Editura Evenimentul si Capital

Ce zodii trebuie să-și supravegheze sănătatea. Horoscop 3 ianuarie 2019

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 13233 Vizualizari

Horoscop Nu știu de ce mi-a revenit în memorie un episod din viața mea. Foarte clar și cu amănunte. Una din teoriile privitoare la memorie, este că tot ceea ce vezi, simți, asculți se înregistrează în creier, difuz, pe suparafețe diferite și mulți neuroni. Totul este în creierul nostru, inclusiv toată istoria speciei.

3 ianuarie

Horoscop Pe 3 ianuarie s-au născut Cicero, J.R.R. Tolkien, Mel Gibson, Sergio Leone, John Sturges, Victoria Principal, Michael Schumacher, Gabriel Dorobanţu, Gavrilă Balint, Ada Orleanu, Dan Chebac.

Horoscop În calendarul creștin-ortodox sunt Sfinții: prorocul Maleahi și Gordie.

Tradiţional, în "kalendar", Îngroparea anului vechi.

Despre tradiție și despre ritualul de nașterea profesorului J.R.R. Tolkien, v-am scris anul trecut. Vezi: https://evz.ro/horoscop-inchinam-un-pahar.html.

Anul acesta m-au cuprins amintirile. Poate unde trecerea anilor, secunda, m-a prins cu moneda de argint dată de bunicul meu, acum 60 de ani, în căușul palmei. Ați văzut filmul nepereche ”Somewhere in Time”?

Nu știu de ce mi-a revenit în memorie un episod din viața mea. Foarte clar și cu amănunte. Una din teoriile privitoare la memorie, este că tot ceea ce vezi, simți, asculți se înregistrează în creier, difuz, pe suparafețe diferite și mulți neuroni. Totul este în creierul nostru, inclusiv toată istoria speciei. Creierul are mai mult de 86 de miliarde de neuroni, o capacitatea cosmică de înregistrare a informației. Când un neuron moare, se rescrie informația pe care o deținea, pe altă zonă, pe alți neuroni. În întregime, sau parțial. Corect, sau cu erori. La unele persoane, probabil este și cazul meu, în cursul rescrierii, amintirea trece prin memoria conștientă, îți amintești de ceva, cumva. Este o explicație acceptabilă, așa o consider, nu spun că este adevărată, sau medical, fiziologic corectă. Mi se pare o explicați care corespunde cu ceea ce știu, simt și intuiesc.

Ei bine, amintirea se referea la vara anului 1970. Eram la Paris în convalescență, după un accident groaznic la Politehnică. Angajat de noapte la ”Le Figaro”. Aveam viața mea, o iubită frumoasă și blondă și câțiva prieteni. Mi se spunea Bernard și toată lumea credea că am fost în ”Legiunea Străină” rănile mele păreau mai curând de război, decât un accident stupid.

Pe 7 iulie 1970, când ajung la ”Le Figaro” seara, pe biroul meu mă aștepta o notă telefonică, eram convocat la Palatul Béhague, adică la Ambasada Romaniei. Mi-am făcut serviciul, am ieșit din tură la ora 7 dimineața, m-am dus acasă, am făcut un duș și am îmbrăcat costumul albastru petrol, Rive Gauche, un cadou scump de la iubita mea de pe atunci. Cravată în dungi, în culorile Sorbonei și cămașă albă, de mătase. Am ieșit pe stradă, am chemat un taxi care m-a depus în fața grădinii Palatului Béhague. M-am legitimat cu permisul provizoriu de ședere în Franța, nu aveam pașaport, venisem cu Crucea Roșie Internațională și am arătat nota telefonică. Am fost condus la ambasador. Era amuzat, dar foarte binevoitor. ”Răduțule, de unde îl cunoști tu pe tovarășul ministru Corneliu Mănescu?” I-am spus că de când aveam 13 ani joc tenis cu domnul ministru la Clubul Diplomaților și că tata este prieten cu el, fiind Secretarul Consiliului muzeelor și cinematografiei. Aici trebuie să fac o paranteză și să precizez că, Consiliul Muzeelor avea un regim special, era subordonat Comitetului pentru Cultură și Artă, dar și Ministerului de Externe. Președintele Consiliului Muzeelor, un titlu de reprezentare, era un ambasador, pe atunci Ion Moraru. Tata era executiv, el avea pâinea și cuțitul. În timpul tatălui meu dar și a lui Iulian Antonescu, prietenul și urmașul lui, rețeau muzeelor a fost un organism viu, dinamic, se organizau dese expoziții în străinătate, de aici coordonarea Centralei de Externe, la muzee era forfotă în fiecare zi, sesiuni de comunicari, concursuri, vizite ale elevilor și studenților, expoziții tematice, spectacole etc etc.

