La 2 septembrie 1945, Japonia a semnat actul capitulării necondiţionate în faţa forţelor Naţiunilor Unite.
Până la semnarea Tratatului de pace separat de la San Francisco cu SUA, Marea Britanie şi alte 46 de naţiuni (8 septembrie 1951) şi a Tratatului de securitate cu SUA (1954, reînnoit în 1960, 1970) Japonia s-a aflat sub sub regimul de ocupaţie al trupelor nord-americane.
Generalul Douglas MacArthur, Comandantul Suprem al Puterilor Aliate (SCAP), hotărât să acorde mai multă putere femeilor din Japonia, a însărcinat-o pe locotenent Ethel Weed să se ocupe de Programul de informare civilă şi educaţie pentru femei, iar aceasta, la rândul său, a recrutat mai multe activiste pentru drepturile femeilor, inclusiv pionierele Shidzue Kato, în mişcarea privind contracepţia, şi Hani Motoko, în mişcarea privind educaţia femeilor.
Cunoscute în mod colectiv sub numele de Weeds 'Girls, ele au lucrat neobosit pentru a promova drepturi egale pentru femei în toată ţara.
La 17 decembrie 1945, guvernul japonez a modificat în cele din urmă legea electorală, oferind femeilor dreptul la vot pentru prima dată în istoria Japoniei.
Totodată, vârsta votanţilor a fost coborâtă de la 25 de ani la 20.
Primele alegeri la care femeile japoneze au putut vota şi candida au avut loc la 10 aprilie 1946.
67% dintre femeile eligibile s-au prezentat la vot şi 39 au câştigat pentru Camera Reprezentanţilor.
Dreptul la vot este garantat în articolul 15 din Constituţia japoneză, care a fost promulgată în 1947, în vigoare şi astăzi.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
