Ultimele acuzații lansate de Italia la adresa Franței, cum că sărăcește Africa, via francul CFA, demonstrează o degradare de durată a relațiilor bilaterale.

Iată principalele puncte ale discordiei franco-italiene:

Imigrația

De la venirea la putere, în iunie 2018, guvernul ialian îi reproșează Franței ”ipocrizia” sa în dosarul migranților. Vârf de lance al criticilor este Matteo Salvini, ministrul italian de Interne și șeful Ligii, notează Afp.

De câteva luni, Salvini îl acuză pe președintele francez Emmanuel Macron că ”dă lecții Italiei” care a decis să-și închidă porturile pentru navele ONG-urillor care salvează migranți  și să-i refuleze pe aceștia la frontiera franco-italiană.

 

Libia

Guvernul italian acuză Fanța că este la originea haosului actual din Libia, consecință a intervenției sale militare din 2011 care viza destituirea generalulu  Gaddafi.

Italia estimează că această situație instabilă îi împinge pe migranți să părăsească Libia pentru a ajunge, via Mediterana, pe plajele italiene, fenomen caer a alimentat traficul cu ființe umane în Mediterana.

Fostă putere colonială care întreține legături istorice cu Libia, Italia vrea să reia controlul pe dosarul Libian și nu a apreciat recentele eforturi diplomatice franceze pentru a rezolva criza din Libia.

Libia se află și în centrul unor importante mize economice, în special petroliere, via grupurile Eni (Italia) și Total (Franța), ambele prezente în această țară.

”Teroriștii”

Profitând de recenta arestare în Bolivia (după 37 de ani de urmărire) a fostului activist de extremă stânga Cesare Battisti, expulzat către Italia pentru a ispăși o condamnare pe viață, Matteo Salvini cere Franței să-i fie livrați și alți 14 ”teroriști”.

Salvini afirmă și că Franța găzduiește, de decenii, ”asasini care au ucis persoane nevinovate” și s-a declarat pregătit să-l întâlnească, la Paris, pe omologul său francez pentru a se avansa în acest dosar.

Dosarele economice

Italia mai acuză Franța că vrea să obțină o poziție dominantă, după ce a cumpărat Parlamalat, în sectorul agro-alimentar, sau Fendi și Gucci, în sectorul luxului, fiind suspectată că vrea să împiedice o reciprocitate.

Faptul că Paris, împreună cu Berlin, au sesizat Comisia europeană pentru a examina achiziția constructorului naval  Chantiers de l'Atlantique de către grupul Fincantieri, după un acord dur negociat, a stârnit iritare la Roma.

Șeful guvernului italian, Giuseppe Conte, a criticat un comportament ”ambiguu” și ”greu de înțeles” al Franței, chiar dacă ministrul francez al Economiei, Bruno Le Maire, și-a reafirmat susținerea pentru acest proiect.

Pe de altă parte, Roma, în special precedentul guvern de centru stânga, și-a manifestat regulat iritarea vizavi de comportamentul grupului francez Vivendi, devenit primul acționar al Telecom Italia și al doilea în Mediaset, grupul familiei lui Silvio Berlusconi.

De partea sa, guvernul francez s-ar putea confrunta cu un eventual renunț al Italiei la proiectul liniei feroviare de mare viteză Lyon-Torino, un proiect deja avansat dar față de care partidul italian M5S este ostil.

Roma ar trebui să se pronunțe pentru continuarea sau nu a acestui proiect (cu consecințe financiare importante în cazul unei respingeri) înaintea alegerilor europene din primăvară.