Mesajul promovat de activista suedeză și de cei aflați în spatele ei nu este unul ecologist, ci unul pur ideologic, în care nu Carbonul, ci Omul Alb este pericolul.

Un editorial de Paul Sugy pentru Le Figaro.

Ce au în comun Greta Thunberg, regina Angliei și Iosif Visarionovici Stalin? Cel puțin un lucru: toți trei au fost desemnați Personalitatea Anului de către Time Magazine.

La urma urmei, alegerea adolescentei suedeze nu este lipsită de logică, dat fiind că tânăra activistă a avut într-adevăr parte anul acesta de o rară și intensă activitate mediatică.

În numai un an, liceana a ținut discursuri în fața mai multor adunări prestigioase, s-a întâlnit cu Barack Obama, cu Papa Francisc sau cu… Leonardo din Caprio.

Se spune chiar că a ratat la mustață Premiul Nobel.

Totuși, sprijinul adus de militantă în favoarea unei viziuni foarte ideologizate ar trebui să ne preocupe.

Într-un editorial intitulat „Why we strike again”, publicat pe 29 noiembrie, și la care Greta Thunberg este unul dintre cei trei co-semnatari se scrie că criza ecologică este și o „criză a drepturilor omului, a justiției și a voinței politice”.

Hotărât lucru, tema „ecologiei decoloniale” este în vogă. Ea este tema ultimului eseu al lui Malcom Ferdinand, inginer de mediu și cercetător la CNRS (Centrul Național de Cercetări Științifice al Franței – n.r.).

Într-un interviu pentru Libération, pe 6 decembrie, el spriină o „conceptualizare a ecologiei care să cuprindă deopotrivă mizele mediului înconjurător, problemele de justiție socială și discriminarea de gen, precum și lupta împotriva rasismului și formele de dominație (post)coloniale”.

Se amarează astfel îngrijorările climatice de nava amiral a luptelor intersecționale, care constituie o critică sistemică a modernității prin prisma rasismului și a sexismului, cele două păcate originare ale lumii contemporane, potrivit căreia nedreptatea este cauzată de dominația care a fost și continuă să fie exercitată de oamenii albi asupra restului omenirii.

În realitate, până acum nu a fost făcută nici o demonstrație serioasă a raportului dintre patriarhat și criza mediului.

Chestiunea colonială este mai complexă, deoarece ea ridică subiectul  exploatării resurselor naturale ale teritoriilor din Sud de către fostele puteri coloniale ale Nordului.

Totuși, nici China, nici Statele Unite, responsabile în mare parte de de emisiile de CO2, nu sunt foste puteri coloniale – în nici un caz nu în sensul acordat de adepții „studiilor decoloniale”, care cred că văd și astăzi perpetuarea unui sentiment al superiorității rasiale de către fostele puteri coloniale albe.

Astfel că Malcom Ferdinand nu ezită să vorbească de „negrocen”, o „eră geologică” în care coabitează exploatarea excesivă a resurselor naturale și cea sclavagistă, a „negrilor”.

Ar mai trebui amintit și că unul dintre fondatorii studiilor decoloniale, foarte în vogă în departamentele de științe sociale din universitățile noastre, este sociologul portorican Ramon Grosfoguel. Acest apropiat al Partidului Indigenilor Republicii se afișa nu mai departe de anul trecut, la o conferință, în compania unor militanți cunoscuți pentru abordarea lor complotistă a relațiilor internaționale – ba chiar fățiș antisemită.

Susținând o viziune ecologică în mod evident inspirată de postulatele  „cultural studies” americane, nu doar că Greta Thunberg promovează o abordare rasialistă ori chiar rasistă a crizei mediului, dar în plus ea părăsește terenul științelor exacte pentru a se aventura pe nisipurile mișcătoare ale teoriilor care scapă cu greu de influența ideologică.

Așa se ajunge că nu mai știi bine dacă obiectivul este salvarea planetei de emisiile de carbon sau salvarea lumii de dominația omului alb.

Amestecând astfel mesajul pe care îl transmite, cea mai tânără personalitate a anului desemnată vreodată de Time seamănă germenii dezbinării în interiorul unei cauze despre care – dimpotrivă – am dori să evite clivajele ideologice care sfâșie epoca noastră.

„The Power of Youth”: titlul revistei americane ar putea suna ca un avertisment.

Dacă tineretul vrea să aibă puterea de a schimba lucrurile, atunci este în interesul tuturor să renunțe la a mai face din problema climatică un cal troian al unei ideologii anticapitaliste și antioccidentale.