A murit Luigi „Gigi” Riva, cel mai prolific marcator din istoria echipei naționale de fotbal a Italiei, la vârsta de 79 de ani. Acesta avea probleme cardiace, iar în ultimele zile starea de sănătate i s-a înrăutățit considerabil.
Gigi Riva a fost o figură emblematică pentru echipa Cagliari, maecând un capitol deosebit în istoria prestigioasă a clubului de pe insula Sardiniei. De fapt, îl chema Luigi, dar era alintat Gigi.
În primul său an competiţional la Cagliari a reuşit să înscrie de opt ori în 26 de partide.
Gigi Riva a murit la 79 de ani
Duminică, Gigi Riva a fost dus la spitalul Bortzu din Cagliari, după ce a suferit un infarct. În prima fază, medicii au reușit să îl stabilizeze și au transmis că „pacientul este liniștit, într-o stare stabilă. Medicii îi urmăresc cu atenția starea în continuare”.
Ulterior, în cursul zilei de luni, familia atacantului a anunțat că a murit.
Născut la 7 noiembrie 1944 în Leggiuno, provincia Varese, Lombardia, Gigi Riva a avut o copilărie dificilă. La vârsta de doar nouă ani, tatăl său a murit, iar mama l-a trimis la o școală cu regim de organizare strict, gestionată de biserică.
După ce a petrecut trei ani în această instituție școlară, a început să lucreze într-o fabrică și, simultan, să practice fotbal în timpul weekendurilor. Destinul său a devenit și mai tragic când mama sa a decedat, lăsându-l orfan.
Gigi Riva a fost remarcat și invitat să joace pentru echipa amatoare Laveno-Mombello, unde, timp de două sezoane, a reușit să marcheze 63 de goluri și să devină un erou local.
A debutat pentru Squadra Azzurra, în 27 iunie 1965
Îmbrăcarea tricoului echipei naționale a Italiei a constituit confirmarea internațională a calității sale de jucător de excepție. Debutul în Squadra Azzurra a avut loc pe 27 iunie 1965, într-o victorie amicală (2-1) împotriva naționalei Ungariei.
Potrivit antrenorului său, Arturo Silvestri, Gigi Riva era o adevărată „mașină de goluri” care aștepta momentul potrivit să strălucească. Prin încrederea acordată filosofiei de joc implementate de Silvestri, Gigi Riva și-a confirmat în sezonul 1966/1967 statutul, marcând 18 goluri în 23 de apariții pentru echipa Cagliari.
În următoarele două sezoane avea să marcheze alte 33 de goluri, devenind piesa cea mai importantă în angrenajul echipei din Sardinia.
Pe 12 aprilie 1970, o zi care avea să rămână în analele fotbalului sardinian, a devenit cea mai memorabilă pentru suporterii echipei în care strălucea unul dintre cei mai de seamă atacanți ai fotbalului italian - Gigi Riva, cunoscut și sub numele de „Rombo di Tuono” (Lovitura Tunetului), după cum îl alintase celebrul jurnalist sportiv Gianni Brera.
Cu un impresionant total de 21 de goluri în 28 de meciuri disputate în acel sezon remarcabil pentru Cagliari, Riva nu numai că a obținut al treilea său trofeu Gheata de Aur, dar a fost și nominalizat pentru prestigiosul Balon de Aur.
Gigi Riva a refuzat orice altă ofertă venită din partea cluburilor italiene
A rămas în memoria pasionaților de fotbal din Italia ca unul dintre cei mai remarcabili atacanți din toate timpurile.
Porecla sa „Rombo di Tuono” se datorează puterii impresionante a șuturilor sale. A reușit să înscrise de 207 ori în cele 374 de apariții purtând tricoul roșu-albastru, iar pentru Squadra Azzurra a marcat de 35 de ori în 42 de meciuri, stabilind o medie excelentă de goluri pe partidă.
Marile cluburi ale Italiei i-au făcut oferte, dar el a respins fiecare propunere tentantă, demonstrându-și atașamentul deplin față de echipa care l-a propulsat în fotbalul de elită.
Ulterior, Gigi Riva a ocupat diverse poziții în lumea fotbalului italian. A fost președinte al clubului pentru care și-a dedicat cea mai mare parte a carierei (1986-1987), manager al Federației Italiene de Fotbal, director sportiv și team manager al naționalei Italiei între 1990 și 2013.
În 1976, a înființat o școală de fotbal în Cagliari, care îi poartă numele.
În decursul anilor, a recunoscut că a trecut printr-o formă de depresie în anii dificili ai tinereții, iar fotbalul a fost acela care i-a redat speranța. Fiecare gol marcat a reprezentat o bucurie autentică, potrivit Agerpres.