În ultimele trei decenii, viziunea Germaniei asupra eșichierului geopolitic mondial nu era orientată spre o estimare clară a mutațiilor din mediul de securitate planetar fiind mai mult proiectată spre teritorii importante pentru NATO sau alți membrii ai Alianței: Afganistan, Libia, Irak, Sahel.

În Europa, clasa politică berlineză credea că odată cu evenimentele din 1989 și anii care au urmat, s-a intrat într-o perioadă de pace perpetuă iar vocile care încercau să demonstreze contrariul erau puține. Liniștea avea să fie perturbată, într-o fază preliminară, de administrația Trump care a zdruncinat puțin poziția Germaniei de mare exportator pe piața americană însă furtuna adevărată avea să urmeze odată cu expansiunea Chinei pe continent și mai ales, cu invadarea Ucrainei de către Rusia. Berlinul a fost constrâns să gândească în alți termeni geopolitici întregul sistem al relațiilor sale la nivel internațional dar mai cu seamă rapoartele sale cu Moscova - cunoscuta Ostpolitik - Beijingul și...Washingtonul.

Aș spune că superficialitatea din anii trecuți a fost înlocuită treptat, dar în scurt timp, cu o strategie bazată pe evaluarea predictivă a oportunităților oferite de noua conjunctură internațională - pentru interesele sale naționale în primul rând - și resetarea rețelelor de încredere mai ales pe segmentul transatlantic. Pornind de la aceste considerente, aș îndrăzni să afirm că sarcinile diplomației berlineze sunt aproape la fel de dificile, în această perioadă, ca în primii 20 de ani ai perioadei postbelice când Germania revenea în elita economică și chiar politică a lumii.

Dar uriașul economic care este Germania acționează nu doar în domeniu diplomatic ci și militar sau mai precis: politico-militar. În luna iulie, la puțină vreme după reuniunea NATO la nivel înalt de la Madrid, publicam un articol despre inițiativa cancelarului Olaf Scholz privind creșterea cheltuielilor militare și dotarea armatei germane la nivelul cerut de realitatea operativă internațională.

Germania - posesoarea unor structuri militare consolidate - va întări flancul de est al Alianței Atlantice

Scriam atunci că înarmarea Germaniei ar aduce o contribuție importantă la rezolvarea uneia dintre marile probleme strategice ale Statelor Unite: transferul spre regiunea Indo-Pacific al sistemului său de interese. Simplificând demersul analitic, obținem esența gândirii americane în această chestiune: indiferent de rezultatul conflictului din Ucraina, Rusia își va reduce la un minim istoric capacitatea agresivă convențională.

Germania - posesoarea unor structuri militare consolidate - va întări flancul de est al Alianței Atlantice asigurând elementul de descurajare în fața unei eventuale agresiuni a Moscovei spre vest. În puține cuvinte: Rusia își reduce considerabil proiecția de putere în Europa, Germania devine principalul garant al păcii în centrul continentului iar America își concentrează forțele și atenția în Pacific chiar dacă, în termeni cantitativi, prezența americană în Europa va fi în creștere.

Numai că spre Pacific se îndreaptă și Germania. Deocamdată în surdină dar hotărât. La jumătatea lunii august, șase aeronave aparținând Luftwaffe au decolat de la baza aeriană Neuburg cu destinația Singapore, însoțite de patru avioane multirol A400M și trei de transport A330. De aici s-au deplasat la Darwin-Australia pentru a participa la exercițiul militar Pitch Black (19 august - 9 septembrie), alături de alte 12 state între care Singapore, Australia, Coreea de Sud, Japonia. După finalizarea manevrelor de la Darwin, escadrila germană participă, în aceste zile, la un exercițiu al forțelor navale australiene - Royal Australian Navy iar ulterior se va deplasa la Seul și în Japonia.

Germania își va consolida prezența militară în regiunea Indo-Pacific

Dacă acum, Germania, Coreea de Sud și Japonia dispun de echipamente aviatice diferite iar inter-operabilitatea este doar un deziderat, în anii următori vor primi comenzile de aparate F-35 și vom avea o altă situație. În paralel cu extinderea, în premieră, spre Pacific a acțiunilor aviației militare germane, generalul Eberhard Zorn, Inspectorul general - Șeful statului major - al armatei germane, arăta că țara sa își va consolida prezența militară în regiunea Indo-Pacific trimițând în următorii doi ani mai multe nave și participând la manevrele organizate de unele state din zonă.

Pe fondul întăririi continue a prezenței Chinei în arealul maritim din sud-estul Asiei și în Pacificul de sud, Berlinul a elaborat, încă din 2020, un ansamblu de măsuri privind politica sa în regiune care ar avea și o componentă militară. Pentru guvernul unuia dintre cei mai mari exportatori ai lumii, datoria sa este să asigure securitatea rutelor utilizate de comercianți. Interesul național se extinde și asupra protecției lanțului de aprovizionare cu materii prime și componente tehnologice destinate industriei germane.

Pentru ministerul german al apărării, compromiterea căilor de transport în Indo-Pacific ar avea consecințe grave pentru Berlin și nu numai. Între factorii de risc major se numără creșterea continuă a bugetelor apărării ale statelor din regiune - al Chinei în special dar și al celor care se opun politicii chineze - și prezența a patru puteri nucleare: India, Pakistan, China și, la nord - Rusia.

Germania se angajează constant în acțiunile de limitare a influenței Chinei

Germania se angajează constant în acțiunile de limitare a influenței Chinei, aspect care-i creează un avantaj în relația cu Statele Unite dar măsurile legate de protecția intereselor sale rămân prioritare. Dificultățile economice actuale ale Berlinului legate de aprovizionarea cu energie - care conduc la intrarea țării într-o perioadă de vulnerabilitate crescută - ar putea întârzia implementarea proiectelor legate de creșterea cheltuielilor militare anunțată de cancelarul Scholz. Faptul că privește cu atenție și interes regiunea Indo-Pacific și participă la acțiuni, va atenua eventuale critici din partea Washingtonului.

Bine primită la Washington și Bruxelles a fost recenta decizie a guvernului german prin care se amâna achiziționarea de către COSCO - societate chineză controlată de stat - a unei părți, (35%), dintr-un terminal al portului Hamburg. Tranzacția reprezintă un test pentru relațiile chino-germane și chiar pentru viitorul raporturilor chino-europene.

Chinezii dispun deja de segmente importante ale terminalelor de la Anvers (Belgia), Rotterdam (Olanda) și Vado Ligure (Italia). Sunt, de asemenea, majoritari în porturile Pireu (Grecia), Bilbao și Valencia (Spania). Controlează aproximativ 10 % din traficul portuar european. Inițiativa Belt and Road prinde contur...