Evz.ro vă invită, în cadrul unui serial în patru părţi, să descoperiţi sporturile cu care se mândresc naţiunile europene. Astăzi - Europa de Nord şi Centrală.

Suedia, ţara celui mai rapid sport

Bandy, un fel hochei pe gheaţă cu mingea, este un joc care a apărut în Suedia în 1894. De atunci, sportul s-a răspândit în lume, adepţi ai Bandy-ului găsindu-se în toate ţările din nordul şi centrul Europei, în Russia, Ucraina, America de Nord sau în câteva ţări din Asia - India, Mongolia şi Kazahstan.

Jocul, care pune faţă în faţă două echipe, compuse din 11 jucători fiecare, se dispută pe un teren de gheaţă lung de 90-110 metri şi încercuit de un gard înalt de 15 centimetri. Cei 20 de jucători de câmp, care au crose, trebuie să trimită mingea, în timpul celor două reprize de câte 45 de minute, în poarta apărată de un alt jucător, care, spre deosebire de portarul de la hochei pe gheaţă, nu are crosă.

Prima ediţie a Campionatelor Mondiale de bandy a avut loc în 1957. De atunci, Suedia a câştigat 9 titluri mondiale, inclusiv pe cel mai recent, disputat la sfârşitul lunii trecute. Deşi s-au clasat pe podium la toate ediţiile Cupei Mondiale, suedezii nu sunt cei mai puternici practicanţi ai sportului, echipa Rusiei reuşind să cucerească 19 titluri mondiale. Cei mai puternici oameni vin din Islanda

Dacă Suedia se poate lăuda cu cel mai rapid sport de echipă, Islanda este ţara celor mai puternici oameni de pe planetă.

"World's Strongest Man" este o competiţie atletică, desfăşurată la sfârşitul fiecărui an, care desemnează, în urma unor probe draconice, cel mai puternic bărbat din lume. Conceptul întrecerii a fost dezvoltat în 1977 de reţeaua de televiziune americană CBS.

Deşi islandezii nu au mai câştigat niciun titlu de 12 ani, insula din nordul Oceanului Atlantic a dat doi dintre cei mai buni sportivi ai acestei discipline. Jón Páll Sigmarsson şi Magnús Ver Magnússon au dominat competiţia celor mai puternici oameni din lume, câştigând fiecare câte patru titluri între 1984 şi 1996.

Norvegia, ţara biatlonului Muşchii nu le vor fi de prea mare ajutor islandezilor într-un ipotetic conflict cu vecinii norvegieni deoarece aceştia ştiu să tragă cu puşca, chiar şi atunci când schiază. Biatlonul îşi trage originile dintr-un tip de exerciţiu pe care soldaţii norvegieni îl practicau în cadrul antrenamentelor militare, la mijlocul secolului 19.

Sub numele de patrulare militară - o combinaţie de schi fond şi tir - sportul a debutat la Jocurile Olimpice de iarnă din 1924, de la Chamonix. Sportul a revenit la Jocurile Olimpice din 1960, sub numele de biatlon, şi de atunci nu a mai lipsit de nicio ediţie, iar, în acest moment, sunt nu mai puţin de zece probe olimpice de biatlon - sprint, ştafetă, individual, urmărire şi plecare în masă.

Deşi Norvegia este a doua în clasamentul "all-time" al medaliilor olimpice, după Germania, Ole Einar Bjorndalen este cu siguranţă cel mai mare biatlonist din istorie. Bjorndalen a câştigat cinci titluri olimpice şi 13 titluri mondiale. La Jocurile Olimpice din 2002, de la Salt Lake City, biatlonistul norvegian a cucerit patru medalii de aur. Austriecii se bat cu gravitaţia Săriturile cu schiurile sunt considerate unul dintre cele mai spectaculoase sporturi de iarnă. Oamenii care sar de pe o trambulină şi parcurg în aer chiar şi peste 200 de metri, fără niciun motoraş sau costum special, nu sunt deloc de găsit la fiecare pas sau în fiecare staţiune montană. Îi vei găsi însă sigur în Austria, ţară cu tradiţie în acest sport.

Săriturile au fost practicate pentru prima dată în Norvegia, la începutul secolului 19. În 1809, locotenentul norvegian Olaf Rye a fost primul om care a sărit cu schiurile, ajungând la nouă metri în aer. Spectacolul a fost urmărit de camarazi ai lui Rye. Prima competiţie a avut loc mult mai târziu, în 1862.

