„Antirasist este parola pentru antialb”, aceasta este percepția naționaliștilor de pretutindeni cu privire la scopul ultim al politicilor de stânga promovate de establishment-ul politic din lumea Occidentală.

De aceeași părere este, de altfel, și scriitorului francez Renaud Camus. „Europa e bolnavă de ură de sine. Cred că nu s-a refăcut niciodată după episodul nazist. De aceea am numit această stare (antirasismul n.r.) „Cea de a doua carieră a lui Adolf Hitler”, un Hitler poate mai puțin criminal decât primul, dar cu mult mai distrugător din punct de vedere al istoriei.

Europa este ca un pacient care a fost operat de atât de multe ori în încercarea de a elimina cu totul cancerul nazist, încât chirurgii, în încercarea de a elimina orice recidivă a bolii, au extirpat nu numai cancerul, dar și aproape toate organele vitale. Pacientul a rămas fără măruntaie, fără inimă, fără creier, nu mai are virilitate, nici putere de a se mișca, nici voință.

Ceea ce e mai rău este că am putea rezista și încă mai putem învinge. Dar nu vrem asta. Europa nu vrea asta. Europenii nici nu mai vor să știe ce se întâmplă cu ei. Iar cei care le spun adevărul sunt pedepsiți și interziși, ca păsările care prevestesc nenorocirea, perpetua ucidere a mesagerilor.”

Termenul de genocid al rasei albe a fost folosit în publicații ale naționaliștilor albi din Statele Unite (precum White Power) și a fost legat la început de încurajarea contracepției și a avorturilor.

Apoi David Lane a publicat în 1995 „White Genociode Manifesto”, în care acuza guvernele din mai multe țări Occidentale că lucrează pentru a distruge cultura europeană și pentru a face din rasa albă o specie dispărută.

Lane susținea că printre aceste politici sunt mixajul rasial, avorturile, homosexualitatea și reprimarea legală a celor care rezistă genocidului rasei lor. De altfel, Lane este acela care a sintetizat în 14 cuvinte crezul naționaliștilor albi: „ Trebuie să protejăm poporul și viitorul copiilor, ca frumusețea femeii albe să nu dispară.”

Condamnat la 190 de ani pentru extorcare de fonduri, conspirație și violarea drepturilor civile ale unui om de radio care a a fost până la urmă asasinat, David Lane a murit în închisoare.

Teoria sa despre genocidul îndreptat împotriva rasei albe a supraviețuit însă. Africa de sud este exemplul cel mai folosit de cei care vorbesc de un genocid al rasei albe. Multe dintre vocile de extrema dreaptă de pe net susțin că, pentru albi, meseria de fermier în Africa de Sud este cea mai periculoasă din lume, având în vedere atacurile asupra caselor burilor.

Aceste afirmații sunt respinse însă de o asociație numită Africa Check care susține că „albii reprezintă aproape 9 la sută din populația Africii de Sud, dar numai 1,8 din victimele omorurilor”.

Chiar dacă albii ar fi cei mai puși în pericol să-și piardă viața violent, cum susține Africa Check, explozia criminalității în această țară după prăbușirea  regimului de apartheid este o realitate.

Și tot o realitatea istorică este că laureatul premiului Nobel Nelson Mandela cânta alături de susținătorii săi „Ucide-l pe bur! Ucide-l pe fermier!