Proprietarii de rable, care nu se mai fabrică de peste 30 de ani, pot să le transforme în autovehicule de epocă, primind o scutire de taxe. Bucureșteanul Virgiliu Neacșu are un atelier între blocuri, unde restaurează astfel de automobile.

Virgiliu Neacșu, unul dintre cei aproape două mii de mecanici auto din Capitală, recondiționează în garajul său, la prețuri accesibile, mașinile vechi părăsite pe străzi, pentru a le transforma în autovehicule de epocă funcționale.

În timp ce se agită ca un titirez între un Jeep Willis din 1943 al armatei americane, cunoscut românilor mai ales din serialul MASH, și o limuzină Mercedes ultimul răcnet, bărbatul de 53 de ani, găsește o clipă să spună că s-a apucat de restaurat autovehicule vechi din întâmplare. Acum zece ani, a cumpărat un Renault 16 cu anul de fabricație 1957.

„Orice se poate repara”

Ca orice autoturism vechi a avut nevoie de reparații. „Am avut ambiția să o restaurez așa cum ieșise din fabrică, în urmă cu cinci decenii. Așa a începutul totul. Apoi, prieteni și cunoscuți au venit să-mi propună să le recondiționez și lor diferite mașini”, povestește mecanicul în timp ce trage o sudură și aleargă după un bidon cu apă să o arunce peste arsură.

După ce a rezolvat problema, iese de sub mașină și adaugă, în timp ce începe să așeze roata de rezervă la jeep: „sunt chemat des de oameni să văd nu știu ce mașină abandonată și sunt întrebat dacă o pot restaura. Răspunsul meu e mereu același: orice se poate repara, totul depinde dacă un client decide că merită”.

Recondiționarea unei mașini vechi durează între șase luni și un an, asta dacă sunt probleme grave la partea tehnică. În garajul dintre blocuri, de pe strada Artur Vârtejeanu, alături de Jeep-ul Willis se mai află și un Fiat 1100 B, an de fabricație 1948.

Jeepul a fost găsit în Timișoara, abandonat pe străzi. Actualul proprietar a adus vechitura în micuțul garaj al inimosului Virgiliu Neacșu. „Mi-a cerut în urmă cu zece luni să-l recondiționez. A dorit chiar și abțibildurile originale ale Armatei US. Oamenii vor ca mașinile să arate așa cum erau scoase din fabrică acum câteva decenii”, mai spune mecanicul, arătând poze cu un Rolls Royce sau un Porsche care i-au trecut și ele prin garaj.

Cei care dețin astfel de bijuterii pe patru roți preferă să le aducă la reparații pe strada Artur Vârtejeanu pentru că mecanicul bucureștean cere prețuri „mai modeste” în comparație cu alte ateliere din Capitală. Cam 2.000-3.000 de euro costă transformarea unei vechituri nefuncționale într-un autoturism de epocă ce poate fi condus.

Echipa de renovare

Al doilea motiv este cel al pasiunii de care dă dovadă Virgiliu Neacșu. „Nu m-am îmbogățit din aceste recondiționări, pentru că nu cer bani foarte mulți și trebuie să plătesc piesele și oameni care mă ajută, dar sincer acum nu aș mai putea renunța. Am ajuns să iubesc mașinile vechi”, mărturisește mecanicul care vine la atelier într-un Land Rover.

Bărbatul de 53 de ani are și ajutoare de nădejde în garajul său. „La repararea unui automobil este nevoie de doi mecanici buni. Eu îl am lângă mine pe Iulian Racoviță. Sunt ajutat de un electrician, un tinichigiu, un vopsitor și un tapițer. Nu se poate recondiționa un automobil de un singur om”, turuie bărbatul.

Proprietarul Mercedesului vine și el să-și ia mașina de la reparat, dar nu mai are ochi pentru limuzina sa, ci se uită doar la Jeepul din 1943. „Ca un preț de catalog, cred că acest Jeep Willys costă 10.000 de euro, dar nu cred că e de vânzare”, îl anunță mecanicul.

