Actorul britanic dezvăluie pentru EVZ ce s-a întâmplat cu protagoniştii în ultimele zile de filmare la "Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea a II-a".

Astăzi are loc premiera românească a lungmetrajului "Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea a II-a". Actorul care timp de 10 ani a "locuit" în pielea micului vrăjitor a explicat pentru EVZ care este singurul film din franciză de care e mândru.

EVZ: Cu ce te-ai ales după rolul principal din seria "Harry Potter"? Poţi contempla acest deceniu şi spune ce ai învăţat din el? Daniel Radcliffe: Am învăţat cam tot ce înveţi de obicei despre tine în perioada adolescenţei, mai ales că nu eşti atât de deştept pe cât ţi se pare că eşti. Şi că viaţa nu se reduce la adolescenţă şi la toată acea plictisitoare anxietate care vine la pachet cu această perioadă. Am trecut peste ea şi a fost agreabil că relaţiile cu membrii echipei şi cu ceilalţi oameni care lucrau la film, care erau zi de zi cu mine, care au fost frecvent o sursă de inspiraţie, m-au ajutat să fac asta. Trecerea de care vorbesc a fost complet finalizată anul trecut. Şi – bine, nu e ca şi când acum am realizat asta – fiecare oportunitate de care voi avea parte de acum şi până la sfârşitul vieţii mele i-o datorez lui Harry Potter. Acum am al doilea show pe Broadway. Nu l-aş fi avut nici pe primul, nici în Londra, nici pe Broadway, dacă nu ar fi existat şansa pe care mi-a oferit-o Harry Potter. Da, îi voi datora mereu totul lui Harry Potter.

Plânsul, la ordinea zilei şi nu chiar Cum ai abordat experienţa realizării ultimului film? Ştiind că e ultima dată când vei face unele lucruri... Aşa e. Într-un fel, nu am lăsat ca asta să ne influenţeze gândurile din fiecare zi. Când te apuci de un film de o asemenea anvergură, nu-ţi poţi permite să te emoţionezi de pe o zi pe alta, mergând, să zicem, în atrium şi să îţi spui "Oh, e ultima dată când mă aflu în acest decor" când mai ai încă 18 luni de filmări. Trebuie să aştepţi ca nostalgia să merite efortul, dacă vrei. Ne-a apucat cu adevărat în ultimele două luni, când ceilalţi au început să încheie filmările. A fost ultima zi a lui Alan Rickman, apoi aceea a lui David Thewlis, şi atunci am început să ne emoţionăm şi să devenim conştienţi că "Uau, asta chiar e ceva ce facem de 10 ani şi acum se termină". A fost foarte emoţionant către final, dar nu cred că am lăsat ca asta să ne afecteze. Nu plângeam făţiş în fiecare zi.

Nota de final, decisivă şi fantastică Dar ultima zi bănuiesc că a fost tristă... Oh, Doamne. În ultima zi chiar că am plâns foarte mult. Şi nu eram singurul. Dintr-odată te simţi ca şi când... În fine, nu ştiu dacă oamenii plâng sau nu când îşi termină studiile. Dar am simţit că e sfârşitul unei ere, că brusc lăsam la o parte adolescenţa, copilăria. Ultima zi a fost extrem de tristă, dar trebuie să treci peste asta. Ce e minunat e că seria a fost atât de bună, că ultimul film este fantastic şi că sunt foarte mândru de el. Nu puteam să încheiem într-o notă mai bună.

"Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea a II-a" este şi un punct culminant pentru fani. Cum au reacţionat ei de-a lungul unui deceniu? E încântător când oamenii vin şi îmi spun "O, ai fost o parte atât de importantă a copilăriei mele". E cel mai agreabil lucru pe care îl aud şi nu mă plictisesc niciodată de el. E literalmente minunat că am contribuit cu atâta bucurie, entertainment, inspiraţie, magie şi veselie la copilăria cuiva. Cred că pe parcursul acestui deceniu fanii chiar au apreciat faptul că am încercat să facem fiecare film mai bun decât precedentul. S-a văzut pe ecran câte eforturi s-au făcut pentru acest film şi noi, ca şi fanii, suntem foarte recunoscători pentru asta. Mai mult, seria "Harry Potter" a demonstrat că o super-producţie realizată de studiouri poate încă avea multă integritate artistică şi atenţie la detalii şi... dragoste. Deşi este cea mai profitabilă franciză din istorie, nu este doar o maşină de făcut bani. Pentru că erau mulţi "lupi tineri" care lucrau pe acele platouri, ca mine, Rupert şi Emma, dar şi regizorii - Alfonso Cuarón şi David Yates şi toţi ceilalţi -, toţi dorindu-ne să demonstrăm că suntem buni la ceea ce facem, că acolo ne e locul şi vrând să arătăm ce am învăţat. Cred că fanii au reacţionat atât de bine şi din această cauză.

