Germania unificată împlineşte astăzi 20 de ani, două decenii în cursul cărora prima economie a Europei şi-a redobândit şi locul de gigant politic, dar nu a reuşit, în schimb, să niveleze discrepanţele socio-economice între est şi vest.
Pe 3 octombrie 1990, la 11 luni după căderea Zidului Berlinului, intra în vigoare tratatul în baza căruia se uneau Republica Federală Germană (RFG) şi Republica Democrată Germană (RDG).
"Am reuşit multe lucruri, dar nu putem schimba 40 de ani de comunism peste noapte. ştiam atunci că va fi un drum lung", a declarat recent Hans-Dietrich Genscher, fostul şef al diplomaţiei în guvernul cancelarului Helmut Kohl, acesta din urmă considerat unanim drept părintele reunificării germane. "Este mai dificil decât ne imaginam în 1990", a subliniat şi actualul ministru de Finanţe, Wolfgang Schauble.
După 20 de ani, Germania celor 82 de milioane de locuitori este însă un stat stabil din punct de vedere politic, condusă în acest răstimp de doar trei cancelari. Angela Merkel, actualul şef al executivului de la Berlin, născută în fost Germanie comunistă, este o "veste bună", aşa cum susţine ministrul de Interne, Thomas de Maiziere. Şi asta pentru că prim-planul vieţii politice germane este dominat de figuri din fosta Germanie occidentală, comentează AFP.
"Ingraţii" şi "aroganţii"
Înglobarea Germaniei de Est, mai ales din punct de vedere economic, s-a făcut dificil. Efectele se văd şi astăzi. Fosta RDG rămâne slab industrializată, salariile şi pensiile sunt inferioare celor din fosta RFG iar şomajul atinge cote ridicate în raport cu situaţia din vest. "Kohl a lăsat impresia că poate rezolva problemele Germaniei de Est cu banii din buzunar. Un eufemism enorm", a declarat Hans-Werner Sinn, directorul institutului economic Ifo.
Vestul a vărsat deja 1.400 de miliarde de euro pentru a ajuta Estul şi a atenua discrepanţele socio-economice. "Pactul de solidaritate", care are drept scop depăşirea acestor diferenţe, rămâne în vigoare până în 2019.
Prejudecăţile rămân şi ele puternice. "Majoritatea germanilor văd mai multe diferenţe decât puncte comune între Est şi Vest", spune sociologul Klaus Schroeder. "Mulţi din Vest cred că esticii sunt ingraţi şi plângăcioşi. În ceea ce îi priveşte pe estici, aceştia cred în mare parte că vesticii sunt aroganţi, se văd precum cetăţeni de mâna a doua şi îşi caută astfel locul în fostul spaţiu comunist", a mai explicat acesta.