Germania Asiei. Dosarul iranian. HOROSCOPUL LUI DOM' PROFESOR

Radu Stefanescu
21 septembrie 2019, 01:52

Embargoul impus de UE și SUA nu are niciun efect asupra Iranului, decât de imagine. Iranul are un mare consumator de petrol în persoana Chinei. Nu are atât combustibil, cât cere China! Vedeți dragi lupi, padwani și hobbiți, președintele Donald Trump este un om deosebit de inteligent și iscusit. Iranul îi este absolut indiferent. Dar, China, nu! Amenințând Iranul, face mișcarea că vrea să ia pompa de benzină marii mașinării chinezești!

21,22 septembrie

Prețurile la energia electrică explodează. Cât va costa curentul

Vânt, ploaie și ninsoare până sâmbătă seara, inclusiv în București

Pe 21 septembrie s-au născut H. G. Wells, Stephen King, Leonard Cohen, Larry Hagman, Marius Popp, Păuniţa Ionescu, Iosif Sârbu, Valeriu Sterian, George Crin Laurenţiu Antonescu. Pe 22 septembrie s-au născut Michael Faraday, Erich von Stroheim, Anna Karina, Augustin Buzura, Alice Botez, Dumitru Ghiaţă, Grigore Cobălcescu.

Tradiţional, în jurul echinocţiului de toamnă se aflau o seamă de sărbători, adunări, festivaluri, prin care românii celebrau roadele muncii lor. Aveau loc târguri vestite şi se pecetluiau contracte, căsătorii şi alianţe. Dictatura lui Carol I şi apoi cincizeci de ani de nazism au distrus tradiţiile, dictatorii se tem de popor şi nu doresc să se strângă multă lume într-un loc.

Poporul român a fost un popor vesel şi muncitor care ştia să se distreze, dar în primul rând ştia să munceasă. Şaizeci de ani de dictatură şi treizeci de ani de aşa-zisă „democraţie” au distrus tradiţia, au mutilat sufletul poporului, l-au nenorocit mult mai mult decât cei patru sute de ani de dominaţie islamică turcească. Să ne amintim de reacţia bunului Rege când s-a întors din exil, Dumnezeu să-l odihnească, în România: „Poporul, unde este poporul meu?”

Un sociolog finlandez spunea că în România doar ţiganii sunt autentici. Restul...

Dar să lăsăm analiza coloniei care este România în seama sociologilor şi a politologilor...

Doamnelor și domnilor, dragi lupi, padawani și hobbiți vă sunt dator cu opinia mea, m-ați întrebat mulți dintre domniile voastre. Despre o țară unde am trăit mai mult de șapte ani. Cred că se poate vorbi despre Germania Asiei. Nu, nu este vorba de Japonia ! Ţara Soarelui Răsare poate fi numită, eventual, Germania Orientului Îndepărtat. Cancelaria mîndrului Albion a denumit demult, inspirat sau nu, tot ceea ce este la est de Grecia : Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu, Asia şi Orientul Îndepărtat. Şi cu siguranţă că Foreign Office ştia ce face în acele timpuri cînd tricolorul britanic stăpînea mările. Şi nu numai mările, ci şi vaste colonii. Unii glumeţi spun că numele zonelor geo-politice le-au dat nevestele ofiţerilor britanici în funcţie de cît timp făcea scrisoarea pînă la soţii lor. Germania Asiei este o ţară întinsă şi la fel de frumoasă ca şi ţara lui Siegfrid. Copil fiind, admiram într-o zi pe străzile Bucureştilor cîteva minibuze nou-nouţe, de la o poştă Mercedes, dar pe care scriau Iran National . L-am întrebat pe şoferul unuia dintre luxoasele maşini în ce ţară sunt fabricate. „Mai, ţîcă, sunt făcute în Iran, în Germania Asiei !” – a declarat superior neamu’ lui manivelă. Ca multe dintre impresiile copilăriei, imaginea m-a obsedat.

Viaţa care este mult mai complexă decît orice roman, sau film mi-a permis să verific, la faţa locului, în Iran, spusele şoferului.

