Pe măsură ce se conturează un nou ciclu de negocieri nucleare între SUA și Republica Islamică, negociatorii trebuie să accepte un adevăr esențial: amenințarea regimului iranian nu izvorăște în primul rând din ambițiile sale nucleare, ci din fundamentul său ideologic.

Dacă oficialii se vor întoarce la masa negocierilor, Washingtonul trebuie să recunoască motivațiile ideologice care stau la baza programului nuclear iranian – dincolo de nivelurile de îmbogățire a uraniului, numărul de centrifuge sau clauzele de expirare.

Ceea ce administrația președintelui Donald Trump ar putea trece cu vederea este faptul că programul nuclear iranian nu este pur și simplu despre energie sau descurajare militară – el este un instrument de promovare a unei ideologii revoluționare. Din 1979, Republica Islamică Iran funcționează pe baza a două linii strategice: exportul doctrinei revoluționare șiite și extinderea influenței sale prin rețele precum „Axa Rezistenței”. Această expansiune nu se limitează la Orientul Mijlociu – include și inițiative în Africa și America Latină, unde Iranul construiește, discret, infrastructură ideologică și militară.

Ideologia, baza distrugerii SUA și Israel

La baza acestei ideologii se află ostilitatea persistentă față de SUA și obsesia cu distrugerea Israelului. Această ură a fost cultivată, promovată și aplicată atât de liderul suprem fondator, Rouhollah Khomeini, de la amvonul său din Jamaran, cât și de succesorul său, ayatollahul Ali Khamenei, de la sediul din Pasteur, unde este urmărit de milioane de adepți pe rețelele sociale. După 46 de ani de existență, este clar că toți președinții regimului – fie reformatori, fie duri – au rămas fideli acestor principii ale revoluției.

Pentru regim, SUA și Israelul nu sunt doar amenințări geopolitice, ci antiteze ideologice. Statele Unite, „Marele Satana”, simbolizează democrația liberală, capitalismul, pluralismul religios și egalitatea de gen. Israelul, „Micul Satana”, reprezintă o provocare și mai gravă: un stat evreiesc suveran, prosperând în inima unei regiuni pe care fundamentaliștii o consideră pământ islamic.

Ceasul care măsoară iminența atacului

Pentru conducerea iraniană, Israelul nu este doar un adversar – este obstacolul principal în calea unei viziuni ideologice de dominație regională. Așa cum a afirmat Khomeini – și cum Khamenei a reiterat – statul evreu este perceput ca o tumoare canceroasă care trebuie extirpată. Existența Israelului subminează credința regimului într-un destin istoric și religios care își are rădăcinile în evenimentele istorice islamice din secolul al VII-lea.

Negociatorii occidentali nu pot ignora retorica regimului. Timp de decenii, scandările „Moarte Americii” și „Moarte Israelului” au răsunat în instituții politice, educaționale și religioase din Iran.

Regimul a instalat chiar și un panou public cu un ceas care numără invers până la distrugerea Israelului. Chiar și în perioada considerată mai „prielnică” dialogului – după semnarea Acordului Nuclear (JCPOA) – ayatollahul Khamenei a declarat că „Israelul nu va mai exista peste 25 de ani”, declanșând o erupție de scandări antiamericane în rândul sutelor de adepți care îl ascultau. O analiză Atlantic Council, semnată de Marjan Keypour Greenblatt