matern „pentru că am fost întotdeauna conștientă de tot ce se petrece în jurul meu, din punct de vedere economic, politic și ambiental. Climatul nu este potrivit pentru a avea copii în acest moment.”
„Am decis să adoptăm un câine vagabond în loc de un copil”
Când americanul Xavi Cortal a întâlnito acum doisprezece ani pe Angela, cea care avea să-i devină soție, el nu-și dorea copii, însă ea oscila. După o lungă durată de reflecție profundă, Angela Cortal, un medic naturopat, a decis să fie „conectată cu familia și cu societatea în alte moduri. Mă consider o persoană analitică și logică și când trec în revistă toate motivele pro și contra, constat că nu are nici un sens să ai copii”. Cei doi soți au discutat și despre posibilitatea adopției și în cele din urmă, spune Angela, „am decis să înfiem un câine vagabond în loc de un copil”.
La o tabără de vară care a avut loc la Portland, cu șapte ani în urmă, Angela l-a cunoscut pe fondatorul VHEM, Les Knight. A rămas încântată de felul în care acesta sistematiza și sintetiza informațiile despre impactul asupra mediului al fiecărui om, „hectare de pădure potențial salvate de orice ființă ființă umană care nu este adusă pe lume”.
Soțul Angelei, Xavi, care lucreează la o agenție de certificare a produselor oragnice, a decis că își dorește să rămână „childfree” când abia trecuse de douăzeci de ani, influențat de femeia cu care avea o relație. „Peste tot în jur am găsit motive care să-mi confirme că decizia mea este bună.”
Ca și soția sa și toți ceilalți colegi antinataliști, și Xavi este un filosof care și-a structurat un sistem solid de gândire. El constată că, deși diferite de cele ale femeilor, există și asupra bărbaților numeroase presiuni sociale de a procrea: „Bărbații par să aibă credința ‘macho-istă’ că genele lor superioare trebuie perpetuate... Dar cred că presiunea de a procrea este mai mare la femei.” Xavi consideră că bărbații care spun că nu vor copii manifestă „o dezamăgitoare reținere de a apela la metodele chirurgicale care să facă acest lucru sigur, când o vasectomie este mult mai rapidă și mult mai puțin invazivă decât legarea trompelor la femei. Testiculele nu sunt sacrosancte”. Xavi și-a făcut vasectomie la 26 de ani și se mândrește spunând că „sunt cel mai bine cheltuiți 500 de dolari din viața mea”.
Sub poleiala anti-natalismului se ascunde cel mai sinistru egoism
El recunoaște că motivele înverșunării sale împotriva copiilor nu sunt lipsite de egoism: „Creșterea copiilor este o corvoadă mizerabilă, ingrată și costisitoare la care nu vreau să particip. Sigur, mama mea mă iubește, eu o iubesc, dar de ce aș vrea să trec și eu și prin tot ceea ce au suferit părinții mei. Vinovăție? Obligație? Datorie? Nu, mulțumesc. Pot să călătoresc, să economisesc bani, să dorm dacă vreau. Pot să ies la plimbare cu copiii altora, dacă vreau, și să-i aduc înapoi dacă sunt obraznici. Nu există absolut nici un inconvenient.”
Această pledoarie anti-copii a lui Xavi Cortal dovedește ceea ce era atât de lesne de bănuit de la bun început: anti-nataliștii nu sunt decât exponenții cei mai afectați de hedonism ai societății contemporane. Care nu iubesc cu adevărat pe nimeni în afară de ei înșiși. Și care, pentru a-și ascunde de ochii semenilor egoismul sălbatic care îi roade pe interior, se înfășoară (conștient sau doar instinctiv) într-o jalnică poleială ideologică.
Metodele de „nimicire” a populației propuse de Clarkson
În mai 2018, Jeremy Clarkson, celebrul realizator Top Gear, a simțit nevoia să comenteze ideile șoferiței de curse anti-nataliste Leilani Münter într-un editorial pentru The Times. Un text de o ironie mușcătoare, absolut devastator. El îi sugerează activistei vegane și alte metode de reducere a populației, mult mai eficiente:
Eliminarea restricțiilor de viteză: „astăzi, când suntem limitați la 20 de mile pe oră în orașe și la 50 în afară, este mult mai greu să mori într-un accident de mașină. În India, care și-a mărit de curând limitele de viteză, peste 150.000 de oameni au murit pe șosele numai în 2016.”
Semnele din magazine care îi avertizează pe cumpărători că podeaua este umedă: „Fără ele, probabil că am mai putea trimite pe lumea cealaltă, vreo 20-30 de inși anual, și ar fi cei mai proști dintre toți, ceea ce ar fi excelent pentru selecția naturală.”
Invadarea Rusiei: „La ora actuală, îi permitem lui Putin toate nenorocirile. Rupe părți din Ucraia și dă cu bombe în Siria. Ei bine, dintr-o singură lovitură, am pune capăt poznelor lui și am reduce populația cu câteva milioane în numai câteva lumi.”
Ebola: „Am aflat că a fost o epidemie de Ebola în Republica Democrată Congo. Aceasta este o țară cu o rată a natalității în primele 30 din lume, cum vi se pare ca plan? În loc să trimitem ajutoare și doctori și costume de protecție, să ne așezăm liniștiți și să ne bucurăm de soare.”
Fiscalitatea: „Sau ar trebui să utilizăm taxele pentru a rezolva problema, forțând cuplurile care au mai mult de doi copii să plătească pentru acest privilegiu? Au încercat asta în China, după cum desigur știți, ceea ce a făcut ca o mulțime de fetițe moarte să fie aruncate la canal.”
Și Clarkson încheie apoteotic: „Și mai este o problemă cu controlul populației. Un sistem pe bază de voluntariat nu va funcționa niciodată și toate celelalte metode implică un nivel de cruzime pe care nici o persoană sănătoasă nu îl are.
Este posibil să nu fi văzut noul film Răzbunătorii – Infinity War, în care personajul negativ este obsedat de suprapopularea universului și vrea să omoare jumătate din toate sufletele existente. Ideea că Sir Attenborough l-ar încuraja mi se pare ușor bizară.”