Pe 4 noiembrie 2019 România avea un nou guvern. După șapte ani de administrare PSD-istă, la Palatul Victoria se instala un cabinet de Dreapta.
Trecerea Guvernului Ludovic Orban va fi văzută de istoricii din viitor, de regulă naivi, ca un miracol.
PSD deținea majoritatea în Parlament. Partidele care din varii motive votaseră Moțiunea de cenzură – ALDE, Pro România, UDMR – anunțaseră înainte de Căderea Guvernului Dăncilă că nu vor vota nici în ruptul capului un Guvern condus de Ludovic Orban. Pînă la urmă, ALDE și UDMR s-au grăbit să susțină investirea lui Ludovic Orban ca premier, aducînd deja tradiționalele argumente ale oportunismului politruc. Pro România s-a opus inutil:
O parte din parlamentari, unii dintre ei membri ai conducerii, au respins indicația lui Victor Ponta de a nu vota, iar restul de Da a venit de la PSD-iști.
Istoricii clipei, mai puțin naivi decît Istoricii, n-au văzut în întîmplare nici un miracol.
Ei au observat, de exemplu, răsturnări peste noapte de poziție în privința votului la unii parlamentari PSD. Elena Hărătău, din organizația PSD Bacău, a votat trecerea Guvernului Meu Doi în pofida indicației corecte date de conducerea PSD. Presa TeFeListă a elogiat gestul parlamentarei de Bacău ca fiind unul de demnitate. Numai că aceeași Elena Hărătău, revoltată de condamnarea lui Liviu Dragnea, a ținut pe 29 mai 2019, în plenul Camerei Deputaților, Declarația politică «Schimbarea domnitorilor, bucuria nebunilor» din care cităm:
„Campania instigatoare de demonizare şi stigmatizare a lui Liviu Dragnea, mai mult ca om decît în calitatea sa politică, orchestrată în primul rînd de «curatul» preşedinte Iohannis, şi-a atins pînă la urmă scopul! Şi a declanşat fiesta naţională! O veselire fără noimă, o beţie oarbă a multor oameni cărora Liviu Dragnea nu le-a făcut niciun rău, ci poate le-a făcut bine, prin măsurile luate de PSD. ”
A trecut „euforia macabră”. A venit ziua de 4 noiembrie 2019. Elena Hărătău a trimis presei o Declarație de presă din care cităm:
Recomandările noastre
