Horia Roman Patapievici: "Intrebat ce va face guvernul daca bugetul nu va fi votat de parlament, un cunoscut analist economic a raspuns, fara sa ezite: "E greu de spus; pot fi facute ipoteze, dar niciuna nu poate fi argumentata mai probabil decat alta; la noi, din pacate, se poate intampla orice"".

Ceea ce face ca orice predictie sa fie o forma ori de wishful thinking ori de propaganda. De ce? Pentru motivul elementar (si descurajant) ca, la noi, orice incercare de a prevedea ceva nu e, in fond, decat o aruncatura cu banul.

Aceasta remarca poate fi folosita pentru a caracteriza situatia noastra de fapt si de drept. In cuvinte putine si simple e astfel definita una dintre formele raului care ne face viata atat de antipatica (si palpitanta). Pur si simplu, Romania este tara unde se poate intampla orice (uneori in bine, dar, cel mai adesea, in rau).

De fiecare data cand ceva este stabilit intr-un fel, se descopera ca se poate intotdeauna si altfel. Daca legile spun ceva, e sigur ca, in scurt timp, jurisprudenta va conduce la altceva. Exista undeva o limita, clar stipulata? Se da, cu prima ocazie, o lege care o desfiinteaza, se face imediat loc unei exceptii care o incalca. Ilegal? Nu. Legal.

La noi, toate faradelegile sunt sau vor deveni legale, in functie de prestator, de importanta prejudiciului si de regula stabilita de principiul „cand doi se bat, al treilea castiga”. In plus, de la un anumit nivel de importanta in sus, legile sunt functie de persoane, iar persoanele tind sa devina functii ale legii.

Romania este tara unde se poate intampla orice, deoarece impredictibilitatea naturii umane e dublata de impredictibilitatea legii. La noi, aceeasi lege care il condamna pe acarul Paun il exonereaza pe responsabilul traficului. In functie de puterea celui care il foloseste, argumentul legal are doua intelesuri.

Daca, prin absurd, un ministru este chemat in justitie, colegii sai il salveaza. Dar daca se intampla ca ministrul chemat in fata legii sa fie chiar ministrul justitiei, atunci totul e mult mai simplu: se da o lege, care face imposibila anchetarea sa; sau se modifica legea, pentru ca indraznetul procuror sa fie eliminat din sistem; sau e infiintata o ancheta obiectiva, care sa descopere incompetenta acestuia; si asa mai departe.

Am scris „si asa mai departe”, pentru ca nu e data unei minti normale capacitatea de a imagina toata gama subterfugiilor prin care condamnatul e disculpat, anchetatorul e retrogradat, vinovatul e despagubit legal, iar pagubitul (care poate fi si statul), e declarat si vinovat, si datornic.

Prin pervertirea unei afirmatii evanghelice (Marcu 2, 27), legile sunt pentru oameni inseamna la noi ca nu toti oamenii sunt sub lege, ci numai cei care, din motive de functie, se afla deasupra ei. Legea este un pogoramant: coborare sub tiranie arbitrara pentru unii, licenta de promovare pentru altii.

Elementul cel mai spectaculos al democratiei originale romanesti (a vrut-o Ion Iliescu originala, originala a ramas) este voluntarismul legislativ. Discret, desi abuziv, in epoci calme (guvernarea Vacaroiu), voluntarismul legislativ, cu toata aberatia lui, iese cu putere la iveala in epoci de tensiune (infruntarea dintre palate: Iliescu vs. Nastase; Basescu vs. Tariceanu).

Acesta nu ar avea efectivitate (in sens juridic), daca nu ar fi combinat cu o brutala lipsa de scrupule fata de notiunea de adevar obiectiv, din partea celor care interpreteaza legea, fie la televizor (formand opinia publica), fie in institutii (formuland proceduri de aplicare). La noi, legea e vazuta pe fata ca fiind expresia legitima a unei conjuncturi, iar interpretarea ei e proclamata deschis ca fiind expresia interesului de partid.

Legile propuse de legislatorii nostri (parlamentari ori guvernamentali, egal) nu aspira sa exprime principiile dreptului, ci se rezuma, mai modest, la ilustrarea principiului autohton „pohta ce-am pohtit”. In alte parti, mai civilizate, in spatele unei legi se afla mintea luminata a unui jurist; la noi, se afla intunericul de labirint al unei clici. 

Voluntarismul legislativ pune cateva grave probleme de fond. Ce inseamna ca se poate legifera orice? Inseamna si ca principiul moderatiei este din capul locului abandonat, si ca legea nu ofera garantii.

Cand nu exista moderatia legii, principiul liberal al limitarii puterii este implicit incalcat? Deci societatea supusa educatiei publice prin voluntarism legislativ nu poate fi liberala. Cand nu exista garantii, e incalcat principiul constitutiv al democratiei, care este garantia egalitatii tuturor - deci societatea supusa educatiei publice prin voluntarism legislativ nu poate fi nici democrata.

Prin urmare, a spune ca Romania este tara unde se poate intampla orice revine la a constata imprevizibilitatea legilor; iar a stabili ca raul vine de la voluntarismul legislativ revine la a admite ca spiritul public derivat din acesta nu e compatibil nici cu libertatea, nici cu egalitatea.