La cîteva ore de zbor de Bucureşti te primeşte, cu o ospitalitate inegalabilă, o altă lume. La prima vedere te surprind diversitatea şi diferenţele. O lume cu legile ei, care se respectă cu stricteţe, cu bogăţia fabuloasă care numai în Orient poate exista şi care te striveşte sub tonele de aur ale bijuteriilor, pe tine, sărman european pierdut în cel mai mare bazar din lume. Te surprind şi te încîntă mirosurile astringente, înţepătoare, picante şi uneori dulci ale sutelor de mirodenii, seminţe şi fructe, unele cu nume ce nu au corespondent în limba română, mirosul lînii, celebrelor covoare persane, conservele de caviar regal la preţul pateului de ficat, oglinzi, şi multe, multe lumini şi becuri colorate. Teheranul, capitala, este ca un uriaş bun şi vesel. Are 65 de kilometri de la nord la sud şi peste 30 de la est la vest. În această vale a muntelui Elbruz luptă pentru supravieţuire 12 milioane de oameni şi patru milioane de autoturisme. La prima vedere se pare că inteligenţa mecanică a izbîndit şi că nefericitul pieton va fi mîncat de maşini, ca în cine ştie ce film prost de SF. Maşinile se opresc milimetric şi pietonul trece. Şoferii iranieni sunt neîntrecuţi în arta condusului, poate că şi de la faptul că domneşte regula „nu lovi cu faţa”, o comportare preventivă care evită multe accidente; se pare că este vorba de responsabilitate, şi vom mai vorbi despre aceasta. Probabil contează şi faptul că tinerii iranieni, încă din copilărie, se învaţă cu aprecierea vitezelor şi a distanţelor, mai întîi pe motorete şi apoi pe motociclete.

Din fericire Teheranul este pe un platou muntos la aproape 1600 metri altitudine. Aerul condiţionat al oraşului este asigurat de circulaţia atmosferică montană care aduce în permanenţă aer curat de la munte. Ca turist eşti încîntat de muzeele unice, cum ar fi Muzeul Covorelor sau al Sticlăriei, de Golestan de Saadabad, şi din nou de Marele Bazar. Apoi, Iranul nu este compus numai din Teheran, cum Germania nu însemnă numai Berlinul. Isfahan, Shiraz, Yazd, Mashad, Tabriz sunt tot atîtea muzee şi locuri unice de vizitat. Ce să mai spun de Persepolis, Pasargad sau Karakelissa. Dacă te mulţumeşti numai cu poziţia de vizitator, rămîi cu amintiri de neuitat, cu un vraf de poze şi cu adresele noilor prieteni iranieni. Dacă nu te mulţumeşti să fii simplu turist, ci încerci să înţelegi pe ce lume te afli, te surprinzi că te simţi bine în Iran. Regulile sunt clare, de la început trebuie să respecţi îmbrăcămintea musulmană şi obiceiurile – apoi eşti liber. Nimeni nu vrea să-ţi fure portofelul sau mobilul, nimeni nu vrea să te tîlhărească sau să te înşele, nimeni nu te agresează cu violenţă, cu sex sau cu pornografii. Un om obişnuit şi cinstit este la el acasă în străvechea Persie. Nicăieri, şi am umblat în vreo patru-cinci duzini de ţări, nu am întîlnit privirea aceea directă, direct în ochi, atît a bărbaţilor cît şi a femeilor. Sau grija şi respectul faţă de copii. Niciodată nu am văzut o mămică sau un tătic altoindu-şi copilul pentru vreo poznă. Sunt un popor liber şi mîndru. Sunt mîndri că sunt iranieni. Sunt mîndri de istoria lor, de Revoluţia lor, de conducătorii lor. Sigur că au şi ei problemele lor, şi nu puţine, dar există o elită, o clasă politică responsabilă care se străduieşte să rezolve accidentele şi nedreptăţile istoriei.

Poate credeţi că am forţat comparînd Iranul cu Germania ! Deloc, dacă ne gîndim la istorie. Ambele ţări au avut perioadele belicoase, armate nemaipomenite, au avut fürerii şi dictaturile respective. Dacă Germania şi-a bazat dezvoltarea economică pe cărbunele din valea Ruhr, avantajul dar şi blestemul Iranului a fost petrolul, foarte mult petrol. Poate că unii istorici ar protesta arătînd că Persia, împreună cu Egiptul şi cu Grecia au fost leagănele istoriei umanităţii cînd triburile germanice încă nu ajunseseră în nordul Europei Oricum, şi nemţii şi iranienii sunt arieni – o ramură a triburilor indo-europene. În jurul anul 1.500 înainte de Hristos platoul iranian a fost colonizat de triburi ariene, venite din stepa Asiei Centrale. Aduceau o tehnologie superioară civilizaţiilor neolitice ale Elamului, Mesopotamiei şi văii Indusului. Un grup de arieni, mezii s-au stabilit în nord-vestul podişului, iar parţii în est.

