Depozitarea şi reciclarea deşeurilor, fie ele netoxice, dar mai ales a celor toxice, este o afacere de sute de milioane de euro.

Iar ea poate aduce un profit cel puţin dublu dacă se încalcă normele legale şi deşeurile nu sunt tratate sau depozitate corespunzător. Sunt și efecte care pot fi foarte grave asupra sănătăţii oamenilor care locuiesc în zonele de depozitare.

Băicoi, un Pripyat al României

Nu există cineva care să nu fi auzit de accidentul nuclear de la Cernobîl şi legat de el, de fantomaticul oraş Pripyat. Cel care până la accident le fusese casă lucrătorilor de la centrala nucleară şi care acum este complet părăsit. Se află în zona de excludere din jurul fostei centrale nucleare.

Cine a vizionat serialul „Cernobîl”, nu se poate ca, printre alte imagini memorabile, să nu fi reţinut-o pe aceea în care, imediat după accident, neştiutori de pericolul la care se expun, mulţi dintre locuitorii oraşului s-au adunat pe podul de peste râul de la care a luat numele şi localitatea, ca să privească spectacolul flăcărilor uriaşe aducătoare de moarte.

La un moment dat, peste ei a început să cadă un fel de fulgi de zăpadă care i-a bucurat. Copiii se jucau cu ei. Fulgi ucigători. Apoi au apărut simptomele şi mai apoi decesele.

La Băicoi, oamenii au fost atacaţi nu de fulgi ucigaşi, ci chiar de aerul pe care îl respiră. S-au trezit cu simptome care nu ştiau de unde vin. Pentru că în zonă nu se anunţase nici un accident nuclear. Nici măcar unul chimic. Totuşi, aveau dureri de cap, stări de vomă, iritarea căilor respiratorii, tuse din senin, moleşeală şi îi usturau ochii aparent fără nici un motiv.

Mai mult, cei mai afectaţi de aceste simptome erau copiii. După luni de inexplicabile suferinţe, oamenii din Băicoi şi-au amintit de groapa de gunoi din apropiere. Cernobîlul lor, cu care nu au fost încă de la început de acord să fie amplasată aici. Dar nu au avut încotro. Proprietate privată. Care este garantată de Constituţie.

Actul adiţional care transformă nepericulosul în periculos

În anul 2012, societatea comercială „Vitalia Salubritate Prahova SRL”, cu sediul în Băicoi, a cumpărat un teren cu scopul de a amenaja acolo o groapă de gunoi, pompos numită „pentru depozitarea deşeurilor nepericuloase”. Au şi obţinut toate avizele, inclusiv cele de la mediu, pentru depozitarea a 12 tipuri de deşeuri nepericuloase.

Din 2011, de la înfiinţare şi până în 2012, societatea a mers în cap, adică în pierdere. Dar odată cu intrarea în funcţi- une a gropii de gunoi, totul s-a remediat.

De la – 78.342 lei deficit în 2012, a crescut la 791.739 lei în 2013. Asta era pe vremea când se depozitau cele 12 tipuri de deşeuri pentru care exista autorizaţie. Anii următori sunt mai mult decât explozivi atât pentru cifrele de afaceri, cât şi pentru profitul firmei. În 2014 profit 2.013.475 lei, iar în 2015, 2.366.901.

Şi astea toate cu numai 17 amărâţi de angajaţi. Eficienţă excepţională, am spune. Dar această eficienţă nu vine din cine ştie ce descoperiere de management, ci dintr-o şmecherie veche.

Şmecherie care seamănă mult cu metoda clasică de măsluire a unei licitaţii. Se licitează de către firma care trebuie să câştige cu o sumă mică, de neconcurat de către ceilalţi înscrişi în competiţie, pentru ca imediat după adjudecare să se facă acte adiţionale, iar preţul adevărat să fie de multe ori mai mare decât cel anunţat la licitaţie.

Cam aşa s-a acţionat şi în cazul gropii de deşeuri de la Băicoi. „Vitalia” a făcut două mişcări profitabile. Prima: o parte din terenul cumpărat lângă Băicoi l-a închiriat firmei „Demeco”, cu sediul în Bacău, care are ca obiect de activitate între altele şi depozitarea de deşeuri periculoase, cu scopul declarat de a face o lume mai curată.

A doua mişcare a firmei din Băicoi a fost să adauge la avizul de mediu iniţial, un fel de act adiţional, care-i permitea  depozitarea a 151 de tipuri de deşeuri, inclusiv toxice. Asta de la 12 netoxice. Desigur că şi cifra de afaceri a firmei „Demeco” a crescut spectaculos din anul în care a închiriat de la „Vitalia”.

Doar că cei de la „Demeco” sunt mai ingineri financiari decât băicoienii şi, deşi au cifra de afaceri mare, profitul este foarte aproape de zero.

Şi de atunci, de când s-a declanşat Celula 2 de depozitare, locuitorii din Băicoi, dar şi din Plopeni, Găgeni şi Păuleşti au început să trăiască mai curat, adică cu ceva dureri de cap, stări de vomă şi ochi înlăcrimaţi faţă de cum trăiau doar curat înainte.

Hidrogen sulfurat, amoniac, formaldehidă şi alte substanţe în „aerul curat” Desigur că locuitorii din cele patru localităţi au sesizat Garda de Mediu, care a trimis la faţa locului o echipă ce a analizat aerul. La prima strigare s-au găsit în el hidrogen sulfurat şi amoniac în cantităţi mult peste cele admise şi care nu afectează sănătatea oamenilor.

Asociaţia „Econatura” din Băicoi a făcut şi ea propriile măsurători şi au mai descoperit în aer în plus formaldehidă şi ozon.

Expunerea la hidrogen sulfurat produce o senzatie de slăbiciune generală, nelinişte, ameţeală, greţuri, vărsături iar la suferinzii de plămâni chiar edem pulmonar acut cu evoluţie gravă. Dacă există o expunere prelungită la  concentraţii mici de toxic, apare o iritaţie conjunctilă, rinofarigită, disfagie, greutate în respiraţie, paralizie respiratorie şi prăbuşirea tensiunii arteriale.

Intoxicaţia cu amoniac duce la apariția edemului pulmonar, hemoftizie sau bronşită cronică. La o expunere masivă apare fie o sincopă respiratorie reflexă, fie un edem pulmonar supraacut care poate duce la moartea în decurs de câteva minute până la cateva ore.

Expunerea la formaldehidă poate cauza senzaţia de arsură a ochilor, însoţită de procesul de lăcrimare, dar determină şi iritaţii ale tractului respirator superior. La concentrații de 10 părţi per milion pot apărea senzaţia de tuse şi de “gheară în piept”.

Ca să fie mai pe înţeles, formaldehidă se mai numeşte şi formol. Adică substanţa cu care se îmbălsămează cadavrele. Cu acest aer curat se îmbălsămează şi locuitorii din Băicoi, Plopeni, Găgeni şi Păuleşti, fără ca nimeni dintre responsabili să le ia în seamă protestele.