Editura Evenimentul si Capital

Nu prea am întâlnit comuniști. Comunismul era pentru public. Primăvara a început! Echinocțiul de primăvară. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 12501 Vizualizari

Horoscop Vă invit, pentru câteva minute, în HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR, un univers extins. Nu este un horoscop oarecare, repet, este ”horoscopul lui Dom’ Profesor”. Un altfel de horoscop, în care vă povestesc multe, multe amintiri adevărate, aventuri nepereche în 54 de țări, folclor, mitologie, știri adevărate din surse de încredere, unele confidențiale, curierul de la Bruxelles, astrologie popularizată, teorii, știință, inginerie, pilde cu Nastratin Hogea, umor, normalitatea și moralitatea mic burgheză dintre cele două războaie, atât de dragi mie - pe scurt, viața unui om al păcii care a trecut prin multe, prin prea multe, iubitor de adevăr și de sinceritate, mereu în luptă cu răul și cu ticăloșii. Vă salut, după cum vă salutam acum mulți ani, când, mulți ani de zile am fost pe sticlă în fiecare zi, la două televiziuni diferite: Servus, zodiilor!

20 martie

Pe 20 martie s-au născut : Publius Ovidius Naso, Henrik Ibsen, B. F. Skinner, Benajamino Gigli, Sviatoslav Richter, William Hurt, Alexandru Ioan Cuza, Gavril Musicescu, George Topârceanu, Theodor Aman, Constantin Palade.

În calendarul creştin ortodox se pomenesc Sf. Cuv. Mc. ucişi în M-rea Sf. Sava cel Sfinţit şi Sf. Ier. Nichita Mărturisitorul.

În „Kalendar” nimic, să ne amintim că am pomenit pe 8 martie despre sărbătorile echinocțiului de primăvară. Da, pentru că astăzi, 20 martie 2019 la ora 23:58:28 (sursă Dr. Harald Alexandrescu) Soarele taie, în ascensiunea lui oblică pe calea lui, pe ecliptică, ei bine, taie ecuatorul celest. Echinocțiul de primăvară. Equinox, ce LP fantastic, inițiatic, al lui Jean Michel Jarre! Convențional, Soarele părăsește Zodia Peștilor și intră în Zodia Berbecului. Începe un alt an astrologic, considerat de mulți autori cel de al 7527-lea de la Facerea Lumii. Tot după unii autori, a fost discuție pe Dimineața Astrologilor, dar până la urmă ne-am înțeles, este anul lui Jupiter. Anul norocului, așa cum am mai spus.

Acum intrăm în primăvară, pur și simplu, primăvara începe de la echinocțiul de primăvară și ține până la solstițiul de vară. Nu este vina mea că s-a făcut o catastrofă din calendar și că nu mai corespund datele calendaristice cu anotimpurile și fenomenele naturale. Primăvara nu începe la 1 martie, îmi pare rău, ca dovadă - ghioceii au apărut astăzi în curtea mea. Ar trebui o adaptare, o resetare a calendarului, dar nu vreți să știți cât ar costa, așa că s-a renunțat. Rețineți, nu primăvara astronomică, ci pur și simplu primăvara!

Pentru multe popoare, populații - și îi amintesc numai pe iranieni, azeri, afghani, turkmeni, tadjici, iuguri, gujarati, dari, kurzi, kazahi, kirkizi, osetieni, tati, pashto, uzbeci, georgieni și chiar unii albanezi, ei bine este Anul Nou – Now Ruz. Cam jumătate de miliard de oameni sărbătoresc începerea unui an nou, exact la secunda echinocțiului a fusului orar respectiv, ora locală, nu la miezul nopții. Iranienii, de exemplu intră, pe 21 martie, 1 Farvardin, în al 1398-lea an musulman, sau în al 2578-lea an imperial.

Iulius Cezar a stabilit calendarul care îi poartă numele, iulian, cu Anul Nou în ianuarie, luna lui Ianus, zeul cu două fețe, una spre trecut, alta spre viitor. Înainte de el anul avea Anul Nou la echinocţiul de primăvară, iar luna martie era prima lună a anului. Lunile se suprapuneau exact peste zodii. O măsură corectă, naturală, care se baza pe filozofia de viaţă a majorităţii populaţiei, agricultori şi crescători de vite, majoritate pentru care acum începea un nou ciclu, un nou an. Anul Nou este sărbătorit de echinocţiul vernal, în Orient, de iranieni, de exemplu, printr-o succesiune rituală, „Sisdah” care, după cum îi spune şi numele, durează 13 zile!

