HERA: Cu maşina prin România

HERA: Cu maşina prin România

Călin Hera: " O măgăoaie pe 8-10 roţi intră cu viteză pe contrasens şi se ciocneşte de un tir".

Bubuiala e enormă, măgăoaia este proiectată într-o casă aflată la marginea drumului, moare un om şi alţi trei sunt duşi la spital în stare gravă. S-a întâmplat ieri după-amiază, lângă Deva. Se putea întâmpla oricând, pentru că se întâmplă mereu.

Pentru victime şi pentru rudele lor, pentru cei care s-au trezit cu casa năruită, această întâmplare este echivalentă cu invazia ruşilor în Georgia şi fuga a zeci de mii de oameni din calea tancurilor care, vorba aia, nu au marşarier. În lume au loc tragedii oră de oră. Chinezi, tibetani, coreeni, cubanezi, nigerieni, bulgari sau americani au de-a face, zilnic, cu probleme. Unii se plâng, alţii strâng din dinţi şi merg mai departe. Românii o lălăie.

Nu e cazul unor comparaţii deplasate cu Germania de după război şi reconstrucţia incredibilă care a urmat. Dar e cazul unor comparaţii între declaraţiile făcute înainte de fiecare ciclu electoral şi neîmplinirea lor ulterioară. Între ceea ce e normal şi aberaţiile de pe teren. Sunt cel puţin zece ani de când în birourile de la Ministerul Transporturilor s-au făcut planuri pentru coridoare rutiere şi feroviare finanţabile în bună măsură din bani europeni. De când şoferul român visează să circule omeneşte în interiorul graniţelor, pe cel puţin o autostradă care să lege vestul de litoral.

Între timp, se circulă din ce în ce mai rău. Călătoriile care păreau lungi în trecut sunt privite acum cu nostalgie. Pe vremea lui Ceauşescu, cei care plecau cu maşina prin ţară socoteau o viteză medie de 50-60 km/oră (la 100 km/oră, tablele de pe Dacii trosneau din toate încheieturile) şi-şi stabileau traseul în funcţie de numărul canistrelor cu benzină din portbagaj. Acum, deşi toate drumurile s-au umplut de bolizi care ajung în 10 secunde la viteze incredibile şi de şoferi care conduc sportiv herghelii întregi de cai-putere, nimeni nu mai poate garanta că ajunge în mai puţin de 7-8 ore din punctul B în punctul D, aflat la 400 de kilometri.

Cei care cunosc drumul dintre Bucureşti şi Deva ştiu că e din ce în ce mai greu de străbătut. Se merge bară la bară pe aproape tot traseul, în aproape orice moment al zilei. Atunci când crezi că ai scăpat de o coloană, te trezeşti oprit fie din pricina unui accident care blochează drumul, fie pentru că „se lucrează“ şi se poate circula doar pe un fir. Ajungi să preferi drumul ceva mai lung (şi mult mai prost) prin Horezu, Târgu-Jiu, Petroşani, decât să stai în coloană pe şoseaua care trece prin Sibiul şi Sebeşul imposibil de străbătut.

Pentru un om normal, e foarte greu de înţeles de ce, la traficul teribil din zonă, nu a fost construită încă o autostradă. Există o nevoie imensă, şi nu de ieri - de azi. Iar acesta e doar un exemplu. Într-un peisaj rutier atât de dezolant, e incredibil că se cumpără săptămânal nu doar automobile noi, ci sute de limuzine de lux şi maşini sport de zeci de mii de euro. Nu e asta o idioţenie? Nu e o totală rupere de realitate? La ce bun? Un răspuns ironic l-a dat duminică proprietarul unui BMW X5, care a călcat două persoane pe plaja de la Costineşti...

Înainte de alegerile din 2000 şi 2004, liderii partidelor s-au întrecut în a face promisiuni care păreau de bun-simţ, la vremea respectivă, dar care, raportate la realitatea de pe teren de azi, par de pe altă lume. Cu siguranţă, ne vom lua porţia de promisiuni şi la toamnă. Dacă maşinile ar circula pe promisiuni şi nu pe autostrăzi, ar fi perfect. Dar asta încă nu s-a inventat.

Ne puteți urmări și pe Google News