International
Hărțuite sexual, puse să omoare inocenți, urcate pe scenă să povestească prin ce au trecut
Dramele și ororile trăite de 40 de femei trimise de armata americană să lupte pe frontul din Irak au devenit sursă de inspirație pentru o piesă de teatru care va avea în curând premiera pe scena londoneză. Șapte dintre combatante vor urca pe scenă să-și interpreteze propriile roluri.
Helen Benedict și-a intitulat piesa „The Lonely Soldier Monologues (Monologurile soldatului singuratic)”. În ea sunt exploatate 40 de confesiuni cutremurătoare ale unor foste luptătoare pe frontul din Irak.
”Totul a început în 2005 când studiam războiul din Irak și experiențele soldaților care au luptat acolo. Simțeam o nevoie acută să scriu despre acest război care mersese prost și în privința căruia existau nenumărate semne de întrebare. Începusem să merg la întrunirile veteranilor. Povesteau despre cum lucrurile scăpau adesea de sub control și mulți civili nevinovați cădeau pradă schimburilor de focuri haotice. La un moment dat, undeva în fundul sălii am remarcat două tinere. Din atitudinea lor mi-am dat seama că fuseseră în armată. Le-am întrebat dacă sunt veterani de război”, povestește scriitoarea.
Una dintre femei i-a răspuns:
„o da, am fost în Irak vreme de unsprezece luni. Am fost trăgătoare, dar când vorbesc despre asta nimeni nu ascută și nu mă crede. Și știi de ce? Pentru că sunt femeie...Unul din primele lucruri pe care trebuie să le bage la cap o femeie odată intrată în armată e că bărbații te vor lăsa să fii doar unul din următoarele trei lucruri: târfă, curvă sau lesbi. Ești târfă dacă nu te culci cu ei, curvă dacă ai un iubit și lesbi dacă nu le place mecla ta. Oricum ar fi nu ai nicio șansă”.
„Acest femei se confruntau, pe de o parte, cu trauma războiului mai ales că inamicul era aproape întotdeauna incert. Nu purta uniformă, așa că soldatul habar n-avea dacă a lovit un inamic sau un inocent. Nu știau în cine ar putea să aibă încredere. Practic erau dezbrăcate de orice sentiment de securitate și siguranță și, mai mult decât atât, trebuiau să facă față și obscenităților servite de către colegii-soldați”, mai spune autoarea. ”Am vrut să cunosc în amănunt experiențele lor. Am avut nevoie de cinci ani ca sa întâlnesc 40 de femei care să fi fost pe front. Eram adesea prima persoană căreia îi împărtășeau trăirile lor. Nu vorbiseră nici cu familia și cu atât mai puțin cu un specialist”, precizează Helen Benedict care, până în prezent, s-a adresat de două ori Congresului american în numele veteranelor de pe frontul din Irak.
Recomandările noastre