Noi, dacii, am fost întotdeauna mai complicaţi şi mai ezoterici poate unde am fost, prin agatârşi, mai vechi ca etruscii şi romanii. Sau ne tragem din aceiași sursă legendară, Troia. Se ştie că cele două echinocţii şi două solstiţii de peste an se sărbătoreau cu mare fast. Se mai ştie că mai exista un an, cel al lui Venus. Nu se ştie exact când a fost Anul Nou dacic, sunt unele supoziţii că ar fi fost cu douăzeci de zile înaintea solstiţiului de iarnă, cam pe 1 decembrie, după calendarul actual. Dar cu uneltele antropolgiei istorice pare logic ca o populaţie de agricultori şi ciobani să fi dat mare importanţă echinocţiului de primăvară, începutul anului agricol-pastoral.

Revenim la ceea ce spuneam, pentru că de echinocţiu nu au loc doar banchetele masonice, ci arhimagii şi astrologii pot să spună unele adevăruri incomode. Eu asta fac mereu! Doar măreţul Sfinx este poziţionat perfect cu axa, cu faţa, către gradul de zodiac unde răsare Soarele la echinocţiul de primăvară.

Pentru că am ceva pe inimă. România lui Ceușescu, România comunistă?!! Cute, but wrong! Vorba celor doi căței. Cred că cel mai corect ar fi România din timpul războiului rece. Se vorbește de o Românie dintre cele două războaie, de o Românie pașoptistă, nu cred că România poate fi blamată pentru ceva, orice, așa că o să vă povestesc o istorie adevărată din timpul României din perioada războiului rece. Nu a fost nici a lui Ceaușescu, nici comunistă, am fost bine plasat ca să observ că tăticii și mămicile colegilor mei de la Liceul 24, nu erau deloc comuniști, decât în public, sau la ședințele de partid, erau niște oportuniști, niște găști care se luau de gât pentru putere și bani, niște ne-trebnici ca și cei de astăzi, vorba lui Andrei Pleșu.

Cum am ajuns la faimosul Liceu 24, coleg cu Nicu Ceaușescu & Co.?

Este o poveste pe care o să v-o spun acum, de echinocțiu.

Când am dat examenul pentru liceu, un examen greu pe timpul meu - s-a demixtat, învățământul și educația au trecut tot timpul prin reforme și schimbări care de care mai paradoxale. Așa că am fost obligat să dau examen la Liceul Dimitrie Cantemir, care era de băieți, părăsind cu mari regrete Liceul nr. 10, Zoia Kosmodemianskaia, de fete, pentru care am și astăzi o mare slăbiciune. Am intrat printre primii, țin minte că parcurgeam listele de admiși, începând de la coadă. Nu mă găseam și începusem să cam transpir, când, iată pe un onorabil loc 8 și pe subsemnatul, din câteva sute de candidați. Clasa a noua am făcut-o, la dorința tatălui meu, filogerman, la o clasă care avea, a doua limbă străină, după franceză, germana. Am terminat cu un premiu, premiul trei, fără sforțări și meditații, ba ducându-mă mai tot timpul la filme, era epoca superproducțiilor americane și a filmelor franțuzești cu Alain Delon și Jean Gabin.

În toamnă, când am revenit la Dimitrie Cantemir mi s-a spus să vin cu unul dintre părinți. Pe scurt se constituise, la dispoziția Ministerului, din premianții celor șase clase paralele o clasă specială. Urma să studiem aprofundat fizica și matematica. Șase ore de fizică pe săptămână, șase ore de matematică. Era necesar acordul scris al părinților. Câțiva nu au fost de acord, dar au existat cereri, în scris, de la părinții altor copii care nu fuseseră premianți, care au văzut în această clasă specială o oportunitate. Până la urmă clasa specială de fizică de la Liceul Dimitrie Cantemir a avut 21 de elevi.

Profesorul de fizică era domnul Șerbănescu, fost profesor universitar, scos din învățământul superior pentru legăturile lui cu legionarii. Un geniu pedagogic, spun asta cu toată certitudinea. Profesoara de matematică era formidabila doamnă Cernica, profesor emerit, gradul I, cea care, pe atunci, anima Gazeta Matematică. Dar, uneori, primeam și vizitele unor profesori universitari, care țineau cursuri.