Dacă trecutul aparţine finlandezilor Matti Nykänen şi Janne Ahonen sau germanului Jens Weissflog, prezentul este clar al austriecilor, care au doi tineri săritori formidabili: Gregor Schlierenzauer şi Thomas Morgenstern. Primul are doar 19 ani, dar a cucerit deja primele sale titluri mondiale la seniori, la individual (Oberstdorf, 2008) şi cu echipa Austriei la Sapporo (2007).

Versiunea extremă a săriturilor este zborul cu schiurile. În cadrul acestor competiţii, care au loc pe trambuline imense din Norvegia, Austria, Germania, Slovenia şi Cehia, se poate sări chiar şi peste 200 de metri. În Slovenia, la Planica, a fost înregistrat şi cel mai lung zbor cu schiurile: în 2005, norvegianul Bjorn Einar Romoeren sărea 239 de metri. Tot atunci, finlandezul Ahonen ajungea la 240 de metri, dar săritura nu i-a fost recunoscută, deorece a căzut la aterizare.

Ciudat, dar schiul alpin a apărut mult mai târziu decât săriturile cu schiurile. Se spune că elveţianul Odd Kjelsberg a fost primul om care a încercat să schieze în Alpi, abia în 1889. Momentul zero al schiului alpin de performanţă poate fi asociat însă cu apariţia teleschiurilor.

Austriecii au fost, sunt şi se pare că vor fi stăpânii pârtiilor, fiind ţara cu cele mai renumite cluburi de schi alpin din lume. Şi asta se vede. Austria a cucerit 101 medalii olimpice, dintre care 30 de aur, în competi?iile de schi alpin. Ungurii, experţi cu mingea pe apă

Maghiarii sunt poloişti redutabili, echipa olimpică masculină a Ungariei câştigând nouă titluri olimpice. Unul dintre cei mai mari poloişti maghiari şi cel mai bun jucător de mână stângă din lume, Gergely Kiss, a câştigat nu mai puţin de trei titluri olimpice (2000, 2004, 2008).

Una dintre cele mai tensionate partide de polo pe apă jucate vreodată a inclus echipele Ungariei şi Uniunii Sovietice, la Jocurile Olimpice de la melbourne, din 1956. Partida, un fel de continuare a revoluţiei maghiare din 1956, s-a închieat cu victoria Ungariei, scor 4-0.

Jocul a rămas cunoscut în istoria sportului sub numele de "Baia de sânge de la Melbourne", după ce jucătorul maghiar Ervin Zador a ieşit din bazin cu faţa plină de sânge, în urma unui pumn primit de la un adversar sovietic. Finlanda, ţara vitezomanilor

Sporturile cu motor au devenit populare în Finlanda la mijlocul anilor '50, odată cu naşterea competiţiilor de raliuri. Odată cu instituirea World Rally Championship, piloţii finlandezi au început să domine competiţiile internaţionale. Etapa Finlandei din WRC adună, în fiecare an, peste 500.000 de spectatori.

Juha Kankkunen, de patru ori campion al WRC, Tommi Makinen, patru titluri consecutive şi Marcus Grondholm, două succese, sunt cei mai importanţi campioni ai Finlandei în competiţiile de raliuri. Totuşi, în "ţara celor o mie de lacuri", cel mai iubit sport cu motor este Formula 1.

Succesul lui Keke Rosberg (Williams), din 1982, în "Marele Circ" a provocat o adevărată explozie de piloţi finlandezi în sporturile de mare viteză. Mika Hakkinen (McLaren Mercedes) a câştigat două titluri mondiale la sfârşitul anilor '90, în timp ce ultimul succes finladez în F1 îi aparţine lui Kimi Raikkonen (Ferrari) , în 2007. Germanii, diavolii de pe sanie Sportul a fost practicat pentru prima dată în staţiunea alpină St. Moritz, în jurul anului 1860. Turiştii englezi, tare creativi când vine vorba de nebunii, au făcut primele sănii pentru a parcurge mai uşor pantele înzăpezite ale staţiunii. La început, nu au fost deloc rare cazurile în care cei care goneau la vale îi cotonogeau zdravăn pe turiştii care ieşeau la o plimbare prin staţiune. Aşa şi-au dat seama că sania trebuie cumva condusă. Astfel, dacă mergi cu capul înainte, sportul se numeşte skeleton, iar dacă picioarele sunt în faţă - sanie.

Maeştrii incontestabili ai saniei sunt germanii. Chiar dacă nu au moştenit palmaresul impresionant al Germaniei de Est, nemţii de astăzi rămân cei mai medaliaţi sportivi ai concusurilor de sanie. La Jocurile Olimpice, nemţii au cucerit 25 dintre cele 37 de medalii de aur decernate: 13 - Germania de Est, 9 - Germania, 2 - RFG+RDG (echipa unită din 1960), 1 - Germania de Vest şi 12 - restul lumii.

Poate cea mai cunoscută figură a saniei este Sylke Otto, o fostă sportivă germană care a concurat între 1991 şi 2007. Ea a câştigat două medalii olimpice de aur, şase titluri de campioană mondială şi cinci titluri europene.

Elveţienii sunt prietenii bobului Bobul are cam aceeaşi istorie ca şi sania, dar avantajul este că poate transporta mai multe persoane. Un celebru proprietar de hotel, Caspar Badrutt, a construit prima pistă specială de bob şi sanie în 1870. Pista avea să fie modernizată şi folosită la două ediţii a Jocurilor Olimpice de Iarnă, fiind printre puţinele care nu au nevoie de răcire artificială.

Elveţienii se pare că au ţinut mai mult la aceast sport decât la sanie. Reprezentanţii acestei ţări au cucerit 30 de medalii olimpice la bob, dintre care nouă de aur.

Polonezii, nebuni după Speedway

Speedway este un sport aparţinând curselor cu motociclete în care, patru sau, uneori, şase motociclete se întrec, în sens invers acelor de ceasornic, în jurul unui circuit oval. Motocicletele de speedway folosesc o singură viteză şi nu au frâne, iar cursele nu se desfăşoară pe asfalt, ci pe pământ. Pe liniile drepte ale circuitului, o motocicletă de acest gen poate atinge viteze de până la 110 kilometri pe oră.

Speedway este unul dintre cele mai populare şi de tradiţie sporturi din Polonia. Încă de la prima ediţie, organizată în 1948, campionatul polonez de speedway atrage un număr imens de spectatori. Anul trecut aproape trei milioane de spectatori au urmărit cursele naţionale de speedway. Cehia, ţara unde hocheiul e sportul rege Hocheiul pe gheaţă este cel mai popular sport în Republica Cehă. Prima menţiune a unui meci de hochei pe gheaţă disputat în Cehia datează din 1894, însă prima partidă oficială a avut loc în 1901.

Cehia a câştigat primul titlu mondial în 1947, iar, doi ani mai târziu, hocheiştii cehoslovaci au recidivat, obţinând un nou aur mondial. În 1950, echipa naţională a Cehiei trebuia să îşi apere titlul la Londra, însă delegaţia a fost împiedicată să părăsească ţara de către regimul comunist, care se temea că aceştia aveau să emigreze în Marea Birtanie. După câteva luni de tortură psihică, 11 jucători au fost condamnaţi la pedepse cu închisoarea cuprinse între opt luni şi 15 ani.

Alături de cele 10 titluri mondiale, cel mai important succes internaţional al hocheiştilor cehi rămâne aurul obţinut la Jocurile Olimpice de la Nagano (1998). Jucătorul şi, mai târziu, antrenorul Ivan Hlinka, Jaronir Jagr şi legendarul portar Dominik Hasek sunt doar trei dintre cei mai mari hocheişti cehi care au patinat pe cele mai mari patinoare din lume. Slovacii, redutabili în canoe

În ciuda puternicei tradiţii hocheistice, moştenită din perioada cehoslovacă, în ultima vreme, slovacii practică din ce în ce mai multe sporturi nautice. Abilitatea slovacilor în canoe a fost dovedită la fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice la care au participat.

Fraţii Hochschorner, Pavol şi Peter, reprezintă cel mai important echipaj al probei olimpice de canoe slalom, probă pe care au câştigat-o la ultimele trei ediţii ale Jocurilor Olimpice.

De fapt, sportivii slovaci au dominat probele de slalom în canoe sau kaiac datortită unor campanii foarte elaborate ale ministerului sporturului de la Bratislava, care au susţinut dezvoltarea acestui sport. Golful a cucerit Danemarca

Golful a devenit foarte popular în rândul danezilor în ultimii ani. În Danemarca există peste 180 de terenuri de golf de cea mai bună calitate. Alături de excelenta infrastructură, golful are şi foarte mulţi adepţi în Danemarca, fiind sportul cu cei mai mulţi membri adulţi din ţară - aproape 150.000.

Thomas Bjorn este cel mai important jucător de golf danez. Bjorn a făcut parte din echipa Europei care a câştigat Cupa Ryder în 1997 şi 2002. De asemenea, Bjorn a câştigat nouă turnee din European Tour şi a fost foarte aproape de victorie atât la US Open, cât şi la PGA Championship.

Citiţi, mâine, pe evz.ro despre cele mai populare sporturi din Europa de Vest.