După încă vreo două ture prin garaj, Virgiliu Neacșu deschide ușile garajului. „Trebuie să duc mașina la o expoziție de mașini americane de la Vitan”, zice acesta fugind. După ce a scos automobilul în stradă, circulația s-a blocat instantaneu. Șoferii opreau în trafic pentru a admira vechiul autoturism de teren care arăta ca scos din fabrică. Nimeni nu claxona nervos, toți se uitau cum mașina era urcată pe o platformă pentru a fi dusă la spectacol.

Piese originale de peste mări și țări

Mecanicul ne spune că principala problemă pentru restaurarea unui autovehicul sunt piesele. Trebuie să fie originale. „Pentru acest Jeep Willys am comandat chit și parbriz din Statele Unite pentru că nu se poate găsi ceva asemănător în altă parte”, se plânge Virgiliu Neacșu. Dar în unele cazuri piesele nici nu se mai fabrică, așa că totul devine și mai greu. În aceste cazuri, ele sunt realizate în atelier, ținându-se cont de datele tehnice din urmă cu decenii. „Uneori trebuie să realizez piese și în atelier, cred că asta este principala dificultate când se face restaurarea unui mașini vechi”, mai adaugă bărbatul. În garajul său din Capitală, au fost recondiționate, în ultimul deceniu, mai multe modele de Renault, Citroen, Rolls Royce, Jaguar și Fiat. Cu toate acestea, Virgil Neacșu nu refuză nici proprietarii de Dacia 1300 care vin cu mașina la reparat.

Nu se plătesc taxe pentru mașinile de epocă

Modelele de automobil care nu se mai fabrică de peste trei decenii pot intra în categoria mașinilor de epocă. Recompensa pentru o asemenea bijuterie, pe lângă faptul că toți întorc capul să o admire, este scutirea de taxe.

Dar totul nu este așa de simplu precum pare! Retromobil Club România este singurul organism care decide dacă o mașină este de epocă sau nu. „Doi-trei specialiști analizează autoturismul. Trebuie să fie funcțional și să aibă piese originale sau replici după piesele originale. Este verificată atent fiecare parte din automobil, inclusiv tapițeria. Toate mașinile restaurate de mine au primit atestatul”, se laudă Virgil Neacșu.

Chiar și culoarea autoturismului trebuie să fie corespunzătoare paletei de culori originale. Aceeași cerință se impune și pentru partea interioară a vehiculului (tapițerii, mochete, capitonaje).

Nu se admite inscriptionarea respectivelor vehicule în scop comercial. Cu toată scutirea de taxe, întreținerea unui autoturism de epocă este o gaură în bugetul unui colecționar care trebuie să scoată din buzunar, anual, măcar câteva sute de lei pentru a-și întreține „bijuteria”.

Ion Țiriac, liderul colecționarilor

Cele mai scumpe autorisme de epocă din România sunt cele ale lui Ion Țiriac. Acesta deține peste 6o de automobile care sunt demne de titlul de mașini de colecție. Cel mai vechi este un Hurtu 3 1/2 Quadricycle, fabricat în 1899, unul dintre cele doar șapte exemplare care mai există în prezent. De altfel, omul de afaceri deține peste 250 mașini. ”Se spune că cea mai sănătoasă investiție în momentul de față sunt mașinile istorice. Am început târziu. Dacă mi le permit, le cumpăr pentru că-mi plac. Am adunat tot ce-i aici. Nu e totalul mașinilor, sunt vreo 250”, declara fostul tenisman anul trecut la deschiderea unei expoziții auto.

Printre proprietățile lui se numără un Daimler Conquest Century Drophead Coupe, livrat pentru prima oară, în data de 3 mai 1956, Contesei de la Nove a Elveției, un Rolls Royce Phantom V (Park Ward) cumpărat de la Sir Elton John, un Jaguar XJ220, vestit pentru deținerea recordului pentru cea mai rapidă mașină de serie între anii 1992 și 1993, un Mercedes-Benz SLR Stirling Moss, care face parte dintr-o ediție limitată de numai 75 bucăți și un Ford Mustang Mach 1, produs în anul 1970 și achiziționat de Țiriac în perioada finalei Cupei Davis de la Cleveland.