Marele scriitor Gala Galaction, adică preotul Grigore Pisculescu, urma, în 1948, să candideze pentru a deveni Patriarhul României, după moartea lui Nicodim.

Contracandidat îl avea pe cel care avea să fie ales Patriarh, Justinian Marina, un apropiat al liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej.

 

Însă, Gala Galaction era urmărit de Serviciul Special de Informaţii (SSI), condus de comunistul Emil Bodnăraş.

O notă a SSI 22 din octombrie 1946, îl prezenta pe Gala Galaction ca fiind preot şi profesor universitar. În 1930, el a fost profesor şi decan al facultăţii de Teologie din Chişinau, colaborând cu cotidianul "Gazeta Basarabiei" şi fiind corespondent al revistei "Octombrie", ce apărea la Tiraspol în limba rusă. Din cauza poziţiei sale faţă de Uniunea Sovietică şi colaborarea cu ziarele de dincolo de Nistru, Gala Galaction a fost considerat "popă socialist". El susţinuse la Bacău o prelegere în cadrul cercului "Prietenii Culturii", grupare cu caracter comunist. La acea data era şi preşedintele Asociaţiei Româno-Maghiare, la iniţiativa sa luând naştere o filială a acestei asociaţii la Cluj.

                                                 

Conform unor note ale Serviciului Special de Informatii din 30 martie 1948, este confirmat faptul că preotul Grigore Pisculescu era unul din cei mai serioşi candidaţi pentru scaunul de Patriarh al României. Se mai spunea că în cazul în care acesta va câştiga, el era dispus să divorţeze de soţia sa. O alta notă din aceeaşi zi preciza că preotul Justin Marina, care a devenit ulterior Patriarh, deţinea o scrisoare trimisă de Patriarhul Alexei al Rusiei, în care acesta preciza că Galaction nu trebuia să devină sub nicio forma Patriarh, propunându-l pe Episcopul N. Popovici. În aceeaşi zi, Gala Galaction ar fi fost văzut de alti preoţi sărutându-i mâna şi discutând cu Arhiereul Veniamin, dupa ce a coborât de la Patriarhie. Acest gest a fost interpretat ca o încercare a preotului Pisculescu de a obţine votul Arhiereului Veniamin la alegerile pentru Patriarhie.

Rapoartele SSI despre via­ţa parintelui pro­fesor universitar Grigore Pisculescu îl descriau ca fiind un adversar declarat al servilismului ecleziastic, rămânând aşa cum îi plăcea să spună "un sălbatic şi un independent". În lupta sa "pentru masele cre­dincioase, nu a ţinut cont de nimeni, adoptând mereu atitudinea pe care a considerat-o adevărată, asumându-şi cele mai mari riscuri, şi trecând chiar şi peste cuvantul superiorilor săi ecleziastici". Despre Biserica Ortodoxă Română, Galaction declara că este "anchilozată în vederi strâmte şi retrograde, care nu au nimic în comun cu tra­diţionalismul şi conservatorismul ortodox. Este peste orice putere omenească să mai oprim, cu vechiul sistem de diguri, apele năvălitoare. Ne preschimbăm sau nu? - este astazi o întrebare urgentă pentru Biserica noastră naţională... Trebuie sa protestăm cu energie împotriva ideilor superstiţioase sau perfide că Biserica noastră Ortodoxă este un mecanism ruginit, pe care nu poţi sa-l mai pui în mişcare, decît cu primejdia sfărmarii ... Reînsufleţim Biserica, sau o transformăm în muzeu naţional?"

                                   

Născut pe 16 aprilie 1879, Grigore Pisculescu, împreună cu preotul profesor Vasile Radu şi PSS Nicodim, a făcut parte din comisia în­sărcinată cu noua traducere a Bibliei în română, între 1928 şi1934. Din cauza atitudinii faţă de orto­doxismul din România, intră în conflict cu Nicodim, pe atunci stareţ la Mănăstirea Neamţ. Nicodim dorea ca traducerea să fie facută într-un limbaj elevat, pe când Galaction dorea ca ea sa fie una cât mai simplă, apropiată de limbajul comun şi de cel utilizat în Vechile Scripturi.

În prefaţa lucrării sale "Bisericuţa din Pala. Răzoare. Caligraful Terţiu", Galaction spunea că "după cum a fost cu toată literatura mea, tot aşa şi cu Sfanta Scriptură: am ridicat împotrivă-mi - ca altă dată fericitul Ieronim - noian de duşmănii, văzute şi nevăzute, marturisite şi nemărturisite"; el mai spunea că traducerea l-a scos din graţiile Înalt Prea­sfinţitului Patriarh Nicodim, care l-a izolat şi l-a ignorat complet, ca pe cel mai umil şi neînsemnat cleric, deşi, când acesta era Mi­tropolit al Moldovei, cei doi se aflau în relaţii. Rapoartele SSI notează că după acest incident, Patriarhul Nicodim l-ar fi criticat pe Galaction în le­gătura cu suma de bani pe care acesta a luat-o pentru tra­ducere, dar şi pentru "concepţia proletară" a acestuia despre Iisus şi apostoli. Patriarhul Nicodim îl prezenta pe Iisus ca descendent al lumii aristocrate, nobile, urmaş al unor regi, pe când în concepţia lui Galaction, Iisus şi Apostolii sunt exponenţi ai lumii sărace, "ai calicimii şi prostimii".

SSI considera că Grigore Pisculescu nu ar fi bun pentru Patriarh, deoarece: "1. Este lipsit de spirit practic, nu ar putea analiza din punct de vedere politic nimic, decât dacă ar fi sprijinit de o persoană cu spirit practic; 2. Este de o bunătate soră cu naivitatea, putând fi uşor amăgit 3. Nu se poate încadra în nicio disciplină rigidă de niciun fel".

Cu puţin timp înaintea alegerilor pentru Patriarhie, Galaction i-ar fi cerut sfatul preotului Cândea, dorind să ştie dacă ar fi bine sa îşi depună candidatura. Acesta şi-ar fi exprimat teama faţă de o serie de membri ai Sinodului, pe care i-a comparat cu "leii din groapa Proorocului Daniel".

Gala Galaction mai figura în evidenţele SSI ca făcând parte din Organizaţia Franc­masonică din Romania în anul 1936, informaţia fiind însa neverificată, ca fiind colaborator al "Intelligence - Service-ului din România", şi membru al Asociaţiei Româno-Germane din România.