Cea mai dificilă partitură Ai filmat concomitent la cele două lungmetraje ("Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea întâi" şi "Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea a II-a"). Cum ai trecut dintr-unul în celălalt? În primul rând, zici că sunt alt actor în fiecare film. "Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea a II-a" este singurul din cele şapte la care chiar mă pot uita şi spune "Da, într-adevăr am jucat foarte bine în el". Da, sunt lucruri pe care le-aş schimba, dar, per ansamblu, chiar sunt mulţumit de munca mea. La vremea respectivă, nu prea mi-am bătut capul cu asta, pentru că dacă iei scenele în parte şi dacă eşti foarte bine familiarizat cu scenariul şi povestea, nu mai... Pur şi simplu, îţi devine a doua natură. Ştii ce scenă filmezi mâine şi asta e. Ştii deja ce se întâmplă cu personajul tău în acel moment. Partea interesantă i-a revenit lui Alan Rickman, care cunoştea întreaga poveste a lui Snape de la bun început, cu transformările ei cu tot. Pentru el a fost dificil să menţină un echilibru între ceea ce ştia despre personaj şi maniera în care trebuia să îl joace. "Seria «Harry Potter» a demonstrat că o super-producţie realizată de studiouri poate încă avea multă integritate artistică şi atenţie la detalii şi... dragoste. Deşi este cea mai profitabilă franciză din istorie, nu este doar o maşină de făcut bani.“ DANIEL RADCLIFFE actor

Ultimul "Harry Potter": formula pentru magie pură PREMIERĂ

"Harry Potter şi Talismanele Morţii. Partea a II-a" e un final perfect pentru zece ani de pottermanie. Are acţiune şi emoţie reală, iar partea vizuală este, din toate punctele de vedere, remarcabilă.

Adolescentul Harry Potter (Daniel Radcliffe) are - de astăzi pe marile ecrane din România - în sfârşit parte de confruntarea finală cu Lordul Voldemort (Ralph Fiennes), aşteptată deja de zece ani. Pentru o asemenea construcţie impresionantă, e de mirare că lupta nu dezamăgeşte deloc, ba chiar sfidează orice aşteptare.

În ciuda discuţiilor despre producerea a două pelicule după ultima carte a lui J.K. Rowling, rezultatul final demonstrează că decizia a fost justificată: nu există nici măcar o secvenţă care ar putea fi tăiată fără a distruge echilibrul dintre scenele ample, vibrante şi explozive de acţiune şi secvenţele liniştite, care acordă fiecărui personaj, fie el cât de mic, un deznodământ pe măsură.

Harry Potter şi cei doi buni prieteni ai lui, Ron şi Hermione, trebuie să distrugă în continuare Horcruxurile în care trăiesc bucăţile de suflet ale lui Voldemort. Călătoria îi duce prin subteranul băncii vrăjitorilor, Gringotts, şi, în sfârşit, cei trei "chiulangii" se întorc la şcoală, pentru a le da o lecţie lui Voldemort şi acoliţilor lui.

Romantism şi tristeţe

Emoţiile sunt mari în acest ultim film şi publicul are ocazia de a le spune "Adio" tuturor personajelor preferate. Unele dintre ele sfârşesc tragic, dar eroic, unele, nedreptăţite, precum Neville Longbottom (Poponeaţă, în română) au parte de momentul lor de glorie, în timp ce tinerii adolescenţi au timp pentru un prim sărut - Ron şi Hermione chicotesc ca doi copii după ce li se întâmplă -, pentru o declaraţie de dragoste sau pentru o reunire. Poate momentul cel mai intens este o călătorie prin amintirile lui Severus Snape, veşnicul personaj ambiguu, care poate fi înţeles pe deplin şi care se dovedeşte a fi cea mai nuanţată creaţie a scriitoarei J.K. Rowling.

Şi, într-un final, Harry Potter şi Lordul Voldemort se luptă, o succesiune de confruntări care cresc în amploare, treptat. Ralph Fiennes a construit minuţios un personaj negativ impresionant şi unic, care sună ameninţător doar cu o şoaptă şi care îşi pierde treptat puterea asupra Devoratorilor Morţii, supuşii lui.

Se vede cu ochiul liber că revelaţiile poveştii au fost plănuite din timp, încă de la prima parte a poveştii. Acesta este ultimul "Harry Potter" şi poate cel mai bun, dar satisfacţia vine din călătoria întreagă, de zece ani, şi nu doar din destinaţia finală. (Ruxandra Grecu)

96% dintre cei 117 critici de film au dat o notă bună filmului pe site-ul rottentomatoes.com.