Remanierea guvernului de la Londra a fost ultima carte jucată de premierul britanic pentru a-şi salva fotoliul.
Premierul britanic Gordon Brown, prins în mijlocul unei furtuni politice după demisia a şapte miniştri în ultimele patru zile, a încercat ieri să îşi salveze scaunul prin remanierea guvernuluii. Demisia ministrului apărării, John Hutton, prezentată ieri-dimineaţă din „motive familiale”, a accentuat criza internă din Partidul Laburist, care se pregăteşte de pierderi grele în scrutinul local, organizat joi, potrivit rezultatelor parţiale, comentează France Presse. Dar spre deosebire de ministrul muncii, James Purnell, care şi-a anunţat demisia joi seară, imediat după închiderea urnelor la alegerile europarlamentare, Hutton, un apropiat al fostului premier Tony Blair, nici măcar nu l-a avertizat pe Brown că intenţionează să părăsească executivul.
Purnell i-a cerut, în schimb, premierului să îşi dea demisia pentru a evita o înfrângere usturătoare la alegerile generale, prevăzute pentru iunie 2010. „Cred că o continuare a mandatului dumneavoastră face victoria conservatorilor să fie o ipoteză tot mai probabilă. În consecinţă, vă cer să vă daţi demisia şi să daţi partidului nostru o şansă concretă de a câştiga”, i-a transmis Purnell premierului într-o scrisoare.
A şaptea demisie a venit ieri după-amiază din partea ministrului transporturilor, Geoff Hoon, potrivit presei britanice. Acesta şi-a anunţat retragerea cu puţin timp înaintea conferinţei de presă a premierului în care acesta a anunţat modificările operate în structura executivului. Manevre interne Brown a evitat o revoltă deschisă în interiorul partidului, revenind asupra intenţiei de a-l înlocui pe Alistair Darling, ministrul finanţelor, cu un apropiat de-al său, Ed Balls. Darling este apreciat pentru eforturile sale de depăşire a crizei. Prin transferarea lui Alan Johnson, până ieri ministrul sănătăţii, la Interne, premierul a încercat să îşi asigure loialitatea acestuia, considerat de mulţi drept principalul concurent al lui Brown.
Un număr de 75 de deputaţi laburişti au început însă să strângă semnături pentru înlăturarea sa, un scenariu care, dacă devine realitate, ar putea duce la convocarea de alegeri anticipate în toamnă. Ministrul de externe, David Miliband, şi cel al comerţului, Peter Mandelson, au rămas în funcţie.
Remanierea de ieri, a doua în ultimele opt luni, este ultima şansă pentru Brown să îşi asigure sprijinul partidului, comentează analiştii. Aceştia apreciază că, deşi câştigă ceva timp prin această manevră, redusă la înlocuirea miniştrilor demisionari, presiunile interne asupra sa vor fi menţinute. Autoritatea sa a fost în mod clar ştirbită, într-un moment în care Marea Britanie traversează o gravă criză economică şi are nevoie mai mult ca oricând de un guvern puternic. Popularitate la pâmânt
Potrivit unui sondaj dat publicităţii ieri, decalajul dintre conservatori şi laburişti este de 22 de procente, în raport de 40% la 18%. Cota de popularitate a partidului de guvernământ a atins nivelul minim înregistrat în ceea ce a rămas în istorie sub denumirea de „miercurea neagră”, mai exact în 16 septembrie 1992, când guvernul conservator condus de John Major a retras lira sterlină din Mecanismul European de Schimb Valutar după prăbuşirea monedei naţionale. Şapte respondenţi din zece s-au declarat nemulţumiţi de prestaţia lui Gordon Brown în fruntea executivului, în timp ce peste trei sferturi dintre aceştia au criticat activitatea guvernului, potrivit Reuters. Popularitatea premierului britanic a scăzut constant în urma unui scandal recent declanşat după ce mai mulţi deputaţi, de diferite culori politice, au reuşit deconteze cheltuieli abuzive făcute în interes personal. Laburiştii, la putere din 1997, au o majoritate confortabilă în Camera inferioară a parlamentului britanic.
„Guvernul se prăbuşeşte sub ochii noştri”, a reacţionat liderul conservator David Cameron la remanierea operată de Brown, cerând din nou organizarea de alegeri anticipate. Gordon Brown a preluat conducerea guvernului de la Londra în iunie 2007, după retragerea lui Tony Blair şi la trei zile după ce a fost ales preşedinte al Partidului Laburist. Timp de zece ani, între 1997 şi 2007, el a ocupat postul de ministru al finanţelor în guvernul Blair.