Una dintre cele mai mari găuri negre cunoscute din Univers s-a dovedit a avea o poftă nebună de a devora materie într-o singură zi, cât masa Sorealui.
Noile măsurători dezvăluie că este vorba de o curbă absolută, cu o valoare de aproximativ 34 de miliarde de ori mai mare decât a Soarelui și devorează aproape cât masa sa într-o singură zi.
Acest fenoment face ca gaura neagră cu cea mai rapidă creștere din întregul Univers să devină o enormitate făcând parte din categoria găurilor negre ultramasive.
De 8.000 de ori mai mare ca gaura neagră din Calea Lactee
"Masa găurii negre este, de asemenea, de aproximativ 8.000 de ori mai mare decât gaura neagră din centrul Căii Lactee", a spus astronomul Christopher Onken de la Universitatea Națională Australiană din Australia.
„Dacă gaura neagră a Căii Lactee ar vrea să crească la fel, ar trebui să înghită două treimi din toate stelele din galaxia noastră”, a delcarat expertul.
Descoperirea monstruoasă a fost anunțată pentru prima dată în 2018 şi alimentează un quasar aprins în centrul unei galaxii numite SMSS J215728.21-360215.1 (J2157 pe scurt) în Universul timpuriu, la miliarde de ani lumină.
Gaura ultramasivă este estimată la aproxmativ 20 de miliarde de mase solare
În momentul descoperirii, astronomii au estimat masa găurii negre la aproximativ 20 de miliarde de mase solare, situând-o în categoria ultramasive. Astronomii au făcut noi măsurători pentru a revizui datele despre această monstruozitate. La masa sa recent derivată, gaura neagră J2157 ar avea o rază Schwarzschild - raza orizontului său - de aproximativ 670 de unități astronomice (AU).
Ca un exemplu, Pluton este, în medie, 39,5 unități astronomice de la Soare. Heliopauză - unde vântul solar nu mai este suficient de puternic pentru a impinge spațiul interstelar - se crede că este la peste 100 de UA de Soare. Prin urmare J2157 este de peste cinci ori mai mare decât dimensiunea Sistemului Solar.
Aceste măsurători noi au revizuit nu doar dimensiunea și rata de creştere a găurii negre, ci și distanța
Ajustarea este minusculă, având în vedere distanța totală față de noi - doar câteva zeci de milioane de ani-lumină. Dar chiar și astfel de detalii relativ mici contează când vine vorba de a înțelegere ce a fost Universul nostru când avea abia 1 miliard de ani.
Şi totuşi, J2157 nu este cea mai grea gaură neagră descoperită vreodată. O gaură neagră ultramasivă care se află la aproximativ 40 de miliarde de mase solare situată în centrul galaxiei Holm 15A, la aproximativ 700 de milioane de ani lumină. Și atunci exista gaura neagră ultramasivă care alimentează Quasar TON 618 - o bestie absolută la 66 de miliarde de mase solare care se află la 10,4 miliarde de ani-lumină de noi.
Găurile negre ale Holm 15A și TON 618 sunt destul de greu de înțeles
Oamenii de ştiinţă spun că nu știu cum se formează și cresc găurile negre supermasive sau ultramasive: Nu numai că nu știm cum s-au format și au crescut, nu știm cum găurile negre au putut crește atât de puternic imediat după Big Bang. "Este cea mai mare gaură neagră care a fost evaluată în această perioadă timpurie a Universului", a spus Onken .
Totuși, studii recente au relevat faptul că cvasarele care găzduiesc găuri negre supermasive nu existau doar în Universul timpuriu - se pare că au fost destul de frecvente şi înaainte. Această descoperire reprezintă o provocare uriașă pentru modelele noastre cosmologice, mai spune expertul.
Așadar, un monstru ultramasiv pândit în Universul Timpuriu ar putea fi o altă piesă lipsă din puzzle
„Cu o gaură neagră atât de mare descoperită, nu face decât să ne bucure, numai aşa putem învăța despre galaxia în care crește”, a spus Onken. Această galaxie este una dintre prăpastiile Universului timpuriu. Gaura neagră a înghițit o cantitate extraordinară din împrejurimile sale iar acum cu toţii se întreabă cum va evolua, scrie academic.oup.
Big Bangul a reprezentat o perioadă în care toate particulele se deplasau foarte rapid şi se ciocneau, spune teoreticianul Jonathan Feng de la Universitatea California din Irvine. Într-un anumit fel, Universul Timpuriu a făcut experimenţele pentru noi. Datele sunt chiar acolo. Nu avem decât să luăm telescopul și să privim la ele, a concluzionat teoreticianul.