Gabriel Liiceanu: "Am sa ies in Piata, pe strazi si in orice alt loc public in care oamenii se vor stange pentru a sustine o idee in care cred si eu."

Am iesit duminica, 22 aprilie, in Piata Parlamentului pentru ca mi-am amintit de povestea unui mare detinut politic sub comunisti caruia - era prin anii '50 -, cand a invocat, la prima ancheta din inchisoare, legea, i s-a raspuns: "Ba, noi nu ne conducem dupa legi. Noi ne conducem dupa hotarari si indicatii".

Am iesit asadar in Piata pentru ca parlamentul tocmai luase „o hotarare”. Am iesit in Piata pentru ca, atunci cand 322 de membri ai parlamentului voteaza, substituindu-se Curtii Constitutionale, suspendarea presedintelui, cred ca trebuie sa ies in Piata.

Am iesit in Piata Parlamentului fiindca nu cred ca domnii Iliescu (Geoana), Vadim si Voiculescu, cu biografiile si prestatia lor politica in contul Romaniei, au dreptul sa repare moral societatea noastra si sa devina profesorii ei de democratie.

Am iesit in Piata Parlamentului pentru ca vreme de 30 de ani nu am avut voie sa ies in Piata si pentru ca vreme de 30 de ani nu am avut curajul sa ies.

Am iesit in Piata Parlamentului pentru ca sunt intelectual si mi se pare normal ca un intelectual sa creada, dincolo de vremi, in adevar, bine si dreptate si, daca nu-i poate impiedica pe oamenii politici sa masluiasca jocul, macar ii poate impiedica sa-si prezinte fapta ca morala si ca regula insasi a jocului.

Am iesit in Piata Parlamentului pentru ca la Paris si in alte capitale ale lumii oamenii ies in Piata ori de cate ori au senzatia ca istoria se face peste capetele lor si impotriva lor. Si m-am gandit ca, daca in Franta, Anglia sau Germania parlamentele lor ar fi votat asa cum a votat al nostru in 19 aprilie, sute de mii de oameni ar fi iesit in strada si parlamentul ar fi fost dizolvat.

Am iesit in Piata Parlamentului pentru ca, incepand cu data de 19 aprilie, consider ca parlamentul este una dintre puterile statului scapata de sub control, iar pe mine, impreuna cu mai multe milioane de romani, ma consider de atunci in arestul celor 322, prizonierul sau ostaticul lor.

Am iesit duminica, 22 aprilie, in Piata Parlamentului nu pentru ca sunt „pro-Basescu”, ci pentru ca Traian Basescu a clatinat vasul cu mal si apa statuta al tranzitiei. Si stiu ca, indiferent de ce se va intampla, dupa el nu va mai fi ca inainte.

Am sa ies in Piata, pe strazi si in orice alt loc public in care oamenii se vor strange pentru a sustine o idee in care cred si eu atata vreme cat voi trai intr-o societate in care manifestatia pasnica este un drept al fiecaruia.

Si am sa ies in Piata chiar daca nu va iesi decat o mana de oameni si ceilalti vor sta acasa, uitandu-se la televizor sa vada „cum a fost la manifestatie” si, intre un mic si doua sprituri, vor spune: „Ti-am spus eu ca lumea nu mai iese?”. Am sa ies, pana cand romanii vor afla ca Romania „ii priveste”, pe ei si pe nimeni altcineva, si ca, daca istoria lor si calitatea ei nu ii intereseaza, macar pentru marimea si calitatea fripturii din farfurie merita „sa iasa”.