Evenimentul Zilei > EVZ Special > Generalul Rogojan îi dorește lui Virgil Măgureanu „mult calm, sănătate și forța necesară de a-și asuma cu demnitate destinul istoric”
Generalul Rogojan îi dorește lui Virgil Măgureanu „mult calm, sănătate și forța necesară de a-și asuma cu demnitate destinul istoric”

Generalul Rogojan îi dorește lui Virgil Măgureanu „mult calm, sănătate și forța necesară de a-și asuma cu demnitate destinul istoric”

Cei doi au intrat în polemică pe tema dosarelor unității anti-KGB a Securității care au dispărut fără urmă.

Într-un articol publicat de Evenimentul zilei pe 9 mai 201 9, generalul Aurel I. Rogojan, fostul șef de cabinet al generalului Iulian Vlad, comandantul Securității, lăsa să se înțeleagă că Virgil Măgur eanu ar fi dat K GB, la începutul anului 1 990, do sarele agenților s ovietici c are oper au pe teritoriul României în timpul regimului comunist. În sprijinul supozițiilor și interpretărilor sale, Rogojan cita din declarațiile fostului prim-adjunct al directorului SRI, generalul (ret) Mihai Stan, pe c are acesta le-a dat procurorilor în Dosarul Revoluției. „Bănuiesc faptul că, în acest moment microfilmele se află la Moscova, deoarece ştiu că ulterior Virgil Măgureanu a făcut o vizită la Moscova”, spunea procurorilor generalul Stan . Măgureanu i-a dat replica lui Rogojan în ziarul nostru de joi , numindu-l „ general de pripas” și sugerând că ar putea fi acuzat de „mărturie mincinoasă”. Redăm mai jos răspunsul generalului Aurel I. Rogojan.

 

Solicitat fiind de „Evenimentul zilei”, dacă dorim să răspundem dreptului la replică al domnului Virgil Măgureanu, considerăm că, din motivele ce le vom expune, nu este cazul:

1.Replica domnului Virgil Măgureanu este, ca de altfel mai toate declarațiile publice ale Domniei Sale, pe dinafara substanței problemelor pe care ar fi dator să le clarifice.

2.Dacă lectura, sine ira et studio, analiza extraselor de rechizitoriu, corelată cu relatările făcute domnului Alex Mihai Stoenescu, publicate în volumul „România postdecembristă 1. De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu”, Editura RAO International Publishing Company , 2008 ”, asumată de domnul Virgil Măgureanu, ca autor principal, conform descrierii CIP a Bibliotecii Naționale a României. ISBN 978-973-103-869-9, putea să constate că personal Domnia Sa a indus în spațiul comunicării publice, în absolută premieră, gravele suspiciuni cu privire la situația și destinația documentelor tezaur ale Unității Speciale Contraspionaj Țări Socialiste, salvate prin microfilmare, pe care le-a preluat și refuză a răspunde unde, cui și cum le-a predat în luna ianuarie 1990, când legalmente nu exista nici-un organism de securitate națională a României.

3.Rechizitoriul, prin de clarația sub prestare de jurământ a fostului prim adjunct al directorului Serviciului Român de Informații, domnul general (r) Mihai Stan, a indicat o direcție posibilă a tezaurului arhivistic, pe care nici investigațiile judiciare efectuate în „Dosarul Revoluției” nu l-au identificat.

4.Domnul Virgil Măgureanu continuă dezinformarea și prin „Dreptul la replică”, afirmând că generalul Mihai Stan a predat respectivul tezaur arhivistic „ la un centru de documentare al fostei Securități”. Generalul Stan a declarat, însă, procurorilor că a fost dat afară din incinta unde a avut loc preluarea microfilmelor , iar ulterior a fost repezit când a întrebat de ele, pentru ca apoi să conchidă :„Bănuiesc faptul că, în acest moment microfilmele se află la Moscova (…)” ?

5.Noi nu i-am adus domnului Virgil Măgureanu nicio acuzație, ci doar am expus fapte. Dacă Domnia Sa a concluzionat personal că faptele respective îl fac susceptibil de înaltă trădare și s-a recunoscut în contextul lor, fără a fi nominalizat de noi expresis verbis, nu este un motiv de a ne fi imputate nouă propriile percepții.

6.Ușurința cu care domnul Virgil Măgureanu afirmă despre noi :„nu este destul de conștient că poate fi acuzat de mărturie mincinoasă” nu ar putea fi decât consecința confuziei de persoane, deoarece declarația noastră de martor în „Dosarul Revoluției” nu are același obiect cu declarația generalului Mihai Stan.

7.Analiza „Din enigmele descifrate de rechizitoriul crimelor din decembrie 1989. Dosarele agenților Moscove i din România predate rușilor. Virgil Măgureanu a preluat în ianuarie 1990 documente de la U.M.0110 privind spionii K.G.B, din România, dar a uitat ce a făcut cu ele” ( titrarea redacției ) publicată de „Evenimentul zilei” nr. 8486 din 9 mai 2019, DEȘI nu am semnat-o cu gradul militar și nu există nici o referire la acesta în cele două pagini de ziar, este mult peste evidențe obstinația cu care domnul Virgil Măgureanu își centrează atacul la persoană pe această calitate a autorului, de care noi nu am uzat.

8.Despre ce am făcut, nu am făcut și mai puteam să fac „întru propășirea noului serviciu”, sub cinci directorate, vom avea prilejul să ne spunem punctele de vedere într-o viitoare apariție editorială, care le va completa pe cele anterioare și în care rolul demiurgic al domnului Virgil Măgureanu nu putea trece neobservat.

9.Interesat, până la o nedesimulată admirație, de maniera în care domnul Virgil Măgureanu își edifica platforma publică, am colecționat în timp cam tot ce a declarat Domnia Sa presei. Se conturează un studiu de caz de-a dreptul fascinant, pe baza căruia s-ar putea elabora un răspuns la ceea ce Domnia Sa a considerat că este un drept la replică.

10.Cum însă, replica domnului Virgil Măgureanu este, în fapt, un atac la persoană în termeni la subsolul cărora nu putem decădea, nu avem decât ai dori mult calm, sănătate și forța necesară de a-și asuma cu demnitate destinul istoric prin care a intrat în istoria neamului românesc.

Aurel I. Rogojan

București, 16 mai 2019

 

Publicat in categoriile: EVZ Special
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: