La alegerile locale din București am votat astfel: Pentru primar general, Nicușor Dan, potrivit anunțului făcut de mine încă de pe vremea cînd, din punct de vedere electoral, Nicușor Dan era doar un mormoloc. Pentru Consiliul general am preferat PMP. Pentru primăria sectorului 1, am votat-o pe Clotilde Armand, iar pentru consiliul local, PMP.

A fost un vot pe care eu l-aș putea justifica și în fața ghilotinei, admițînd că aceasta ar reveni ca instrument util de execuție. Am votat cu Nicușor Dan, deoarece, așa cum am scris de mai multe ori, mi s-a părut omul care s-a bătut de 10 ani să ajungă primar al Capitalei și acum de unul singur se lupta cu partidele, cu presa, mai puțin cu Serviciile (prietenii știu de ce), din simplul motiv că voia să facă ceva pentru București. În plus, tot așa cum am mai scris, Nicușor Dan a întruchipat pentru mine efortul uriaș al unei personalități de a ne convinge că se poate ajunge într-o funcție și fără să fii nepoată, verișoară sau asistenta unui politician (prin asistenta înțelegîndu-se salteluța respectivului).

Am votat-o pe Clotilde Armand, pentru că și ea întruchipa pentru mine ambiția de a ajunge într-un post numai și numai pentru a face ceva de interes public în postul respectiv. Din opțiunea mea au lipsit bla-bla-urile uzitate de Divizia Presă a Poliției Politice cu partidele care nu mai sînt bune la nimic, cu clasa politică pe care aceeași Poliție Politică se screme s-o reducă la bărbați mai nătărăi decît Klaus Iohannis și la femei mai puțin răvășitoare decît Răvășitoarea Carmen Iohannis.

Am votat în schimb PMP la cele două consilii dintr-un considerent care ține de democrație. Consider PMP unul dintre puținele partide care, prin Traian Băsescu, îi mai poate ține în cizmele lor de la cazarmă pe sergenții majori mesianici care vor tot mai mult să intre în pantofi de conducători de țară.

Asta a fost duminică, 5 iunie 2016. Luni, 6 iunie 2016, am fost invitatul de la 20 la 21 al Nadiei Ciurlin la B1tv. După mine, Nelu Barbu îl avea invitat pe Nicușor Dan.

Fac televiziune de decenii. Chiar și acum, la o vîrstă la care mai ales că merg pe gratis la televiziuni ca invitat mi-aș putea permite unele fandoseli, sînt de o corectitudine exemplară. Știu de exemplu că o întîrziere produce panică în rîndurile producătorului și moderatorului, gata să se confrunte cu perspectiva de a le lipsi invitatul. De aceea de cînd mă știu vin la emisiune cu cel puțin 20 de minute înainte de a intra în studio. Așa s-a întîmplat și luni seara, cînd m-am rupt din studiul de la BAR pentru a ajunge la timp la sediul B1tv.

După încheierea talk-show-ului, știind că invitatul următor era Nicușor Dan, cu care B1tv a fost deosebit de amabil în campanie (numai cu mine a avut două interviuri!), am trecut prin hol pregătit să-l felicit pe învingător. Spre surprinderea mea și spaima celor care realizau emisiunea, Nicușor Dan nu venise încă, deși mai erau doar cîteva minute pînă la începerea emisiunii. Pe drum, am deschis tableta ca să urmăresc interviul. Deși trecuse cinci minute de la deschiderea emisiunii, invitatul nu venise. Așa ceva nu mai întîlnisem în două decenii de televiziune, cu invitați precum președintele României. Abia pe la 21 și șase minute a apărut și invitatul.

A fost pentru mine o uluire totală. La început n-am priceput de ce a venit abia la după șase minute de la începerea emisiunii, stîrnind panică. După cîteva minute de interviu am găsit explicația. Omul era deja mare, prea mare pentru o televiziune din România, prea mare cred și pentru CNN, singura televiziune care ar fi putut să-l cuprindă cît de cît fiind una interstelară. De aia a întîrziat. Să vadă ăia de la televiziunea prea strîmtă pentru el că le-a făcut un hatîr, că și-a găsit cu greu în agenda sa, dînd peste margini de activități, acum că unii îl și văd președintele României sau chiar secretar general ONU, un loc pentru acest interviu. Un Om mare, un Gigant, un Arhaghelul Mihail al luptei cu hidra partidelor politice, un Hercule, un Nabucodonosor își permite să fie așteptat de televiziuni cu masa pusă. După ce intră, strîmbînd din nas, scuipă scîrbit în farfuria cu mîncarea grijuliu pregătită de gospodina gazdă.

