Cuvintele din titlu nu sunt o întrebare, ci o afirmație și nu sunt o premoniție a mea sau a vreunui cunoscut, ci o constatare clară. Nici măcar nu sunt scrise cu gustul amar al conservatorului, ci cu luciditatea unui om care înțelege lumea în care trăiește și transformările prin care ea a trecut, în timp ce conaționalii săi alungă încă ”gândul rău” cu vorba celebră ”până ajunge asta la noi vom fi oale și ulcele”. Nu suntem nici oale, nici ulcele, iar momentul genului ”X” pe acte emise de statul român a venit.

E ceva vâlvă pe marginea noilor cărți de identitate care sunt emise, deocamdată, experimental, la Cluj, dar vor deveni obligatorii din august 2031.

Nu e o decizie a statului român, ci o adaptare a evidenței populației la o decizie obligatorie a Uniunii din care facem parte. Statul român este obligat să se organizeze de așa natură încât să respecte prevederile ”REGULAMENTULUI (UE) 2019/1157 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 20 iunie 2019 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație”.

În acest document se stabilea inclusiv momentul limită la care se începe emiterea experimentală, 2 august 2021, noi respectându-l in extremis.

Ministerul de Interne, în pregătirea acestei operațiuni, mai are de făcut o rectificare legslativă, motiv pentru care a pus în dezbatere publică un proiect de lege ” pentru modificarea și completarea unor acte normative privind documentele de ședere eliberate cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora, precum și în domeniul străinilor”.

Proiectul e pus pe 3 august, semn că e vorba de o scăpare în asigurarea cadrului legislativ complet pe acest subiect. Legea ar fi trebuit adoptată anterior termenului limită fixat de UE, dar se poate merge pe repede înainte.

În proiect se spune:

” Art. IX - (1) Cărțile de rezidență pentru membrii de familie ai cetățenilor Uniunii care nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene, precum și cărțile de rezidență permanentă pentru cetățenii Uniunii Europene, eliberate de la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc cerințele prevăzute la art.7 din Regulamentul (UE) 2019/1157 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind consolidarea securității cărților de identitate ale cetățenilor Uniunii și a documentelor de ședere eliberate cetățenilor Uniunii și membrilor de familie ai acestora care își exercită dreptul la liberă circulație, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr.188 din data de 12 iulie 2019.”

La articolul 7 citat din documentul european se spune:

” (7) Potrivit Planului de acțiune al Comisiei din 8 decembrie 2016 pentru a întări răspunsul european la fraudarea documentelor de călătorie (denumit în continuare „planul de acțiune din 2016”), cel puțin trei sferturi din documentele frauduloase detectate la frontierele externe, dar și în spațiul fără controale la frontierele interne, ar fi fost emise de statele membre și de țările asociate spațiului Schengen. Cărțile de identitate naționale mai puțin sigure emise de statele membre sunt documentele utilizate pentru călătoriile în interiorul spațiului Schengen, identificate cel mai adesea ca fiind false.”

Din textul de lege se înțelege că emiterea cărților de rezidență pentru cetățenii europeni sau ne-europeni, dar membri de familie ai unui european, trebuie să respecte toate standardele de siguranță și de colectare a datelor (aici, când oamenii vor citi legile vor apărea alte discuții, inclusiv legate de amprentare sau de datele medicale, pentru că, până în 2031, buletinul trebuie să țină loc și de card de sănătate) cerute de legislația comunitară.

În același document european mai e un articol interesant, care justifică apariția termenului ”gen” în locul lui ”sex” la persoanele care au dreptul la liberă circulație și care vor solicita documente de la autoritățile române:

” (24) Statele membre ar trebui să poată decide cu privire la menționarea sexului unei persoane într-un document care intră sub incidența prezentului regulament. Dacă un stat membru menționează sexul unei persoane într-un astfel de document, ar trebui utilizate, după caz, specificațiile „F”, „M” sau „X” din documentul OACI 9303 sau inițiala unică corespunzătoare utilizată în limba sau limbile statului membru respectiv.”

Asta înseamnă că, atâta timp cât statul român a decis, acum multe decenii, menționarea sexului unei persoane în actele de identitate emise trebuie să fie pregătit pentru TREI posibilități, feminin/F, masculin/M și neutru/X.

Cum această schimbare putea produce confuzii dacă se păstra termenul de ”sex”, s-a adoptat mai modernul ”gen”, care deja definește substantivele comune.

Pe actele de rezidență emise de statul român persoanelor care în țara de baștină se consideră ”X”, mențiunea va fi făcută potrivit alegerii sale. Statul este pregătit, deocamdată, să consemneze în cărțile de rezidență genul întocmai cum îl are în actul de identitate original.

Legat de cetățenii români care se simt confuzi legat de sex sau gen, ei mai au de așteptat până la a se legitima pe aceaastă temă. Dar nu mai au mult de așteptat.

Proiectul de lege este la această adresă: gov.ro

Documentul european poate fi consultat la adresa: eur-lex.europa.eu

PS Documentul european se încheie cu mențiunile:

”Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 2 august 2021. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2019.”