Mecla din pozele astea îmi aparține și a fost imortalizată de fotoreporterul Vali Tanasoff în luna mai a lu’ 2001
Eram într-un pichet de grăniceri ceva mai la nord de Huta Certeze, județu’ Satu Mare, nearby „Triplex Confinius” – adică „Borna celor trei hotare”, granița dintre noi, unguri și ucraineni. Încă mai exista „fâșia” de frontieră și sârma înghimpată aferentă. Terminasem de documentat o anchetă și eram cam matol curcă după aproape un kil de palincă de cireșe amare, de 52 de grade, și niște hălci dintr-un berbecuț la proțap pe care îl antamaseră niște prieteni ziariști sătmăreni în onoarea mea, că nu venea în fiecare zi un ziarist de la București în colțu’ ăla de țară.
Șef peste proțap era un maior de grăniceri alcoolic care – la vestea că vine la chiolhan și prefectu’ județului – o să-i zic doar Ghiță, că-i băiat fain și am băut cu el – zis „Bivolu’” sau „Tauru’ comunal”, un băiat mișto, da’ cu dinți de aur în gură – și-a zis să se spele pe gâtlej cu niște apă minerală, să nu pută a cocârț. Numa’ că în sticla pe care i-a dat-o grăniceru’ – militar în termen – era fix pălincă. Maioru’, care a golit juma’ de sticlă în câteva secunde, era să facă apoplexie. Și i-a luat pe toți soldații din pichetul de grăniceri, adică trei la număr, cu „Salt înainte!”, „Atac la baionetă!”, „Mers pe coate și genunchi!”, „Înainte, târâș, marș!”, ca la regulament. Mai era puțin și invadam Ucraina, care era la o flegmă distanță de noi. Da’ granița am trecut-o doar io, ilegal, evident, pentru pozele astea.
Ne puteți urmări și pe Google News
Well, apare și dom’ prefect, la spartul târgului, cu o ladă de căpșuni de mai, cele mai bune pe care le-am glojdit ever. Și, constat că reprezentantul Guvernului în teritoriu are canini de aur în cavitatea bucală. Politicos, cum mă știe lumea, îi spun între două râgâituri, să și-i scoată dracului din gură, că arată ca maneliștii. Colegii sătmăreni mai să moară de râs.
Două luni mai târziu, mă întorc la Satu Mare cu o altă anchetă. Ghiță, prefectu’, aflând că sunt în zonă, ține neapărat să mă vadă. Și, ne întâlnim la un șpriț. Am aflat de ce ținea morțiș să mă revadă abia când m-am uitat în gura lui. Nu mai avea dinții de aur. Și-i schimbase. Îi avea de fildeș.
Recomandările noastre