Așa cum ziceam mai sus, riscînd să mă repet, l-am susținut pe Nicușor Dan, deși e din altă gașcă, și l-am votat, pentru că vedeam în el un om care voia să ajungă primar al Capitalei pentru a face ceva pentru Capitală. Dar nu numai atît. Uniunea pentru Salvarea Bucureștilor putea deveni un model de urmat în toate marile orașe ale țării. Un ONG mai întîi, și un partid mai apoi, care excludea programul de politică generală, luptîndu-se să intre în structurile locale pentru a reprezenta acolo pe cetățeni între două alegeri locale.

La confruntarea dintre cei trei candidați, Gabriela Firea, Cătălin Predoiu și Nicușor Dan, desfășurată la B1tv, i-am întrebat cum vor ține ei cont, dacă ajung primari, de punctul de vedere al cetățenilor dintr-un cartier împotriva construirii unui turn, am zis eu, într-un loc. N-am pus întîmplător această întrebare. Democrația de ultimă oră caută mecanisme prin care decidenții aleși la un scrutin să fie sub puternica presiune a cetățenilor și pînă la scrutinul următor.

USB era din acest punct de vedere o formulă. Se presupunea că USB prin consilierii săi vor întruchipa vocea cetățenilor între două alegeri locale.

Nicușor Dan a susținut în interviu c-a transformat USB în USR. Altfel spus, deși pînă acum n-a salvat nici Bucureștii, deoarece activitatea Consiliului municipal n-a debutat, acum vrea să salveze România. Cînd termină și cu candidatura pentru salvarea României, va trece la candidatura pentru salvarea Europei, și așa mai departe, deoarece vorba poetului E lung Pămîntul, ba e lat.

Eu credeam, în prostia mea de cetățean al unui oraș de problematica unei baligi lăsate de o vacă de companie pe parchet, că Nicușor Dan și USB vor purcede la Salvarea Bucureștilor. Bucureștenii, între care mă număr și eu, asta așteptam de la el mai întîi. După ce o să salveze Bucureștii, poate să salveze pe cine vrea.

Am votat-o pe Clotilde Armand, pentru că e franțuzoaică. După ce televiziunea Trustului de presă al SRI a dat-o primar la sectorul unu într-un sondaj în interiorul marjei de eroare, distinsa a devenit imediat româncuță. De-a noastră, din Ferentari, care-și ridică poalele imediat și se bate pe fund ca pe obraz în cearta cu vecina care vrea să-i ia bărbatul de la așternut.

A doua zi numărătoarea voturilor l-a dat pe Mihai Tudorache de la PSD cîștigător. Respectivul PSD-ist mă scîrbește de cînd s-a apucat să-l înjure pe Adrian Năstase căzut după ce pînă atunci îi legase șireturile cu limba. Dar dacă asta e numărătoarea, candidata trebuia să se mulțumească și cu locul doi. Distinsa nu numai că nu l-a acceptat, dar mai mult a ținut chiar o conferință de presă în care a declarat nici mai mult nici mai puțin decît că: „Eu am nişte competenţe pe care le pun la dispoziţia României.”

Să mori, tu! Chiar ai niște competențe pe care le pui direct la dispoziția Romîniei și nu a soțului?! La interviul cu pricina Nicușor Dan a anunțat că va contesta alegerile de la sectorul unu. Pe ce motiv? Cică în unele secții n-a avut reprezentanți pînă la capăt, pentru că aceștia au plecat la datul din fund la un concert rock. Păi ce vină avem noi că i-au plecat reprezentanții? Traian Băsescu ne-a avertizat că singura înzestrare a lui Nicușor Dan e procesomania. Viața l-a confirmat.

Bucureștiul are urgentă nevoie de instalarea noului primar și a Consiliului după pustiul de după arestarea lui Sorin Oprescu. În aceste condiții, orice plîngere în legătură cu alegerile amînă momentul în care Capitala intră sub o minimă autoritate. Acţiunea lui Nicușor Dan, singurul candidat care cere renumărarea voturilor, deși scorul obținut de partidul lui de familiuță, e un miracol, chiar dacă unii spun că e un miracol cu epoleți, risca să întîrzie revenirea Bucureștilor la normal.

Noroc că Biroul Electoral de Circumscripție i-a respins cererea aberantă. Nicușor Dan a început să salveze Bucureștiul. Intentînd un proces. Vă imaginați cîte procese va intenta de acum încolo!