O decizie a Curții Constituționale din Germania interzice orice măsuri care urmăresc să împiedice o persoană să recurgă la sinucidere asistată.
Curtea Constituţională germană a stabilit miercuri că o lege din 2015 care interzice serviciile comerciale de asistenţă la sinucidere este neconstituţională.
Legea îi priva pe pacienţii în fază terminală de „dreptul de a-şi alege moartea”, a explicat Andreas Vosskuhle, preşedintele Curţii Constituţionale, cu sediul la Karlsruhe.
„Acest drept include libertatea de a-ți lua viaţa şi de a cere ajutor pentru a o face”, a adăugat înaltul magistrat, citat de DPA.
„Dreptul de a-şi alege moartea nu este limitat la anumite faze ale vieţii şi bolii”, a explicat preşedintele Curţii Constituţionale.
Instanţa fusese sesizată de asociaţii germane şi elveţiene de asistenţă la suicid, de medici sau de pacienţi.
În 2015, după dezbateri aprinse, Bundestagul a interzis asistenţa „organizată” la suicid, declarând-o pasibilă de 3 ani de închisoare. De asemenea era interzisă şi promovarea comercială a sinuciderii asistate.
În 2017 însă, Curtea administrativă de la Leipzig, cea mai înaltă jurisdicţie administrativă germană, a dat o decizie surpriză, şi anume că, „în cazuri excepţionale, statul nu poate împiedica accesul unui pacient la produse anestezice care i-ar permite să se sinucidă cu demnitate şi fără dureri”.
Curtea administrativă fusese sesizată de soţul unei femei paralizate în întregime în 2002 în urma unui accident şi care a fost nevoită să meargă în Elveţia în 2005 pentru a recurge la sinucidere asistată.
Curtea de la Leipzig i-a dat câştig de cauză soţului, stabilind trei condiţii: suferinţa pacientului să fie insuportabilă, decizia de a muri să fie luată în mod liber şi să nu existe alternativă rezonabilă.
În urma protestelor declanşate, mai ales din partea influentelor Biserici catolică şi protestantă, aplicarea acestei decizii era însă blocată de doi ani, din ordinul dat de Ministerul Sănătăţii Institutului federal al medicamentelor, care a trebuit să refuze „peste 100 de bolnavi”.
Potrivit Curţii Constituţionale, legiuitorul dispune de „un evantai larg de posibilităţi”, precum obligaţiile de informare şi de aşteptare, pentru a reglementa asistenţa la sinucidere.
Cu toate acestea, arată Curtea, ajutorul nu trebuie să fie subordonat diagnosticului unei maladii incurabile.
„Putem regreta decizia (unui bolnav de a alege să moară), putem încerca totul pentru a-l face să se răzgândească, dar în final trebuie să acceptăm libera decizie”, a mai afirmat preşedintele Curţii Constituţionale.