Astazi, de la ora 19.00, Opera de Stat din Viena, cea mai importanta opera din lume, condusa de romanul Ioan Holender, va prezenta la Casa de Cultura a Sindicatelor din Sibiu "Nunta lui Figaro", de Wolfgang Amadeus Mozart.

Spectacolul dirijat de Ulf Schirmer si regizat de Richard Weinberger este unul dintre cele mai apreciate spectacole de opera din lume, redand aventurile lui Figaro.

In varsta de 72 de ani, Holender, care va intra in istoria Operei din Viena ca directorul care a stat cel mai mult la conducerea institutiei, timp de 15 ani, din 1992, a anuntat ca se va retrage de la conducerea operei pe 30 august 2010.

„O voce extraordinara”

Ioan Holender s-a nascut pe 18 iulie 1935, la Timisoara. A studiat o facultate tehnica in orasul natal si a emigrat in 1956, din motive politice - avea origini evreiesti.

„Am plans intruna, eram nefericit, mi-am luat ramas bun de la fiecare piatra, de la fiecare pom, gard si casa. Ma durea inima: pentru mine insemna sfarsitul. Mi-era perfect clar ca in Romania nu mai aveam nicio sansa de a-mi cladi un viitor, ca eram stigmatizat si exclus de peste tot; emigrarea era de fapt singura mea sansa”.

Primul sau job la Viena a fost de antrenor de tenis. Pana sa inceapa studiile de canto la Universitatea din Viena, romanul a mai lucrat ca regizor la teatre si apoi la opera.

Despre perioada cand a inceput sa ia lectii de canto la Viena, Ioan Holender noteaza in cartea sa autobiografica, „De la Timisoara la Viena”: „Am ajuns la un profesor de canto pe nume Giurescu (n.r. - fiul unui fost ambasador roman la Varsovia), care dadea ore la Conservatorul Preymer si care, dupa ce ma ascultase, a exclamat: „O voce extraordinara!”.

N-a fost nevoie sa mi-o repete ca sa fiu convins ca avea dreptate. Daca raman la el, in doi ani ajung celebru. Dar... Giurgescu era pe jumatate nebun. Avea o statueta mare de ghips pe care te punea sa ti-o legi de gat cand cantai: mai ca-ti frangea sira spinarii. Sau te vara intr-un dulap, de unde trebuia sa canti”.

Director la Staatsoper si la Volksoper In urma cu 15 ani, Ioan Holender a preluat conducerea Operei din Viena: „La 2 aprilie a urmat numirea mea ca director la Staatsoper si la Volksoper. Biroul lui Waechter (n.r. -  fostul director al Operei de Stat din Viena), unde urma sa ma instalez, l-am lasat neatins intreaga stagiune; nu eram capabil sa patrund in el.

A fost mai greu decat imi imaginasem, pentru ca, deodata, eram singur si ma si simteam singur. Chiar daca munca mai grea si neplacuta fusese in sarcina mea, Waechter rezolva o multime de treburi. Dar cel mai important e ca reprezenta un sprijin si ca aveam cu cine discuta toate problemele. De vorbit nu puteam sa mai vorbesc decat cu mine si acest lucru a ramas valabil pana astazi”, se arata in autobiografia sa.

Astfel, Ioan Holender a ajuns la varsta de 57 de ani director unic la ambele mari Opere vieneze. In acea perioada, la inceputul anilor ‘90, o seama de cantareti si regizori si-au inceput cariera la Volksoper. Donald Runnicles, Simone Young, Bertnard de Billy (dirijori), Adrianne Pieczonka, Bo Skovhus, Eliane Coelho (cantareti).

„Opera a devenit intre timp nu numai o trambulina pentru tineri cantareti, ci si o unitate de masura pentru marile opere internationale. Sa fii angajat la Staatsoper este o garantie de calitate pentru alte opere sau festivaluri, acest lucru fiind de o mare importanta pentru opera in sine, pentru angajari, onorarii si, bineinteles, pentru cantareti”, marturiseste Holender.

Conceptia despre spectacol

Cumpatarea este cea care i-a asigurat lui Holender succesul ca director al institutiei.

„Are o conceptie clara - aceea a riscului chibzuit. El stie ca banii dati pe mana lui sunt ai contribuabilului si se gandeste de doua ori inainte de a-i cheltui. Aceasta cumpatare se potriveste cu retinerea lui fata de vedetariat. I se pare mult mai insemnata stralucirea ansamblului decat aceea, trecatoare, produsa de cantaretii invitati, fie ei cat de mari. Micsoreaza onorariile acestora si mareste salariile angajatilor temporari ori permanenti. Atrage astfel solisti de prim rang. Prospecteaza teritorii noi, indeosebi din tarile rasaritene ale Europei si, bazat pe flerul sau si pe solidele cunostinte muzicale, lanseaza viitoare vedete de nivel mondial. Conceptia despre spectacol este, si ea, ponderata”, scrie Livius Ciocarlie, eseist si scriitor roman in prefata biografiei lui Ioan Holender.

Acesta mai spune ca lui Holender nu-i plac regizorii care-si permit nastrusnicii pentru ca vrea ca atat autorii, cat si spectatorii sa fie respectati. Ciocarlie il admira pe directorul Operei vieneze pentru ca nu se inchisteaza in solutii vechi.

„Ideea lui este este ca opera este facuta pentru oameni, iar oamenii se schimba neincetat. De aceea, trebuie sa le fii aproape si sa-i intelegi. Nu se coboara la intelegerea spectatorului neavizat, ci incearca sa-l ridice prin tot felul de solutii, de la titrarea operelor cantate in limbi straine pana la cicluri de conferinte tinute chiar de el. Cea mai mare ambitie a lui este sa aduca la Opera spectatori noi. Cea mai mare realizare in aceasta privinta: o opera pentru copii cu partituri compuse pentru ei”, adauga acesta.

ISTORIC

Opera de Stat din Viena

> Cladirea Operei de Stat din Viena a fost construita intre 1863 si 1869, fiind unul dintre primele monumente de pe Bulevardul Ring. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost distrusa aproape complet, opera fiind redeschisa in 1955.

> Timp de 300 de zile pe an, opera ofera programe care se schimba in fiecare zi, astfel ca numarul spectacolelor de opera si balet depaseste 60 de reprezentatii in stagiunea 2007-2008.

> O data pe an, scena si fotoliile orchestrei dispar, iar locul lor este luat de un imens ring de dans pentru Balul Operei din Viena. Peste 100 de cupluri imbracate de gala deschid balul in prezenta presedintelui Austriei. (Anca Strugariu)