Probabil că ne mai amintim din cartea de istorie de profetul Zoroastru, de regii Cirus şi Darius, de capitala Persepolis, de lupta de la Marathon din 490 înainte de Hristos dintre hopliţii greci şi nenumăratele armate persane. Apoi de Alexandru cel Mare şi frumoasa Roxana. De puternicul regat al parţilor şi dinastia achmeidă care a rezistat iscusinţei şi tehnologiei militare romane, cea mai bună a tuturor timpurilor. De dinastia sassanizilor, începînd din anul 224, care a rezistat cinci secole presiunii formidabile, militare şi ideologice a Bizanţului, dar a sucombat în faţa triburilor sălbatice ale hunilor albi. Cînd cu ajutorul Bizanţului, cînd împotriva lui, cînd cu turcii, dinastia sassanidă a rezistat pînă în anul 641 cînd a căzut sub loviturile arabilor musulmani, care nu erau prea învăţaţi, dar erau excelenţi războinici şi motivaţi de puterea noii religii pe care o răspîndeau.

Sprijinită de stat, religia musulmană a luat locul, destul de repede, dar nu în întregime, zoroastrismului. Califatul arab de la Damasc şi apoi de la Bagdad, Omeiazii şi Abbasizii, conduc destinele poporului iranian pînă în secolul X cînd pe scena politică reapare o o nouă forţă, o sectă şiită, de care legenda spune că reînoda o tradiţie veche de peste o mie cinci sute de ani, Frăţia Albă, - Bătrînul din Munte din fortăreaţa Alamud, din munţii de nord ai Iranului. Formidabilii călugări-războinici, dervişii sufi sau buida, un fel de călugări Shaolin, foarte puţini, dar cunoscători ai ştiinţelor secrete și stăpânind perfect artele marțiale (legenda spune că 12 dintre ei au distrus o armată arabă de 50.000 de ostaşi) cuceresc în 945 Bagdadul şi controlează pe faţă Iranul şi Irakul până în secolul XII. Ceva s-a întîmplat în acel secol al X-lea. Se pare că iranienii au realizat că sunt o mare naţiune, că au o conştiinţă naţională . Spiritul nemuritor al rasei s-a ilustrat prin apariţia, în secolul al X-lea a literaturii culte iraniene prin poeziile lui Rudaki şi Ferdousi. Dar începe epoca marilor năvălitori: tot felul de turci, mongolii, afganii, uzbecii au distrus bogatele oraşe şi au jefuit populaţia. Totuşi, mai este timp pentru marea cultură – aşa apar nume ca Omar Khayyam, Hafez sau Saadi.

Abia în secolul XVI, un Mihai Vitezul iranian, pe nume Ismail, pe valul speranţelor şi revoltelor populare se proclamă şah şi imam şi stabileşte doctrina şiia ca religie oficială a Iranului. Ismail I este primul şah al dinastiei safavidă (1501 – 1736). Celebrul şah Abbas reconstruieşte oraşele, mai strălucitoare ca înainte, traseză noi drumuri, stabileşte un nou guvern şi o nouă putere centrală. Mare amator de arhitectură fină şi construcţii elegante, Şah Abbas îşi stabileşte capitala la Isfahan, care devine unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Clădirile, palatele şi moscheea regală, la fel ca şi imensa piaţă unde se juca polo, există încă la Isfahan spre deliciul turiştilor. Dinastia safavidă este distrusă de o năvălire a afganilor. Pentru o scurtă perioadă de timp, sub Şahul Nader (1736-1747) Iranul redevine o putere militară şi cucereşte India recîştigînd unul dintre simbolurile puterii şahilor: Tronul Păunului, o imensă bijuterie din aur şi pietre preţioase, se găseşte în prezent într-un muzeu din Teheran – capitală din anul 1788. După moartea lui Nader, Iranul străbate o perioadă tulbure de războie civile care au slăbit mult ţara. De prin 1790 dinastia Quajarilor iese victorioasă şi conduce ţara pînă la Primul Război Mondial. Pînă la începutul secolului XIX, Iranul nu a avut, practic legături sau probleme teritoriale cu puterile europene. Profitînd de slăbiciunea puterii centrale iraniene şi promovînd politica expansionistă din acele timpuri, Rusia ţaristă şi Anglia se amestecă în spaţiul şi problemele iraniene. Astfel Rusia ocupă partea de nord a Iranului pînă la rîul Aras, iar Marea Britanie obţine în 1901 drepturi exclusive pentru comercializarea zăcămintelor de petrol. De fapt, tot secolul XIX a fost marcat de lupta dintre Rusia şi Anglia pentru hegemonie în Iran. Creşterea influenţei străine în ţară, adică sărăcia, corupţia, denaţionalizarea, lipsa de speranţă, slăbiciunea evidentă a statului iranian a dus la o puternică mişcare naţionalistă, la începutul secolului XX. Astfel în anul 1906, după o primă răbufnire revoluţionară, se convoacă primul Majlis, Adunarea Naţională, care a întocmit o Constituţie liberală. În 1907 se închie un tratat secret anglo-rus care împarte Iranul în două sfere de influenţă.

După victoria revoluţiei bolşevice, în 1917, englezii denunţă public unilateral tratatul şi aşa află şi iranienii cum erau împărţiţi de marile puteri, pe faţă, în scris şi fără nicio ruşine. Reacţia populară nu se lasă aşteptată şi pe fondul unor puternice convulsii sociale, în anul 1921, Reza Khan, un ofiţer, dă o lovitură de stat şi se proclamă şah ereditar. Dorind să contrabalanseze influenţele Angliei şi a noii puteri militariste a Sovietelor, care moştenise aceiaşi poftă de teritorii de la Rusia ţaristă, Reza Pahlavi încearcă să se apropie de noua stea a Europei, Germania nazistă. Acest lucru este sancţionat imediat şi la două luni de la atacul Germaniei împotriva URSS, armatele sovietice şi britanice ocupă Iranul. Reza Şah este obligat să abdice, la 16 septembrie 1941, în favoarea fiului său Mohamed Reza Pahlavi. Prin 1942 apar şi trupele americane motivînd că trebuie să protejeze căile de aprovizionare către frontul rusesc. Trupele de ocupaţie americane nu au părăsit Iranul decît 40 de ani mai tîrziu. După bunul lor obicei, la sfîrşitul războiului, sovieticii comit nişte republici populare pe teritoriu iranian: Republica Populară a Azerbaidjanului şi Republica Populară a Kurdistanului. Iranienii reuşesc să recupereze doar o parte a teritorului, restul rămîne cum se vede şi astăzi pe hartă.

În anii ’50 apare o puternică mişcare naţionalistă al cărui principal exponent a fost primul ministru Mosaddeq şi care reuşeşte să naţionalizeze industria petrolieră în anul 1951. Cu toată blocada britanică şi cu opoziţia făţişă a şahului, curentul reformator continuă. În 1952 şahul părăseşte ţara dar revine peste un an cînd forţele promonarhiste, sprijinite de americani şi britanici răstornă guvernul ales democratic. De fapt acest episod constituie cheia politicii moderne iraniene. Nu se poate spune că Şahul nu a fost un foarte bun patriot şi că nu dorea binele ţării, cum nu se poate spune despre curentul reformator musulman că nu dorea modernizarea şi progresul ţării. Au diferit doar metodele folosite. Dacă Şahul Reza a fost un despot luminat, care nu prea se sinchisea de legi, dar care dorea o schimbare rapidă şi o dezvoltare fulminantă a ţării, cu ajutor străin occidental, chiar cu preţul renunţării la valorile naţionale – nu acelaşi lucru dorea poporul şi clerul. După sute de ani de ocupaţie străină, mai vizibilă, sau mai puţin apăsătoare, poporul dorea să fie liber şi independent. Nu prea a contat faptul că în deceniul al şaptelea Iranul a devenit lider regional, jandarmul Golfului, şi că dispunea de a cincea armată, ca putere, în lume. Repetatele încercări de suprimare ale şahului, creşterea presiunii făcute de poliţia politică asupra populaţiei, demonstraţiile studenţeşti, protestele aripii conservatoare religioase, dar în primul rînd dorinţa poporului de libertate şi independenţă reală au condus la Revoluţia din 11 februarie 1979.

Figura centrală a revoluţiei, unul dintre marii lideri mondiali ai tuturor timpurilor, Imamul Khomeini se întoarce în Iran, la 1 februarie 1979, după decenii de exil, a stat mai mult în Franța. Şahul părăsise Iranul la 16 ianuarie. După o perioadă de cîteva zile de confruntări cu arma în mînă dintre diferitele facţiuni şi curente populare, sau politice şi chiar dintre unele corpuri de armată, în noaptea de 1 aprilie 1979 Ayatollahul Khomeini proclamă Republica Islamică Iran. Din punct de vedere politic acţiunea a fost singura care putea să rezolve sau să conducă către o soluţionare viitoare ale marilor probleme ale Iranului şi în primul rînd evitarea hegemoniei străine. Prin enunţarea faptului că religia devine izvor de drept în Iran, Ayatollahul, care va rămăne în istorie ca exemplu de integritate şi consecvenţă a propriilor păreri politice, a dat năvalnicului popor iranian singura lege acceptată de toată lumea: Coranul. Pe de altă parte a constituit o clasă politică nouă, clerul - neapărat naţionalistă, conservatoare, prin jurămînt cinstită şi dedicată pînă la moarte respectării legilor Coranului. Cu o clasă politică curată şi cu o republică care nu putea fi înghiţită nici de blocul comunist, nici de cel capitalist, pentru că era altceva, Iranul a pornit la drum.

Iranul este o ţară bogată, aş putea spune îngrozitor de bogată. Poate în primul rînd pentru ca are 10% din rezervele mondiale de petrol, din cel de bună calitate şi uşor de extras, şi este a doua ţară din lume în ceea ce priveşte gazele naturale. Dar tot podişul iranian este un muzeu geologic: aur, argint, fier, crom, vanadiu, uraniu. Apoi urmează caviarul din Marea Caspică şi covoarele care au făcut gloria nemuritoare a Persiei. Autoturisme moderne, industria petrochimică, agricultura, sunt numai cîteva surse alternative de venit naţional. Problemele actuale ale Iranului sunt creşterea ocupării forţei de muncă în condiţiile unei adevărate explozii demografice (în ultimii 30 de ani populaţia Iranului, practic s-a dublat, ajungînd în 2018 la aprope 80 de milioane de locuitori) şi balansarea corectă a cererii cu oferta.

Dacă la început comparam Iranul cu Germania, există puternice similitudini între Iran şi România postrevoluţionară. Amîndouă revoluţiile au fost îndreptate către un sistem închis, puternic centralizat, dictatorial. Politica ambelor state, după revoluţie, s-a îndreptat către descentralizare şi privatizare. Există totuşi, o lecţie de farsi, o lecţie iraniană, adică ceva ce noi nu am reuşit să facem, încă ! Creşterea economică a Iranului a fost anul trecut de 5,1% cu o balanţă pozitivă a comerţului exterior de 17,3 miliarde de dolari. Explozia demografică arată că poporul se simte bine şi în siguranţă şi că este timpul copiilor – au deci încredere în viitor. Aceasta poate pentru că Statul iranian este puternic economic, nu a fugit de răspunderea de a face bani pentru proprii cetăţeni. Apoi privatizarea s-a făcut prin atragerea a mari mase de cetăţeni prin cotaţii de bursă. Un sector extrem de important este cel cooperatist, coloana vertebrală a economiei iraniene, dar care în România nu a fost suficient dezvoltat. Nimeni în Iran nu crede că proprietatea privată este un moft, dar nici nu cere să se scrie în Coran că este sfîntă. Nu am văzut nici un cerşetor şi nici un cîine vagabond în Teheran sau aiurea. Problema actuală a executivului iranian este creşterea capacităţii de producţie şi rafinare a petrolului și creșterea producției agricole - şi pentru asta se pare că nu ar refuza un ajutor calificat din partea partenerilor tradiţionali. Există un pact social între guvern și populație exprimat, destul de plastic, prin sintagma: ”În Iran, nimeni nu se culcă flămând!”

