George Vraca, unul dintre cele mai mari artiști, a rămas în istoria teatrului românesc drept „actorul frumos precum un zeu” şi cu un timbru vocal inconfundabil. Până la 20 de ani, nimic din viaţa lui George Vraca nu a avut de-a face cu teatrul. Ca sublocotenent în Primul Război Mondial a fost rănit, ajungând pe un pat de spital din Iaşi și totul avea să se schimbe în viața sa.
George Vraca, fascinat de toate spectacolele pe care Maria Ventura le susţinea
George Vraca s-a născut la 25 noiembrie/7 decembrie 1896, la București, fiind fiul lui Iancu (Ion) Vraca și strănepotul lui Petre Vraca, născut în 1787, la poalele Munților Pind și care, la 1824, îi punea la dispoziție lordului Gordon George. Byron o oaste de greci si aromâni.
A parcurs şcoala primară şi liceul la Bucureşti. În tinerețe a făcut parte din echipa națională de rugby, jucând și la Sportul Studențesc, una dintre primele grupări de gen. A urmat Facultatea de Agronomie, pe care a absolvit-o în anul 1915, apoi a fost angajat în cadrul Ministerului Agriculturii.
Participă la Primul Război Mondial, luptând în cadrul Regimentului al II-lea de grăniceri, la Oituz, Cașin, Târgu Ocna. Aici a fost rănit și decorat pentru acte de eroism.
Întâlnirea cu Maria Ventura, cu CI Notarra și George Enescu i-a schimbat viața
Întâlnirea cu Maria Ventura, cu CI Notarra și George Enescu, în timpul recuperării medicale, în timp ce se află pe un pat de spital din Iași, îl fac să se îndrepte spre artă, devenind unul dintre actorii de renume ai României. Sosite la spital în vizită, pentru a alina durerea soldaților, cele trei personalități îl remarcă pe tânărul sublocotenent rănit.
Maria Ventura, marea actriţă, atrasă de frumusețea sublocotenentului rănit, l-a întrebat pe Vraca:
„Nu te-ai gândit niciodată la teatru, adică să te faci actor?”.
„O, nu!” a fost răspunsul lui George Vraca la întrebarea care avea să îi schimbe destinul pentru totdeauna.
După externare, a mers la Iaşi, la toate spectacolele pe care Maria Ventura le-a susţinut şi a început să fie atras de lumea teatrului. A abandonat visul de plecare în Franţa, a început să înveţe să recite poezii şi, în final, s-a înscris la Conservator, fiind admis primul din seria sa. Pentru a se întreţine, în timpul studiilor la Conservator a ocupat un post de institutor suplinitor la Şcoala Primară Tabacu şi a colaborat cu compania Bulandra.
George Vraca s-a angajat la Teatrul Naţional
În 1921, a absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică din Bucureşti, apoi s-a angajat la Teatrul Naţional şi a jucat ca debutant alături de actori mari precum Maria Filotti. Marea actriţă avea să-l amintească în memoriile sale:
- „În 1922 am jucat pe Circe în «Glauco» alături de un debutant strălucit, George Vraca, a cărui biruinţă de atunci constituia o afirmare definitivă”.
La cinci ani de la debut, în 1927, a fost numit societar clasa a III-a la Teatrul Naţional, iar în 1929 a părăsit Teatrul Naţional şi a jucat la Teatrul „Maria Ventura”, unde va fi nu doar actor, ci şi director , animator, conducător de colective artistice.
George Vraca ajucat în piese de teatru remarcabile
Sa remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern, universal și național. Printre personaje excepționale pe care le-a creat pe scenă se află Paznicul bătrân, din „Cocoșul negru”, de asemenea, a mai jucat în:
- Victor Eftimiu, Vancheme, în „Cafeneaua cea mică”
- Tristan Bernard, Cuțui Ghiță, „Tudor Vladimirescu”
- N. Iorga, Roller , în „Hoții”
- Friedrich Schiller, Karl Mohr din „Tâlharii”
- F. von Schiller, Regele Franței, în „Regele Lear”
- Shakespeare, Unul din seniorii scoțieni, în „Macbeth”
- Shakespeare, Lysander, în „Visul unei. nopți de vară”
- Shakespeare, Iisus, în piesa omonimă
- N. Iorga, Faust, în piesa omonimă
- JW von Goethe, Oswald, în „Strigoii”
- H. Ibsen, Romeo, în „Romeo și Julieta”
- Shakespeare, Jacques , în „Cum vă place?”
- Shakespeare, Leonard Charters, în „Cuceritorul”
- GB Shaw, Troilus, în „Troilus și Cresida”
- Shakespeare, Vaska Pepel, din „Azilul de noapte”
- M. Gorki, Nae Girimea, „D'ale carnavalului”
- IL Caragiale, Hamlet, în piesa omonimă
- Shakespeare, Oedip, în spectacolul omonim
- Sofocle, Colonelul Pickering, în „Pygmalion”
- GB Shaw, Fernando Gomez, în „Fântâna turmelor”
- Lope de Vega, Vlaicu, în „Vlaicu-Vodă”
- Al. Davilla, Horațiu, în „Fântâna Blanduziei”
- V. Alecsandri, Manole, din „Meșterul Manole”
- Laurențiu Fulga, Ovidiu, în piesa omonimă
- V. Alecsandri, Povestitorul, în „Primăvara”
- Aurel Mihale, sau Richard al III- lea, în piesa omonimă – Shakespeare.
Marele actor a jucat și în mai multe filme
Interpretările lui George Vraca au excelat prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția eleganța ținutei, gestica sobră și dicția exemplară. George Vraca a jucat și în multe filme, printre care se află debutul său cinematografic;
- ”Datorie și sacrificiu” (1925), regizat de Ion Șahighian,
- „Lia” (1927), „Se aprind făcliile„ (1939), regizat de Ion.
- Șahighian în care a jucat rolul principal alături de actorii Costache Antoniu și Emil Botta,
- „Visul unei nopți de iarnă” (1946),
- „Viața învinge” (1951), bazat pe piesa de teatru „Iarbă rea” de Aurel Baranga – considera un film de propagandă politică – film dramatic regizat de Dinu Negreanu, în care a apărut alături de Irina Răchițeanu,
- „Nepo gornistului” (1953), în care a apărut în rolul industrial Dobre Răcoviceanu, un film istoric românesc regizat de Dinu Negreanu, în care rolurile principale au fost interpretate de actorii Andrei Codarcea și Corina Constantinescu, continuarea acestei pelicule,
- „Răsare soarele” (1954), film regizat de Dinu Negreanu,
- „Tudor” – rolul cinematografic al carierei sale – , lansat la 18 noiembrie 1963 în cinematografe , regizat de Lucian Bratu un scenariu de Mihnea Gheorghiu, în care Vraca după a apărut în rolul Grigore Brâncoveanu, marele ban al Craiovei.
Ultimele cuvinte ale actorului George Vraca
Spre sfârșitul vieții, a recitat la Radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și „Luceafărul”. Prin Decret nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, actorului George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române, iar în anul 1959, a primit titlul de Artist al poporului.
După un rol strălucit în „Hamlet”, lui George Vraca i-a fost distribuit rolul principal din „Richard al III-lea”. Deşi primele semne ale bolii care avea să-l răpună au apărut în timpul repetiţiilor, Vraca a insistat să joace. „Un cal! un cal! Regatul meu pentru un cal!”, au fost ultimele cuvinte rostite pe scenă de marele actor. George Vraca a murit la 17 aprilie 1964, la vârsta de 67 de ani, la București, în urma unei boli necruțătoare. Sursa Rador.