Grecii antici, pionierii geometriei și ai altor științe exacte. Ce am fi fost azi fără Pitagora, Eratostene, Arhimede?

Grecii antici, pionierii geometriei și ai altor științe exacte. Ce am fi fost azi fără Pitagora, Eratostene, Arhimede?

Grecii și cunoașterea

Prin orizontul lor larg, vechii greci au reușit să intre în contact cu civilizațiile avansate ale Orientului Antic. Spre deosebire de acestea, care au cultivat descoperirile științifice empirice, cu rezultate concrete, grecii din Ionia (vestul Asiei Mici), dezvoltând capacitățile de generalizare, abstractizare, prin intermediul școlilor filosofice au dus pe o treaptă superioară aceste cunoștințe.

Exemplul matematicii, o știință complexă (aritmetica și geometria fiind direcțiile fundamentale urmate de vechii greci), deosebit de necesară, de la calcule financiare, la cele de suprafețe terestre, distanțe maritime, cunoștințe astronomice este poate cel mai grăitor pentru a ilustra preocupările acestora.

Cu mijloace rudimentare, savanți ca Pythagoras, Euclid, Aristarh, Eratostene sau Archimede au reușit să ofere lumii științifice calcule apropiate de realitatea determinată cu ajutorul noilor tehnologii, teoreme fundamentale sau mijloace de calcul eficiente.

Grecii au un filosof matematician de excepție: Pitagora

Un celebru filosof care își leagă numele de geometrie și matematică a fost Pythagoras (aprox. 580-500 a.Chr.). Născut în insula Samos, a înființat o școală la Crotona, în sudul Italiei (Magna Graecia), unde a predat cunoștințe de aritmetică (fiind considerat creatorul tablei înmulțirii), geometrie (teorema lui Pitagora - suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei).

El considera că un punct oferă dimensunea, două puncte – o linie, trei puncte – un triunghi sau un plan, iar patru puncte – volumul. Pythagoras a venit în contact cu scrierile mesopotamiene unde erau date exemple concrete ale folosirii teoremei, care avea să fie legată de numele său. Printre cei care au notat contribuțiile sale, îi putem aminti pe Platon și Aristotel.

Euclid nu se lasă mai prejos

În epoca elenistică, de departe, cel mai important matematician a fost Euclid (325-265 a.Chr.), născut în cel mai important centru cultural al Orientului, Alexandria. Opera sa fundamentală este reprezentată de lucrarea Elementele, care are 13 direcții de cercetare: congruența, identități, cercuri, poligoane înscrise, proporții, poligoane asemenea, aritmetică, mărimi nemăsurabile, geometrie. A avut contribuții esențiale la dezvoltarea studiilor de optică.

Aristarh, precursorul lui Copernicus

Un reprezentant de marcă al școlii alexandrine, a fost Aristarchos din Samos (310-250 a.Chr.). A fost primul care a enunțat teoria potrivit căreia Pământul descrie o mișcare de revoluție în jurul Soarelui.  A demonstrat, cu mijloacele epocii sale, că distanța de la Pământ la Soare este de circa 20 de ori mai mare decât cea de la Pământ la Lună.

Arhimede, matematicianul

Știința matematicii a cunoscut noi descoperiri, grație activității lui Archimede (287-212 a.Chr.), născut la Syracuza în Magna Graecia. El a scris un număr remarcabil de lucrări, precum Măsurarea cercului, Quadratura Parabolei, Sfera și Cilindrul, Conice și Sferice. În domeniul aritmeticii, el a conceput un sistem de numerație bazat pe sistemul numerotării în Grecia antică.

Erathostene, inventatorul coordonatelor geografice și al numerelor prime

În perioada imediat următoare, s-a remarcat Eratosthenes (276-195 a.Chr.). născut la Cyrene, în Egiptul elenistic. El a rămas în memoria contemporanilor ca fiind creatorul unui sistem de calcul al numerelor prime (ciurul lui Eratostene -  algoritm prin care dintr-o listă, până la un multiplu dat, se eliminau numerele care erau multiplul celorlalte). El a fost primul care a creat un sistem de calcul a latitudinii și longitudinii, a calculat circumferința Pământului și înclinația axei acestuia.