Uite ce este, spune ambasadorul, Centrala de Externe s-a orientat asupra ta, ca să duci un plic la o ambasadă străină, de aici, din Paris. Nu dorim ca, oficial, România să fie implicată, așa că niciun angajat al Ambasadei nu poate să ducă plicul. Tu ești o persoană particulară, nici măcar nu ai pașaport românesc, ci un permis francez de rezident”. Am rămas cu gura căscată. Haide, spune ambasadorul, nu este greu, suportăm noi cheltuielile cu taxiul, tu arăți bine și ai o convorbire intersantă. Nu este vorba despre asta, dar cum să mă port, care este protocolul, comentez eu. Uite aici și ambasadorul mi-a întins o carte mare, albă, pe care era scris ”Ministerul Afacerilor Externe, Îndrumar Consular”. Vezi că am îndoit pagina la ceea ce te interesază, a precizat ambasadorul. Să mă tai, dar nu mai îmi amintesc cum se numea ambasadorul, amintirea asta nu s-a transferat în întregime. În orice caz, era un domn, nu un tovarăș, era unul din oamenii loiali lui Corneliu Mănescu. Am dus plicul mare și voluminos, cerat și pecetluit, am avut o convorbire plăcută cu ambasadorul respectiv, care dorea să cunoască realități din România, întotdeauna am avut o convorbire interesantă și plăcută, am așteptat o jumătate de oră în compania unei preafrumoase pisici persane, a unei cafele fabuloase și a unui morman de prăjiturele, apoi am înfășcat raspunsul, tot în plic închis și m-am prezentat înapoi la Palatul Béhague. A fost rândul ambasadorului să rămână cu gura căscată, sau mai curând să se înece cu dumicatul, că era la masă. ”Așa de repede, cum ai obținut răspunsul așa de repede? Ai ”baraka”, băiatule!” Așa am ajuns curier special și extraordinar. De multe ori, mesajul scris de pace și prietenie era doar un pretext, adevăratul mesaj era verbal.

După ce Corneliu Mănescu a fost înlăturat soft de la conducere, în anul 1972, nu am mai vrut să fiu curier special. Era supărat și m-a chemat la el. Așa am aflat de ce l-a debarcat Ceaușescu din postul cheie de conducere al Centralei de Externe, dar asta este altă poveste. Ceea ce mi-a spun Corneliu Mănescu ar trebui să fie crezul tuturor. ”Radule, tu nu muncești pentru mine, pentru partid, sau pentru guvern, ci pentru România. România are interesele ei eterne, care trebuie servite, mereu și mereu!” Îmi place să cred că toate mesajele pe care le-am dus în 54 de state, erau doar în interesul permanent și etern al României. Cum am îmbinat curieratul special cu comerțul exterior și viața academică este altă poveste, dacă îmi amintesc, o să v-o povestesc și domniilor voaste.

Uneori cred că viața mea a fost și este un film pe care l-am văzut, sau o carte pe care am citit-o, multe nu pot să le povestesc pentru că ar fi de neînțeles pentru domniile voastre, nu ați fost cu mine, atunci, acolo! Poate, totuși, este o poveste! Pe de altă parte, nu suntem din aceiași lume. Sunteți intoxicați mortal de televiziuni și net, care vă fac agenda și vă fură viața, vă strecoară în inimă și minte concepte și realități false. Discutați ceea ce vedeți la televizor, parcă nu mai știți unde este lumea reală și cea virtuală. Prea multă informație efemeră, care de fapt, nu vă trebuie, prea multe pisici hazlii și căței jucăuși virtuali. Nu știți ce bucurie îți face un cățel real sau un ghemotoc cu gheruțe, o pisicuță vie, reală! Reveniți în lumea mea, în lumea reală, până nu vă transformați cu toții în biți. Un român standard stă cinci ore la televizor și două ore pe net. Când mai muncește, Doamne iartă-mă? Bună întrebare!

După cum știți port corespondență numai la dom.profesor@gmail.com, postările pe forum se șterg, imediat, sau cum dau de ele. Sunt regulile rubricii mele, take it, or leave it!

CUTREMUR in USR! LOVITURA pentru Dan Barna, chiar in fieful partidului

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI