În timp ce lumea se confruntă cu două războaie majore și cu o criză fără precedent a instituțiilor sale democratice, poate fi o surpriză faptul că Grecia de astăzi ar putea oferi lecții greu de învățat despre modul în care democrațiile pot persista.

Acest text reprezintă o opinie exprimată de către Afroditi Xydi, director executiv al Deon Policy Institute și de Georgios Laskaris, președintele Institutului de Politici Deon.

În acest an, Grecia marchează cea de-a 50-a aniversare a restabilirii democrației. După ce o juntă militară de șapte ani s-a prăbușit în urma invaziei Ciprului de către Turcia în iulie 1974. Perioada care a urmat, cunoscută sub numele de „Metapolitefsi”, a avut ca scop restabilirea democrației și păstrarea independenței naționale a țării. Într-un an în care jumătate din lume votează, călătoria de jumătate de secol a Greciei subliniază rezistența și adaptabilitatea necesare pentru menținerea democrației, relansarea unei economii și refacerea alianțelor geopolitice.

Grecii și democrația

Ultimele cinci decenii nu au fost deloc ușoare sau simple pentru democrația greacă. După o dictatură marcată de tortură, de excluderea comuniștilor percepuți ca fiind comuniști și de decăderea arbitrară din cetățenie, Grecia a luat un start puternic pe drumul său democratic. În această nouă eră, țara a restabilit statul de drept și libertățile individuale. Ea a legalizat toate partidele, inclusiv Partidul Comunist, interzis anterior, a organizat alegeri libere, a abolit monarhia și a elaborat o nouă constituție liberală.

Grecia a aderat apoi la Comunitatea Economică Europeană (CEE), predecesoarea UE, în 1981. Și a adoptat moneda euro în 2001. Calitatea vieții în întreaga țară s-a îmbunătățit dramatic: În 1974, 33% din populație nu absolvise școala primară, 40% erau fermieri și 64% din străzi nu erau încă acoperite cu asfalt. Dar, până în 2008, nivelul de trai din Grecia a ajuns la nivelul națiunilor dezvoltate.

Cu toate acestea, Marea Recesiune din 2008, care a afectat întreaga Europă, a scos la iveală datoria nesustenabilă a sectorului public al Greciei. S-a ajuns la o criză financiară devastatoare care a costat țara 26 % din PIB-ul său. Cu toate acestea, după ce a negociat măsuri de austeritate, și-a restructurat datoria. Țara a primit fonduri de salvare și și-a raționalizat bugetul public. Iar Grecia este în prezent una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din UE. Deși este încă una dintre cele mai puțin productive.

Lecții, după cinci decenii

Așadar, ce lecții pot fi desprinse din acest experiment democratic de 50 de ani? În primul rând, democrația poate fi menținută dacă capcana populistă poate fi evitată. Democrația din Grecia a înflorit în anii care au urmat dictaturii. Această stabilitate politică fără precedent a fost construită pe bipartizanatul funcțional și a fost, de asemenea, facilitată de un model de prosperitate împrumutat. Însă, pe măsură ce criza din 2008 s-a adâncit, alegătorii greci s-au orientat către partidele marginale.

Iar asimetria evidentă a puterii în cadrul UE nu a făcut decât să alimenteze amenințarea populismului. Cu toate acestea, chiar și în timp ce Grecia se afla în pragul falimentului, apartenența țării la UE a rămas nenegociabilă. Menținând democrația și evitând un posibil Grexit. Până în 2019, pendulul s-a întors spre centru. Odată cu alegerea unui guvern de centru-dreapta cu un mandat de reforme profunde, legate de raționalizarea cheltuielilor.

Privind retrospectiv la această perioadă, este evident că o creștere nesustenabilă va duce la o criză financiară severă. Însă redresarea este posibilă atunci când este asociată cu deschiderea economică. În timpul Metapolitefsi, Grecia a trecut de la agricultură și industrie la o economie bazată pe servicii. Cu un sector public mare, exporturi cu conținut scăzut de cunoștințe și o prezență ridicată a întreprinderilor mici și mijlocii.

Cum le merge grecilor

Ratele scăzute ale dobânzilor și lipsa de responsabilitate din partea omologilor săi europeni au făcut ca țara să se împrumute excesiv pentru a-și finanța creșterea fără a atinge productivitatea la nivelul UE. Iar criza care a urmat a adus un nivel record al șomajului (28%) și al sărăciei extreme (18%).

Cu toate acestea, criza a cristalizat, de asemenea, necesitatea unei creșteri conduse de sectorul privat. După experimentul populist, sub o nouă conducere, Grecia a crescut investițiile străine directe, exporturile și și-a recâștigat statutul de țară cu grad de investiții pentru a atinge o rată de creștere a PIB-ului de 5,6 % în 2022.

Călătoria Greciei demonstrează, de asemenea, că atunci când o amenințare la pândă este la distanță, sunt necesare alianțe bazate pe valori. În timpul juntei militare, Grecia a fost izolată și a avut puțini aliați. Cu toate acestea, după restabilirea democrației, păstrarea acesteia a devenit legată de independența națională. Iar pentru a consolida aderarea țării la Occident. Precum și pentru a proteja interesele Occidentului în Est - Grecia a aderat la CEE. Pacea domnește și astăzi, în ciuda tensiunilor crescute cu Turcia.

În prezent, țara își folosește poziția strategică pentru a furniza rute de aprovizionare pentru războaiele din Ucraina și Israel și energie pentru regiune. În cele din urmă, niciun guvern nu poate înceta să se gândească la ziua de mâine. În ultimii cinci ani, prim-ministrul Kyriakos Mitsotakis și partidul său Noua Democrație au contribuit la punerea țării pe calea redresării. Dar să nu ne înșelăm, există încă provocări, scriu cei doi pentru POLITICO.