Iarna, cred că în februarie 1965, au început Olimpiadele școlare. La etapa pe raion, așa se numea pe atunci, toată clasa a trecut. La etapa pe București, am rămas șase. Pe țară, toți șase am fost premiați, eu am luat locul doi, Relu Preoteasa locul întâi și ceilalți restul. A fost o înfrângere zdrobitoare a școlii de fizică de la Botoșani, care era abonată, până atunci, la titlurile olimpice la fizică.

La fel s-a întâmplat și în clasa a zecea și în a unsprezecea. Clasa specială de fizică de la Liceul Dimitrie Cantemir aduna mai toate premiile olimpice de la Olimpiadele de fizică și matematică. La etapa pe țară, în clasa a unsprezecea, premierea a fost la Liceul Sf. Sava. Așa îi spunea toată lume, cred că avea un număr și un nume, dar nu le-am știut niciodată. Am luat premiul doi pe țară, din nou. Premiul era din multe cărți de fizică, un pachet mare și de o tabără de pregătire pentru Olimpiada Internațională de la Viena. România, în acel an, 1968, urma să participe. Când am primit pachetul de cărți am făcut un gest, văzusem într-un film. Am dat cărțile unei fete care se clasase modest, luase doar mențiune, la clasa a noua. I-am spus că o să-i trebuie dacă vrea să intre în rândurile premianților. Am fost aplaudat și am atras atenția. Aici fac o paranteză. Îl rog pe prietenul meu și colegul meu de la Zoia și Cantemir, de la clasa de fizică, Tony, pentru prieteni, aflat acum undeva, prin lume, sau în București, să mă corecteze, sau să mă completeze, el a ținut un jurnal. Și a făcut fotografii. Recent mi-a trimis o poză de la Bran, din august 1968, de la Tabăra de pregatire a Olimpicilor unde eram fotografiat împreună cu o fată frumoasă. Comentariul comic al lui Tony: ”Document pentru șantaj. Radu își dă seama, dar e prea târziu, cât despre Carmen, ea pozează cu încântare (poza cu Carmen)”. Doamne, cum a trecut timpul...

La sfârșitul ceremoniei de premiere de la Sf. Sava m-a abordat un profesor care s-a recomandat a fi profesorul de fizică Fălie de la Liceul nr. 24. M-a condus acasă cu mașina lui și, pe drum, am încheiat o înțelegere. Urma să mă transfer în clasa a 12-a la Liceul nr. 24 și să obțin un titlu olimpic pentru acel liceu. Pretextul era că Liceul 24 este mai aproape de casă. De fapt, de la blocul meu se vedea Liceul 24. Aș fi făcut parte din prima promoție care termina liceul. Până atunci, Liceul 24 nu strălucise la Olimpiadele tehnice, ce mai, a fost o catastrofă, nu se trecea de raion. Mai bine era la sectorul umanist. Așa că au apelat la mercenari. La mine. Condiția mea era să nu mă plictisească cu prezența la școală și cu celelalte materii, altele decât fizica și matematica. În toamna anului 1968 m-am prezentat la Liceul nr. 24. Când am auzit la catalog strigate pentru prezență numele colegilor mei, m-a apucat amețeala. Bun, povestea mea se cam cunoștea, la Liceul 24 nu se intra oricum. Am intrat în grațiile clasei a 12-a B, erau doar două clase paralele, când i-am dat o lecție profesoarei de matematică, nu am știut niciodată cum o chema, i se spunea dințoasa - matematica învățată de la doamna Cernica era un kung fu mult superior!

Apoi faptul că puteam să lipsesc oricând și să mă ridic și să plec de la extemporalele neanuțate, sau să refuz să ies la tablă, îmi conferea un fel de aură de băiat rău. Bun, eram un mercenar și mi-am făcut treaba, în acel an am adus Liceului 24 un titlu de Olimpic pe țară, la fizică, din nou un meritat loc doi, eram abonat la locul doi. Primul întâi îl luaseră cei de la Cantemir, parcă uriașul Cătălin Mureșeanu, devenit apoi cel mai bun specialist în robotică de la... NASA! Cel puțin așa am auzit un zvon, eu îl știam la Automatica, îl rog din nou pe Tony să mă corecteze la dom.profesor@gmail.com.

Mircea Badea, mesaj suburban la adresa lui Augustin Lazar: Javra dracului!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI