Harta cerebrală a IUBIRII. Cum acţionează asupra organismului nostru | VIDEO

Harta cerebrală a IUBIRII. Cum acţionează asupra organismului nostru | VIDEO

Iubirea şi dorinţa sexuală se dezvoltă în două zone cerebrale diferite, dar localizate extrem de aproape una de cealaltă.

Un studiu internaţional a identificat nu demult zonele cerebrale implicate în trecerea de la dorinţă la iubire, care acţionează asupra organismului nostru ca un drog, conform tgcom.it.

Deja demonstrat

Această hartă cerebrală a iubirii, dup[ cum a fost denumită, a fost realizată de Jim Pfaus, psiholog canadian la Concordia University şi de colegii săi americani şi elveţieni. Faptul că iubirea „îşi are domiciliul“ în creier este un lucru deja demonstrat. Ce nu se ştia însă erau zonele cerebrale implicate în acest proces şi, mai ales, dacă aceste zone sunt responsabile şi cu dorinţa sexuală. Oamenii de ştiinţă au analizat datele a 20 de studii diferite, realizate pe această temă.

Ne puteți urmări și pe Google News

După ce au evaluat activitatea cerebrală a persoanelor cărora le erau prezentate materiale video erotice sau fotografii ale partenerilor, echipa de specialişti a putut localiza zonele care au legătură cu iubirea şi dorinţa. „Cei doi stimuli activează zone specifice ale creierului, aflate în legătura una cu cealaltă“, a explicat Pfaus. Corpul striat – unul dintre nucleii telencefalului – este martor la procesul care transformă dorinţa sexuală în iubire, însă stimulii sunt înregistraţi în două zone diferite. Abstract şi complex Dorinţa sexuală activează aceeaşi zonă a „plăcerii“ care este stimulată de mâncare şi de sex. Iubirea, în schimb, activează zona „condiţionării“, asociată lucrurilor sau persoanelor care au legătură cu recompensa sau plăcerea.

Un obiectiv concret

„Dorinţa sexuală are un obiectiv concret, în timp ce iubirea este ceva mult mai abstract şi mai complex, independentă de prezenţa fizică a persoanei iubite“, a mai explicat Pfaus. Iubirea, acţionând asupra aceleiaşi zone cerebrale care creează dependentă, are aşadar acelaşi efect cu al unei substanţe stupefiante. „Iubirea este, de fapt, o dependenţă care se naşte din dorinţa sexuală recompensată“, a adăugat Pfaus. Şi a concluzionat: ”Poţi să doreşti sexual pe cineva, fără să îl iubeşti. Cu toate acestea, poţi ajunge să îl iubeşti dacă acesta ajunge să activeze zonele acelea din creier ocupate cu recompensele”!