Poate că ar fi cazul să discutăm puţin de condiţia femeilor şi de cenzura mediei în Iran. Sincer să fiu, şi nu este numai părerea mea, ne-am săturat plenar şi iremediabil de violenţele şi agresiunile permanente promovate de unele posturi de televiziune şi de o parte a presei scrise. Pentru cei care nu au călătorit mult ţin să precizez că acest fenomen jegos este tipic romînesc, într-o încercare ciudată şi obsesivă de a imita Occidentul – de fapt o părere sucită şi contrară adevăratului Occident. Mai rău este că o parte a tineretului şi nu numai, chiar consideră că telenovelele şi serialel de la posturile respective sunt viaţa reală. Aici este adevărata lecţie iraniană : să promovăm pe cei mai capabili, pe cei mai inteligenţi, pe cei mai culţi, pe cei mai harnici, în condiţiile unor şanse într-adevăr egale şi fără nici o discriminare.

Astfel a ajuns Preşedinte al Iranului Mohammad Khatami, actualul lider religios absolut, care a cuvîntat, în faţa studenţilor de la Universitatea din Teheran, la 23 mai 1998, eram acolo, la un an de la alegerea sa : „O să declar clar convingerile mele. Destinul prestigiului social al religiei, astăzi ca şi mîine, depinde de felul în care interpretăm religia, în aşa fel încît să nu intre în contradicţie cu liberatate, deoarece vedem în istorie că de cîte ori o religie s-a confruntat cu libertatea, religia a trebuit să cedeze. Cînd vorbesc de liberatate mă gîndesc în primul rînd la libertatea opoziţiei. Nu există libertate acolo unde sunt liberi numai oamenii care îi urmează pe cei de la putere!”

Israelul vrea să-i scoată pe pasdarani din Siria, ca să intre el. Monarhia saudită a fost întotdeauna în contre cu republica islamică iraniană. Este vorba despre cine dă tonul, cine este lider în lumea musulmană, Iranul, sau Arabia lui Saud. Dar Iranul are 134 de divizii, care pot fi puse pe picior de război în 17 ore. Iranienii nu au mai multe arme că să echipeze și alte divizii. Au tratate militare cu India, Federația Rusă, China și fostele republici sovietice din Sud cele cu ”-stan”.

Vedeți de ce Donald Trump nu a atacat Iranul până acum – știe tot atât de mult cât știu eu despre Iran. Este o nucă tare, mai tare decât Irakul. Dar cu tehnicile lui magice de vânzător de mașini second-hand, Donald Trump o să-i îmbrobodescă și pe iranieni. Pentru că sunt deja îmbrobodiți! Iar cu episodul dronele de la Aramco, cineva le-a tras-o saudiților, dând vina pe iranieni. Tehnici de vânzător de imobile ieftine, vândute la prețuri uriașe! Nimic nu este ceea ce pare a fi!

Un singur lucru este așa cum este. Faptul că avem speranța că, mereu, mâine este o altă zi!

☼ ♂ ♀

BERBEC Sâmbătă îţi faci griji degeaba. Lucrurile se aranjeză parcă de la sine. Evită să repeţi greşelile trecutului şi acest weekend poate deveni foarte confortabil! Perioada de timp a acestui weekend este numai bună pentru inceperea unui program de toamnă, adică de mici cumpărături şi mai mari aranjamente în casă. Asta daca ai terminat cu obsesiile tale, sau alte griji şi „praguri” pe care le ai de trecut in aceasta perioadă. Sambata este o zi placuta care se termina intr-o petrecere sau la o zi de naștere a unui nativ din Fecioară. Duminică, un drum, dar cu profit. Weekendul este sub semnul vitezei. Ca un făcut timpul te presează şi mereu nu faci, nu spui ceea ce iti doresti, de fapt. Nu ai timp ! Asa timpul trece repede, confiscat de grijile cotidiene!

TAUR În acest weekend doreşti să faci pe plac celor dragi, în special celor mici. Propune-le distracţii pe măsura buzunarului tău şi lasă-i pe ei să aleagă. Poţi să aduci bucurie cu bani puţini! Sambată este o zi relaxantă şi plăcută ba chiar interesantă - sunt posibile unele întâlniri întâplătoare cu prieteni vechi dar neglijaţi. Probabil ca te duci la cumparaturi, duminica o sa vrei sa faci putina curatenie in casa si în suflet. Ai un moment de inspiraţie în care crezi că ai găsit o solutie pentru rezolvarea unor probleme. Sfârşitul weekendului, adică duminică seara te gaseste în activitate, in orice caz muncind din greu la un proiect – probabil că este ziua de naştere a vreunui prieten din Fecioară.

GEMENI Ceva pare că te supără! Oare, ţi-ai pierdut simţul umorului? Un weekend inspirat şi norocos, mai ales pentru promovarea intereselor personale, sentimentale. Evită să vorbeşti mult! Gemenii sunt specialiştii în relaţii publice ai zodiacului. Buni de gură, energici şi ironici au în acest weekend mai multe ocazii să iasă în evidenţă. Totuşi o bună parte din Gemeni trebuie să ocolească cu abilitate şi diplomaţie subiectele tabu de acasa, problemele tăioase din familie. Nu uita că tacerea este de aur, vorba de tinichea! Weekendul acesta trezeşte o bruscă dorinţă de excursii şi călătorii. Venus face aspecte favorabile cu zodia. Foloseşte perioada ca să-ţi lămureşti problemele de amor sau să începi alte cuceriri. Se mai face lumină şi pe strada ta şi în acest weekend ai sentimentul că, în fine, zările îţi sunt deschise şi că până la urmă viaţa este plină de farmec.

RAC Tot încerci să obţii unele informaţii, mărturisiri! Nu te potoleşti până nu stabileşti ceea ce s-a întâmplat, în acest weekend risipind energia care s-ar fi potrivit mai bine la distracţie! Sâmbătă, cu Luna, patroana ta, încă luminoasă, dar în descreştere, ai mai multe oportunităţi şi posibilităţi, pe care cu înţelepciune şi chibzuinţă nu o să le risipeşti, cum faci de obicei. Configuraţia astrală te sprijină să obţii mai multă stabilitate în familie sau printre prieteni. În ultima zi din weekend îţi este mai uşor să învingi dificultăţile vieţii cotidiene – doar este duminica. Poti sa intalnesti o persoană deosebită şi întâlnirile îţi încălzesc inima şi îţi oferă suficiente rezerve de bună dispoziţie şi optimism.

LEU Eşti pe cale să ai mai multă grijă de tine şi de cei din jur. În acest weekend dedică mai mult timp familiei, celor dragi. Trebuie să te interesezi mai mult de problemele celorlalţi! În această perioadă este bine să nu ai o atitudine prea dinamică sau chiar agresivă. Evită orice decizie luată în stare emotivă. Nu începe acţiuni pe care nu le poţi finaliza singur, deoarece vei constata ca nu ai cui sa-i ceri ajutorul. Este momentul să te gândeşti la un curs nou în viaţa ta – aşa, pur ideatic. Ceva mocnea de mai mult timp, fie ca ştiai, fie nu. Acum nu mai ai de facut decât să-ţi salvezi imaginea publică, cum se zice! Este cazul să devii mai practic şi ceva mai diplomat, totodată; numai aşa poţi evita un mic, dar bine organizat, dezastru personal sentimental.

FECIOARĂ Evită, sâmbătă, intervenţiile bruşte şi deciziile pripite. Evită şi mişcările bruşte care pot provoca crampe muşchiulare. O zi ceva mai obositoare şi enervantă. Nu pleca la drum lung! Magnetismul personal al nativilor şi nativelor din Fecioară este în creştere – în special sâmbătă. Duminică este o zi liniştită şi relaxantă în mijlocul familiei. Acordaţi mai mult timp familiei, prietenilor vechi - vă veţi simţi foarte bine in compania lor! Un weekend obositoar, dar foarte plăcut, până la urmă. Seară de duminică deosebită în compania celor dragi. Nu te mai lăsa prins in capcana clasică întinsă zodiei tale, cea cu detaliile ca să nu vezi intregul. Deschide bine de tot ochii! Pe de alta parte vremea draguta, dar rece, te invita la ţară, poate si pentru o aprovizionare direct de la producator, dar este bine să nu pleci la drum ling, te averizează stelele!

BALANŢĂ În acest weekend acţionezi cu multă energie şi pasiune. Păcat că cei din jur nu au ritmul tău şi nu te urmează. Partenerul, familia dau semne că au probleme şi că nu le arde de distracţie! Favorurile stelelor se îndreaptă spre cumpărături si petreceri. Sau cumparaturi pentru petreceri, pentru ca ceea ce cumperi in acest weekend va face mare placere celor dragi. Petrecere care, cum altfel, s-a stabilit pentru sâmbătă seara. Sâmbătă, este un bun prilej pentru nativii şi nativele din Balanţă să călătorească şi/sau să înceapă o scurtă excursie. Pentru cei care, dintr-un motiv sau altul nu pot pleca de acasă, perspectiva se îmbunătăţeşte într-un mod spectaculos. Perioada vă este favorabilă, mai puţin în ceea ce priveşte noile relaţii amoroase.

