Globalizarea, pusă pe butuci de Coronavirus

Globalizarea, pusă pe butuci de Coronavirus

Panica indusă în sânul populației din lumea întreagă, legată de numărul victimelor, ascunde adevăratul efect al epidemiei de Covid-19.

Dar globalizarea provoacă și perturbări. Automatizarea, stagnarea salariilor și declinul industriilor tradiționale au cam stricat petrecerea, deoarece numeroși participanți erau din ce în ce mai nemulțumiți de modul în care se descurcă în sistem.

Pe drept sau pe nedrept, mulți dau acum vina globalizare pe pentru necazurile lor.

Coronavirusul a stricat și mai mult petrecerea, amintindu-ne riscurile cu care ne confruntăm atunci când, de pildă, jumătate din produsele industriale ale Marii Britanii provin din China.

Ne puteți urmări și pe Google News

Când fabricile se închid în străinătate, munca se încetinește la noi: indiferent de evoluția bolii, OCDE se așteaptă ca ea să diminueze serios creșterea economică din anul acesta.

Și nu este vorba doar de niște cifre pe o foaie de hârtie: e vorba de miliarde de lire sterline în bani și resurse dispărute dintr-o dată.

Acest lucru dovedește că Donald Trump a avut dreptate. Acum doi ani, el a declarat la Consiliul Adunării Generale a ONU că respinge „globalizarea”. De atunci, a întețit războaiele comerciale cu China, pentru a o dovedi.

Pe atunci, lumea îl lua peste picior, dar astăzi chiar și Emmanuel Macron, viitorul lider al liberalismului mondial, a sfârșit prin a recunoaște că globalizarea se confruntă cu o „criză majoră”.

Ideea UE despre un viitor fără granițe este amenințată chiar de propriii alegători și de exigențele schimbării demografice.

Granițele și barierele au revenit, mai întâi pentru a stăvili valul de imigranți, apoi pentru a controla boala.

Luna trecută, când Austria a decis că dorește un zid la frontiera cu Italia, acest lucru a corespuns cu o tendință: când a căzut Zidul Berlinului în 1989, în lume existau 15 ziduri sau bariere care despărțeau țările din lumea întreagă; astăzi, sunt 77 și numărul lor crește.

Coronavirusul este el însuși un puternic agent de deglobalizare. El a pus capăt deplasărilor locuitorilor și turiștilor, împiedicându-i pe angajați să se prezinte la muncă, a pus lacăt pe magazine și restaurante și a tăiat lanțurile de aprovizionare dintre țări.