SCORPION Eşti pus în faţa unei situaţii total lipsită de sens. Poate unde ziua este slab aspectata astrologic. Poate unde peste tot este haos şi nepăsare. Totuşi, eşti aproape de o abordare logică! Duminică, din nou ai ceva de rezolvat, dar numai în cursul prînzului. Dragostea şi carisma proprie sunt foarte bine aspectate. Norocul este în acest weekend prietenul tau cel mai bun, care te ajută să treci peste obstacole fără să faci nici un efort. Bănuielile tale nu se confirmă, sau se confirmă parţial. Până la urmă timpul te favorizează. Un weekend bun în toate, mai puţin la bani. Nu trebuie sa faci cheltuieli importante.

SĂGETĂTOR Prea multă vorbărie şi prea multe destăinuri pot să-ţi influenţeze negativ reputaţia. "Rufele murdare se spală în familie" este un proverb vechi respectat de cei care vor să aibă succes. Nu împrumuta bani, nu lua cu imprumut, ocoleşte cazinourile şi casele de pariuri. Mare oboseală în acestă perioadă, cu toate că ai acelaşi program supraâncărcat - sau tocmai de aceea. O schimbare este necesară. Noi prietenii şi/sau alianţe. O mică nerealizare, sau un eşec minor care te pune pe gânduri, asta sâmbată. Nu te lăsa copleşit de rutina, caută noi distraţii, petrece timpul cu ceva nou în acest weekend şi caută noi prietenii. Atenţie la regimul alimentar şi la oboseală. Dacă poţi să te odihneşti mai mult nu ar fi deloc rău!

CAPRICORN Un weekend bun. Cu un moral bun şi bună dispoziţie, poţi întâlni oportunităţi favorabile. Ai păreri precise despre orice întâlneşti şi nu faci un secret din ele! Poate, mai multă discreţie... Primeşti o informatie neasteptată, plăcută, însă, sau ai o întâlnire neanunţată cu o personă dragă. Încep să se profileze avantajele şi succesele eforturilor susţinute din ultima perioadă de timp. Duminică eşti la un spectacol sau la o aniversare. Weekendul este o vreme când trebuie să accepţi responsabilităţi sporite într-o perioadă tensionată şi afectată financiar. Asta inseamna ca trebuie sa faci o cheltuiala neprevazuta. Retrage-te astăzi, ca să câştigi mâine! Dacă ai probleme în dragoste nu este indicat să le discuţi in acest weekend, mai gândeşte-te. Amână!

VĂRSĂTOR Astăzi trebuie să dai dovadă de motivaţie şi de pasiunea ta pentru tehnologie, ca să poţi face faţă problemelor de weekend. Este necesar să dai mai multă atenţie domeniului sentimental. Trebuie să-ţi păstrezi calmul şi să dai dovadă de umor la unele informaţii mai ciudate pe care poţi să le primeşti. Duminică ai un program scurt: te trezeşti târziu şi te culci devreme, asta dacă nu te duci pe seară la vreun spectacol, club sau o petrecere de zi de naştere. O perioadă din nou puţin tensionată, duminică seara, mai ales de bârfe şi vorbe. Nimic foarte important, însă. Mai mult comicării decat lucruri serioase. Asa ca poti pleca undeva, cumva, cu primul tren din gara ca sa te relaxezi cumva, undeva, cândva, sigur, virtual şi numai în imaginaţia ta!

PEŞTI O problemă din trecut te bântuie, din nou. Eşti pe cale să primeşti notificare atât de la familie şi/sau de la "jumătatea" ta, cu acte, sau nu. Reflectă bine înainte de a lua o decizie. Este timpul unor decizii, mai mult sau mai putin importante şi dacă ai tărie de caracter o să dobândeşti mai multe avantaje. Weekendul este favorabil lucrurilor importante. Promovează-ţi cu hotărâre interesele personale. Nu te speti cu munca şi nu fă eforturi, însă, că oamenii de succes nu sunt obosiţi! Nu par că sunt obosiţi. Nu ai frică, pastreaza speranţa şi portile succesului sunt larg deschise pentru tine. Continuă să perseverezi pe drumul actual!